CASE OF SOLOPOVA v. UKRAINE

CAUZUL CU SOLOPOVA v. UKRAINE (Depunerea nr. 17278/18 JUDGMENT STRASBOURG 27 iunie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Solopova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de comitet compus din: Yonko Grozev, Președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Liv Tigerstedt, Hotărând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 6 iunie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 12 aprilie 2018. Reclamantul, care a fost acordată asistență juridică, a fost reprezentat de dl G.V. Tokarev, un avocat practicant în Kharkiv. Avizul de cerere a fost dat guvernului ucrainean („ Guvernul”). La 27 aprilie 2018, Curtea a aplicat o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții care indică autorităților să furnizeze imediat reclamantului tratament medical în conformitate cu diagnosticul stabilit și în conformitate cu protocolul de tratament prescris. În aceeași zi a fost acordat tratament prioritar în cazul în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții. Detaliile și informațiile aplicabile cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a afirmat că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că nu a primit un tratament medical adecvat în detenție. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: Articolul „Nimeni nu va fi supus torturii sau pedepsei inumane sau degradante”. Guvernul a considerat că cererea a fost prematură datorită faptului că se desfășoară o investigație penală asupra faptului presupusei practici greșite. Curtea constată că acțiunea menționată de Guvern nu poate fi considerată ca un remediu eficace în sensul Convenției (a se vedea Melnik c. Ucraina , nr. 72286/01, §§ 69-70, 28 martie 2006) și, prin urmare, cererea nu poate fi respinsă prematur. 10. Curtea remarcă că reclamantul a suferit de o boală oncologică gravă, așa cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea ei de zi cu zi. 11. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § În acest context, a clarificat că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (a se vedea Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06 , § 62, 20 mai 2010, și Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09 , § 62, 6 Martie 2014, cu alte referințe) și că ‐ în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aggravarea lor (a se vedea, printre altele, Ukhan v. Ucraina , nr. 30628/02 , § 74, 18 decembrie 2008, și Kolesnikovich v. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe. Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor de închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă întreaga populație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15 , § 52, 13 octombrie 2016, și Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe). 12. Curtea observă că reclamanta nu a fost lăsată în întregime fără îngrijire medicală în timpul detenției. Ea a primit anumite medicamente și a suferit o serie de examinări. Cu toate acestea, Curtea nu poate abona argumentului guvernului că nivelul de asistență medicală furnizat ea era oportun și suficient. Acesta observă, de asemenea, că tratamentul reclamantului a început cu întârziere, a fost furnizat doar în parte și aparent nu a corespuns orientărilor naționale de tratament. Astfel, după examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea a identificat deficiențele în tratamentul medical al reclamantului, care sunt menționate mai sus și enumerate în tabelul adăugat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz (a se vedea Nevmerzhitsky Ucraina , nr. 54825/00 , §§ 103-05, CEDH 2005 II (extracte); Melnik v. Ucraina , citat mai sus § 104-06; Logvinko v. Ucraina , nr. 13448/07 , §§ 68-78, 14 octombrie 2010; Sergey Antonov Ucraina , nr. 40512/13 , §§ 76-90, 22 octombrie 2015; și Pivovarnik v. Ucraina , nr. 29070/15, §§§§§ 37-46, 6 octombrie 2016). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 13. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 3 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Logvinko v. Ucraina, citată mai sus, §§ 89-95), consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat, respingând orice afirmație suplimentară pentru o justă satisfacție ridicată de către reclamant. 16. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza asistenței medicale inadecvate în detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru satisfacție echitabilă Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 27 iunie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Yonko Grozev Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Valoarea acordată pentru leziuni pecuniare și morale și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 17278/18 12/04/2018 Anna Olegivna Solopova 17/01/1997 Cancer (boala Hodgkin) lipsa/depozit în examinarea medicală, lipsa/depozit de medicamente în spitalul de închisoare Lviv și Spitalul de Oncologie Dnipro 05/07/2017 în așteptare Mai mult de 1 an și 9 luni 7,500 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF SOLOPOVA v. UKRAINE

(Application no. 17278/18

)

JUDGMENT

STRASBOURG

27 June 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Solopova v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Yonko Grozev,

President,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 6 June 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 12 April 2018.

2.

The applicant, who had been granted legal aid, was represented by Mr

G.V. Tokarev, a lawyer practising in Kharkiv.

3.

Notice of the application was given to the Ukrainian Government (“the Government”).

4

.

On 27 April 2018 the Court applied an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court indicating to the authorities to immediately provide the applicant with medical treatment in accordance with the established diagnosis and in compliance with the prescribed treatment protocol. On the same day priority treatment was given to the case under Rule 41 of the Rules of Court.

THE FACTS

5.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

6.

The applicant alleged that she did not receive adequate medical care in detention.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

7.

The applicant complained that she was not afforded adequate medical treatment in detention. She relied on Article

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

8.

The Government considered that the application was premature owing to the fact that a criminal investigation into the fact of alleged malpractice was being carried out.

9.

The Court finds that the proceedings referred to by the Government cannot be considered as an effective remedy within the meaning of the Convention (see

Melnik v. Ukraine

, no. 72286/01, §§ 69-70, 28 March 2006) and therefore the application cannot be rejected as premature.

10.

The Court notes that the applicant suffered from a serious oncologic disease, as indicated in the appended table, which affected her everyday functioning.

11.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20 May 2010, and

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, §

74, 18

December 2008, and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see

Konovalchuk v.

Ukraine

, no.

31928/15, §

52, 13

October 2016, and

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, with further references).

12.

The Court observes that the applicant was not left entirely without medical care while in detention. She received certain medication and underwent a number of examinations. However, the Court cannot subscribe to the Government’s argument that the level of medical care provided to her was timely and sufficient. It further observes that the applicant’s treatment started with delay, it was provided only in part and apparently did not correspond to the national guidelines of treatment. Thus, having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are noted above and listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Nevmerzhitsky

v.

Ukraine

, no.

54825/00, §§

103-05, ECHR 2005

‑

II (extracts);

Melnik v.

Ukraine

, cited above, §§

104-06;

Logvinenko v.

Ukraine

, no.

13448/07, §§

68-78, 14

October 2010;

Sergey Antonov

v.

Ukraine

, no.

40512/13, §§

76-90, 22

October 2015; and

Pivovarnik v.

Ukraine

, no.

29070/15, §§

37-46, 6

October 2016). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

13.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

II.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Logvinenko v.

Ukraine,

cited above, §§

89-95), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table. It rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that this application discloses a breach of Article

3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction

.

Done in English, and notified in writing on 27 June 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Yonko Grozev

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

17278/18

12/04/2018

Anna Olegivna Solopova

17/01/1997

Cancer

(Hodgkin disease)

lack of/delay in medical examination, lacking/delayed drug therapy in the Lviv prison hospital and Dnipro Oncology Hospital

05/07/2017

pending

More than 1 year and 9 months

7,500

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.