CITY INVEST KFT. AND OTHERS v. HUNGARY

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 49750/15 CITY INVEST KFT. împotriva Ungariei și a altor 3 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Péter Paczolay, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de societățile solicitante, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE O listă a societăților solicitante este prezentată în apendice. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Zoltán Tallódi, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Societățile solicitante au desfășurat activități de lichidare timp de mulți ani înainte de modificarea legislației în 2009, care prevede că registrul lichidatorilor trebuie reînnoit la fiecare șapte ani. Un apel de oferte a fost publicat de guvern la 15 aprilie 2013 și societățile solicitante au prezentat oferte care urmăresc să fie plasate pe noul registru al lichidatorilor. Ofertele au fost examinate și marcate de Autoritatea Administrativă a Administrației Publice și a Justiției (denumită în continuare „autoritatea administrativă”), care au emis decizii privind clasarea societăților solicitante (denumită în continuare „primale decizii de clasare”), constatând că scorurile lor erau insuficiente pentru a fi incluse în noul registru al lichidatorilor. Ulterior, autoritatea administrativă a hotărât să închidă societățile solicitante din registrul (vechi) (denumit în continuare „deciziile de decomisare”). Societățile solicitante au contestat primele decizii de clasare și decomisare în fața Tribunalului Administrativ și Muncitor din Budapesta, care au anulat deciziile menționate anterior și au remis cauzele autorității administrative. De asemenea, a acordat societăților solicitante cereri de injuncții interioare și a ordonat suspendarea executării primelor decizii de clasare și de decomisare. Totuși, între timp, societățile solicitante au fost excluse din registru. De atunci, acestea nu au fost restaurate și, în consecință, nu au fost atribuite niciun caz nou. În urma reexaminării ofertelor societăților solicitante, autoritatea administrativă a respins din nou decizii de clasare nefavorabile în ceea ce privește societățile solicitante (denumite în continuare „deciziile de clasare a doua”). Acestea au contestat hotărârile în fața Tribunalului Administrativ și Muncii din Budapesta, care le-a anulat din nou, în afară de a doua hotărâre de clasare emisă cu privire la societatea reclamantă în cerere nr. 52387/15 (Concur Befektetési Kft. c. Ungaria ulterior, autoritatea administrativă a depus o cerere de reexaminare cu Kúria , care a anulat hotărârea Tribunalului Administrativ și de Muncire din Budapesta (a se vedea punctul 8 de mai sus) în ceea ce privește societatea reclamantă în cererea nr. 49750/15 ( City Invest Kft. c. Ungaria ) și i-a trimis cazul pentru reexaminare. Între timp, în urma mandatului Tribunalului Administrativ și de Muncii din Budapesta (a se vedea punctul 8 de mai sus), autoritatea administrativă a respins din nou o decizie de a refuza adăugarea societății reclamante în cererea nr. 55024/15 (Hunyadi Válságmenedzser es Felszámoló Zrt. c. Ungaria ) în registrul lichidatorilor. Societatea reclamantă a contestat din nou decizia de clasare nefavorabilă în fața Tribunalului Administrativ și Muncii din Budapesta, care a suspendat procedura în așteptarea hotărârii Kúria (a se vedea punctul 9 mai sus). Potrivit celor mai recente informații primite de la societățile solicitante, la diferitele date indicate în tabelul anexat, procedurile erau încă în așteptare în fața Tribunalului Administrativ și Muncii din Budapesta și, respectiv, Kúria (a se vedea punctele 8, 9 și 10). Societățile solicitante au plâns că art. 6 din convenție a fost încălcat în ceea ce privește procesul de licitație și procedurile care au urmat, precum și din cauza neconformității punerea în aplicare a injuncțiunilor interioare acordate de instanța internă. De asemenea, acestea se plângeau că au fost eliminate registrul lichidatorilor cu efect ireversibil, în încălcarea normelor interne referitoare la prelucrarea cererilor de injuncție și din cauza eșecului autorităților administrative de a rectifica situația după ce a fost acordată injuncția instanței. Societățile reclamante se plâng în continuare că au fost private de posesia lor în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, deoarece procesul de licitație nu era transparent și arbitrar. Curtea remarcă că întreprinderile reclamante au formulat plângeri atât în temeiul articolului 6 din Convenție, cât și al articolului 1 din Protocolul nr. 1. Curtea, în calitate de comandant al caracterizării care urmează să fie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea, printre multe autoritățile , Radomilja și altele c. Croația [GC], nr. 37685/10 și 22768/12 §§§§ 114 și 126, 20 martie 2018), vor examina toate plângerile de mai sus numai în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că deciziile impușite au fost contestate în cadrul procedurii interne, care sunt încă în curs de desfășurare, și că măsurile eficace nu au fost astfel epuizate. Societățile solicitante au susținut că pierderea lor rezultată a activităților este ilegală și disproporționată. În ceea ce privește injuncțiunile, societățile reclamante au susținut că autoritatea administrativă și-a eliminat denumirile, a creat o situație ireversibilă și a prejudecat eficacitatea oricărui remediu prin faptul că nu a pus în aplicare injuncțiile judiciare. Acestea au susținut, de asemenea, că registrul lichidatorilor și clasamentul altor ofertanți nu ar fi trebuit să fie finalizat până când nu s-au epuizat remediile împotriva deciziei de clasificare. Societățile solicitante au susținut că au suferit un dezavantaj continuu, deoarece au fost eliminate din registr, deoarece nu au putut primi noi sarcini și că căile de recurs interne s-au dovedit a fi ineficace în acest sens. Evaluarea Tribunalului 18. Curtea reiterează că statele nu trebuie să răspundă pentru actele lor în fața unui organism internațional până când nu au avut ocazia de a pune lucrurile în ordine prin propriul sistem juridic, iar cei care doresc să invoce competența de supraveghere a Curții în ceea ce privește plângerile lor împotriva unui stat sunt astfel obligați să utilizeze în primul rând remediile prevăzute de sistemul juridic național (a se vedea Vučković și alții c. Serbia (obiecție preliminară) [GC], nos 17153/11 și 29 altele, § 70, 25 martie 2014, și Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 11138/10, § 115, 23 februarie 2016). Curtea nu poate sublinia suficient faptul că nu este o instanță de primă instanță; nu are capacitatea, nici nu este adecvată funcției sale de instanță internațională, să se pronunțe cu privire la un număr mare de cazuri care necesită constatarea unor fapte de bază sau calculul compensației monetare – ambele ar trebui, în principiu și practică eficace, să fie domeniul jurisdicțiilor interne (a se vedea Demopoulos și alții c. Turcia (dec.) [GC], nos. 46113/99 și alte 7, § 69, CEDO 2010). 19. Cu toate acestea, singurele remedii pe care le impune art. 35 din Convenție sunt cele disponibile și suficiente pentru a permite reparații în ceea ce privește încălcările presupuse. Existența unor astfel de remedii trebuie să fie suficient de sigure nu numai în teorie, ci și în practică, în lipsa accesibilității și eficacității necesare (a se vedea Akdivar și alții c. Turcia c. , 16 septembrie 1996, § 66, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-IV. În plus, în conformitate cu „principiile general recunoscute ale dreptului internațional”, pot exista circumstanțe speciale care absoargă reclamantul de la obligația de a epuiza căile de recurs interne la dispoziția sa (a se vedea Selmouni c. France [GC], nr. 25803/94, § 75, CEDO 1999 V). Cu toate acestea, Curtea subliniază că existența unor simple îndoieli în ceea ce privește perspectivele de succes a unui anumit remediu care nu este în mod evident inutil nu este un motiv valabil pentru a nu epuiza căile de recurs interne (a se vedea Akdivar și alții , citat mai sus § 71 și Vučković și alții , citat mai sus § 74). 20. În ceea ce privește cazurile prezente, Curtea constată că societățile reclamante s-au plâns, în esență, că au fost eliminate registrul lichidatorilor ca urmare a obținut scoruri insuficiente în procesul de licitație, precum și în ceea ce privește procedurile aferente (a se vedea punctele 12 și 13 de mai sus). 21. Curtea observă, de asemenea, că societățile reclamante au confirmat în cele mai recente argumente că, la datele indicate în tabelul apendice, procedura de control judiciar privind deciziile de clasament erau încă în suspensie în fața Tribunalului Administrativ și de Muncitor din Budapesta și a Curții a Muncii din Kúria (a se vedea punctul 11 de mai sus). De asemenea, menționează că, deși plângerile societăților solicitante se referă, de asemenea, la nerespectarea acestora. punerea în aplicare a injuncțiilor interioare acordate de instanța internă (a se vedea punctul 7 de mai sus), această chestiune este intrinsec legată de acuzațiile societăților solicitante de a nu putea fi incluse în registrul lichidatorilor, chiar și în cazul unui rezultat pozitiv din căile de recurs disponibile (a se vedea punctele 12, 13 și 17 de mai sus). Deoarece aceste remedii nu au fost încă epuizate și procedurile au fost, la datele indicate în tabelul adăugat, încă în așteptare în fața instanțelor naționale, Curtea consideră că nu este adecvat să se ocupe de această chestiune înainte de a fi decisă prin intermediul unei decizii interne finale (a se vedea MHZ Kft. c. Ungaria (dec.) [Comitetul] nr. 47872/15, § 32, 23 mai 2019). 22. În consecință, și fără a aduce atingere posibilității ca societățile reclamante să poată introduce o nouă procedură în fața prezentei instanțe, după a fi epuizate măsurile interne, Curtea constată că prezenta cerere este prematură (a se vedea MHZ Kft. c. Ungaria, decizia menționată mai sus, § 33). 23. În consecință, cererile trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 27 iunie 2019. Andrea Tamietti Faris Vehabović Președintele Adjunct Registry APPENDIX Nr. cerere nr. Lodged on Society Loc de înregistrare Reprezentat de Ultimele informații primite la 49750/15 29/09/2015 CITY INVEST Kft. Gyor Szilvia BALÁZS 16/04/2019 52387/15 29/09/2015 CONCUR BEFEKTETÉSI Kft. Budapesta Szilvia BALÁZS 16/04/2019 52428/15 16/10/2015 198. SZ. JURIS-INVEST Kft. Berettióújfalu Imre Zsolt KALÁSZ 19/03/2019 55024/15 28/10/2015 HUNYADI VÁLSÁGMENEDZER ÉS FELSZÁMOLÓ Zrt. Budapest Gyula HORNYÁK 28/03/2019

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 49750/15

CITY INVEST KFT. against Hungary

and 3 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 June 2019 as a Committee composed of:

Faris Vehabović,

President,

Iulia Antoanella Motoc,

Péter Paczolay,

judges,

and Andrea Tamietti,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant companies,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

A list of the applicant companies is set out in the appendix.

2.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Zoltán Tallódi, Ministry of Justice.

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

The applicant companies had carried out liquidation activities for many years prior to a change in the legislation in 2009, which stipulated that the register of liquidators had to be renewed every seven years.

5.

A call for tenders was published by the Government on 15

April 2013 and the applicant companies submitted tenders seeking to be placed on the new register of liquidators. Tenders were examined and scored by the Administrative Authority of Public Administration and Justice (hereinafter “the administrative authority”), which rendered decisions on the applicant companies’ rankings (hereinafter “the first ranking decisions”), finding that their scores were insufficient for them to be included on the new register of liquidators.

6.

Subsequently, the administrative authority decided to strike the applicant companies off the (old) register (hereinafter “the striking-off decisions”).

7

.

The applicant companies challenged the first ranking and striking-off decisions before the Budapest Administrative and Labour Court which quashed the aforementioned decisions and remitted the cases back to the administrative authority. It also granted the applicant companies’ requests for interim injunctions and ordered that the enforcement of the first ranking and striking-off decisions be suspended. However, in the meantime, the applicant companies had been struck off the register. Since then, they have not been restored to it and consequently they have not been assigned any new cases.

8

.

Following the re-examination of the applicant companies’ tenders, the administrative authority again rendered unfavourable ranking decisions in respect of the applicant companies (hereinafter “the second ranking decisions”). They challenged the decisions before the Budapest Administrative and Labour Court, which again quashed them, apart from the second ranking decision issued with respect to the applicant company in application no. 52387/15 (

Concur Befektetési Kft. v. Hungary

).

9

.

Subsequently, the administrative authority lodged a petition for review with the

Kúria

, which quashed the Budapest Administrative and Labour Court’s decision (see paragraph 8 above) issued with respect to the applicant company in application no. 49750/15 (

City Invest Kft. v. Hungary

) and remitted the case to it for re

‑

examination.

10

.

In the meantime, following the Budapest Administrative and Labour Court’s remittal (see paragraph 8 above), the administrative authority again rendered a decision refusing to add the applicant company in application no.

55024/15 (

Hunyadi Válságmenedzser és Felszámoló Zrt. v. Hungary

) to the register of liquidators. The applicant company once again challenged the unfavourable ranking decision before the Budapest Administrative and Labour Court, which suspended the proceedings pending the

Kúria

’s decision (see paragraph 9 above).

11

.

According to the latest information received from the applicant companies, on the various dates indicated in the appended table the proceedings were still pending before the Budapest Administrative and Labour Court and the

Kúria

, respectively (see paragraphs 8, 9 and 10 above).

COMPLAINT

12

.

The applicant companies complained that Article 6 of the Convention had been violated in relation to the tender process and ensuing proceedings as well as on the account of the non

‑

implementation of the interim injunctions granted by the domestic court. They also complained of being struck off the register of liquidators with irreversible effect, in violation of domestic rules concerning the processing of injunction requests and because of the failure of the administrative authorities to rectify the situation once the court injunction had been granted.

13

.

The applicant companies further complained that they had been deprived of their possessions in breach of Article 1 of Protocol No. 1 because the tender process had been non-transparent and arbitrary.

THE LAW

14.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to order their joinder (Rule

42

15.

The Court notes that the applicant companies raised their complaints under both Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The Court, being master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see, among many authorities

, Radomilja and Others v. Croatia

[GC], nos.

37685/10 and 22768/12, §§

114 and 126, 20 March 2018), will examine all the above complaints solely under Article

1 of Protocol No. 1, which reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

The parties’ submissions

16

.

The Government argued that the impugned decisions were being contested in the domestic proceedings, which were still ongoing, and that effective remedies had thus not been exhausted.

17

.

The applicant companies argued that their resulting loss of business was unlawful and disproportionate. As regards the injunctions, the applicant companies argued that the administrative authority had struck their names off the register, created an irreversible situation and prejudiced the effectiveness of any remedy by failing to give effect to the court injunctions. They further argued that register of liquidators and the ranking of other tenderers should not have been finalised until the remedies against the ranking decision had been exhausted. The applicant companies submitted that they had suffered a continuous disadvantage since being removed from the register as they could not receive new assignments, and that the domestic remedies had proven to be ineffective in this respect.

The Court’s assessment

18.

The Court reiterates that States do not have to answer for their acts before an international body until they have had an opportunity to put matters right through their own legal system, and those who wish to invoke the supervisory jurisdiction of the Court in respect of their complaints against a State are thus obliged to first use the remedies provided by the national legal system (see

Vučković and Others v. Serbia

(preliminary objection) [GC], nos. 17153/11 and 29 others, § 70, 25 March 2014, and

Mozer v. the Republic of Moldova and Russia

[GC], no. 11138/10, § 115, 23

February 2016). The Court cannot emphasise enough that it is not a court of first instance; it does not have the capacity, nor is it appropriate to its function as an international court, to adjudicate on large numbers of cases which require the finding of basic facts or the calculation of monetary compensation – both of which should, as a matter of principle and effective practice, be the domain of domestic jurisdictions (see

Demopoulos and Others v. Turkey

(dec.) [GC], nos. 46113/99 and 7 others, § 69, ECHR 2010).

19.

Nevertheless, the only remedies which Article 35 of the Convention requires to be exhausted are those that are available and sufficient to afford redress in respect of the breaches alleged. The existence of such remedies must be sufficiently certain not only in theory but also in practice, failing which they will lack the requisite accessibility and effectiveness (see

Akdivar and Others v. Turkey

, 16 September 1996, § 66,

Reports of Judgments and Decisions

1996-IV). In addition, in accordance with the “generally recognised principles of international law”, there may be special circumstances which absolve the applicant from the obligation to exhaust the domestic remedies at his or her disposal (see

Selmouni v.

France

[GC], no. 25803/94, § 75, ECHR 1999

‑

V). However, the Court points out that the existence of mere doubts as to the prospects of success of a particular remedy which is not obviously futile is not a valid reason for failing to exhaust domestic remedies (see

Akdivar and Others

, cited above, § 71, and

Vučković and Others

, cited above, § 74).

20.

Turning to the present cases, the Court notes that the applicant companies essentially complained about having been struck off the register of liquidators as a result of having received insufficient scores in the tender process, and about the related proceedings (see paragraphs 12 and 13 above).

21.

The Court also observes that the applicant companies confirmed in their latest submissions that on the dates indicated in the appended table the judicial review proceedings concerning the ranking decisions were still pending before the Budapest Administrative and Labour Court and the

Kúria

(see paragraph 11 above). It further notes that although the applicant companies’ complaints also relate to the non

‑

implementation of the interim injunctions granted by the domestic court (see paragraph 7 above), this issue is intrinsically linked to the applicant companies’ allegations of not being able to be included on the register of liquidators, even in the event of a positive outcome from the available remedies (see paragraphs 12, 13 and 17 above). Since those remedies have not yet been exhausted and the proceedings were, on the dates indicated in the appended table, still pending before the domestic courts, the Court does not consider it appropriate to deal with the matter before it has been decided by way of a final domestic decision (see

MHZ Kft. v. Hungary

(dec.) [Committee], no.

47872/15, §

32, 23 May 2019).

22.

Accordingly, and without prejudice to the possibility that the applicant companies may bring new proceedings before this Court after exhausting the domestic remedies, the Court finds the present applications to be premature (see

MHZ Kft. v. Hungary

, decision cited above, § 33).

23.

Consequently, the applications must be rejected, pursuant to Article

35 §§ 1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 27 June 2019.

Andrea Tamietti

Faris Vehabović

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Lodged on

Applicant company

Place of registration

Represented by

Last information received on

49750/15

29/09/2015

CITY INVEST Kft.

Gyor

Szilvia BALÁZS

16/04/2019

52387/15

29/09/2015

CONCUR BEFEKTETÉSI Kft.

Budapest

Szilvia BALÁZS

16/04/2019

52428/15

16/10/2015

Berettyóújfalu

Imre Zsolt KALÁSZ

19/03/2019

55024/15

28/10/2015

HUNYADI VÁLSÁGMENEDZSER ÉS FELSZÁMOLÓ Zrt.

Budapest

Gyula HORNYÁK

28/03/2019