CASE OF HODŽIĆ AND SIRĆO v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

CAUZA DE CAUZĂ DE CAUZĂ DE HODŽI ȘI SIRδO v. BOSNIA ȘI HERZEGOVINA (Aplicații nos. 34526/15 și 34530/15 JUGGMENT STRASBOURG 27 iunie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Hodžić și Sirćo v. Bosnia și Herțegovina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca compusă din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 6 iunie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Bosniei și Herțegovinei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul anexat. Reclamanții au fost reprezentați de dna H. Kapetan, un avocat care practică în Travnik. Avizul cererilor a fost transmis Guvernului Bosniei și Herțegovinei (“ Guvernul”). Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de neexecuția sau întârzierea punerii în aplicare a deciziilor interne. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. Reclamanții s-au plâns de nerespectarea hotărârilor interne în favoarea lor. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 a Convenției și la art. 1 a Protocolului Nr. 1, care au citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia, nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Spahić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și alți 15, §§ 25-31, 14 noiembrie 2017, și Kunić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și alți 15, §§ 31, 14 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. Curtea constată, de asemenea, că deciziile din prezentele cereri au ordonat adoptarea unor măsuri specifice. Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în cauză constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. III. 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea (a se vedea, în special, Spahić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și altele 15, §§§ 36-43, 14 noiembrie 2017, și Kunić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și altele 15 §§§ 46, 14 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea constată, de asemenea, că statul reclamant are o obligație în curs de aplicare a hotărârilor care rămân executive. 16. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neaplicarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne; faptul că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 27 iunie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor care depun plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data nașterii Decizie interioare relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Perioada de executare Durata procedurii de executare Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 34526/15 18/06/2015 Adis Hodžić 29/06/1967 Tribunalul de Primă Instanță de Sarajevo, 30/08/2013 17/12/2013, în așteptare de mai mult de 5 ani (s) și de 4 luni (s) și de 20 zile (s) 1000 350 34530/15 18/06/2015 Adil Sirćo 25/06/1962 Tribunalul de Primă Instanță din Sarajevo, 30/08/2013 08/04/2014 în așteptarea de mai mult de 5 ani și 29 zile 1000 350 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

FOURTH SECTION

CASE OF HODŽIĆ AND SIRĆO v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

(Applications nos. 34526/15 and 34530/15

)

JUDGMENT

STRASBOURG

27 June 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Hodžić and Sirćo v. Bosnia and Herzegovina,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström,

President,

Georges Ravarani,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 6 June 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applicants were represented by Ms. H. Kapetan, a lawyer practising in Travnik.

3.

Notice of the applications was given to the Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”).

THE FACTS

4.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

7.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

8.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

9.

In the leading cases of

Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 20514/15 and 15 others, §§ 25-31, 14 November 2017, and

Kunić and

Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 68955/12 and 15 others, §§

26

‑

31, 14 November 2017, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 20514/15 and 15 others, §§ 36-43, 14 November 2017, and

Kunić and

Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 68955/12 and 15 others, §§

37

‑

46, 14 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

15.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgments which remain enforceable.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the applications admissible;

3.

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions;

4.

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 27 June 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non

‑

enforcement period

Length of enforcement proceedings

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

34526/15

18/06/2015

Adis Hodžić

29/06/1967

Sarajevo First Instance Court, 30/08/2013

17/12/2013

pending

More than 5 year(s) and 4 month(s) and 20 day(s)

1,000

350

34530/15

18/06/2015

Adil Sirćo

25/06/1962

Sarajevo First Instance Court, 30/08/2013

08/04/2014

pending

More than 5 year(s) and 29 day(s)

1,000

350

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.