Serzhantov împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

CAUZA DE SECȚIUNE A SERZHANTOV/UKRAINE (Declarația nr. 57240/14 JUGEMENT Această versiune a fost rectificată la 30 iulie 2019 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții StrASBOURG 11 iulie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Serzhantov/Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Yonko Grozev, președinte, Agenna Yudkivska, André Potocki, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 20 iunie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) la 15 august 2014. Reclamantul a fost reprezentat de dna A.N.

Skalko, un avocat care practică în orașul Mykolayiv, Ucraina și dl G.V. Tokarev, un avocat care practică în orașul Kharkiv, Ucraina. [1] Avizul cererii a fost dat guvernului ucrainean (“Guvernul”). La 19 august 2014, Curtea a aplicat o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și a fost acordată tratamentul prioritar în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții. La 10 noiembrie 2016, s-a îndepărtat măsura intermediară. FACTELE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că nu a primit un tratament medical adecvat în detenție.

El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care scrie după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea constată că reclamantul a suferit de condiții medicale grave, astfel cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică.

Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de stabilit (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § În acest context, a clarificat că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (a se vedea Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06 , § 62, 20 mai 2010, și Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09 , § 62, 6 Martie 2014, cu alte referințe) și că ‐ în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aggravarea lor (a se vedea, printre altele, Ukhan v. Ucraina , nr. 30628/02 , § 74, 18 decembrie 2008, și Kolesnikovich v. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe.

Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor de închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă întreaga populație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15 , § 52, 13 octombrie 2016, și Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe). 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiența tratamentului medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat.

Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz (a se vedea Nevmerzhitsky c. Ucraina , nr. 54825/00 , §§ 103-05, ECHR 2005 II (extracte); Wenner c. Germania , nr. 62303/13, §§ 54-81, 1 septembrie 2016; și, mutatis mutandis Barilo v. Ucraina , nr. 9607/06, §§ 66-73, 16 mai 2013). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 11. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Logvinko c. Ucraina) , nr. 13448/07, §§ 89-95, 14 octombrie 2010, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge eventualele cereri suplimentare pentru satisfacție echitabilă formulată de solicitant. 14. Curtea consideră adecvată faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

3 din Convenție, având în vedere asistența medicală inadecvată în detenție; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 11 iulie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Liv Tigerstedt Yonko Grozev Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Sumă acordată pentru prejudiciu material și morale și costuri și cheltuieli per reclamant (în euro) [2] 57240/14 15/08 /2014 Vladimir Valerievich Serzhantov 26/08/1973 toxicomană, terapie de substituție metadonă reducere ascuțită a metadonei (de la 280 mg la 215 mg în zece zile) 08/08/2014 la 20/08/2014 13 zile 7,500 [1] Rectificat la 30 iulie 2019: Prezentul paragraf se citește „Reclamantul a fost reprezentat de doamna A.N.

Skalko, un avocat practicant în orașul Mykolayiv, Ucraina”. În versiunea anterioară [2]. În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF SERZHANTOV v. UKRAINE (Application no. 57240/14 ) JUDGMENT This version was rectified on 30 July 2019 under Rule 81 of the Rules of Court STRASBOURG 11 July 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Serzhantov v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Yonko Grozev, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 20 June 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 15 August 2014.

The applicant was represented by Ms A.N. Skalko, a lawyer practising in the city of Mykolayiv, Ukraine and Mr G.V. Tokarev, a lawyer practising in the city of Kharkiv, Ukraine. [1]

Notice of the application was given to the Ukrainian Government (“the Government”).

On 19 August 2014 the Court applied an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court and priority treatment was given to the case under Rule 41 of the Rules of Court. On 10 November 2016, the interim measure was lifted. THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

7. The applicant complained that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

The Court notes that the applicant suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, § 137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see Pokhlebin v. Ukraine , no. 35581/06, § 62, 20 May 2010, and Gorbulya v. Russia , no. 31535/09, § 62, 6 March 2014, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see, inter alia , Ukhan v. Ukraine , no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, and Kolesnikovich v. Russia , no. 44694/13, § 70, 22 March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see Konovalchuk v. Ukraine , no. 31928/15, § 52, 13 October 2016, and Sadretdinov v. Russia , no. 17564/06, § 67, 24 May 2016, with further references).

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see Nevmerzhitsky v. Ukraine , no. 54825/00, §§ 103-05, ECHR 2005 ‑ II (extracts); Wenner v. Germany , no. 62303/13, §§ 54-81, 1 September 2016; and, mutatis mutandis , Barilo v. Ukraine , no. 9607/06, §§ 66-73, 16 May 2013). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

11.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention. II.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Logvinenko v. Ukraine , no. 13448/07, §§ 89-95, 14 October 2010 ), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 11 July 2019, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Yonko Grozev Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate medical treatment in detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Principal medical condition Shortcomings in medical treatment Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [2] 57240/14 15/08 /2014 Vladimir Valeryevich Serzhantov 26/08/1973 drug addiction, methadone substitution therapy sharp reduction of methadone (from 280 mg to 215 mg in ten days) 08/08/2014 to 20/08/2014 13 days 7,500 [1] Rectified on 30 July 2019: This paragraph read “The applicant was represented by Ms A.N. Skalko, a lawyer practising in the city of Mykolayiv, Ukraine.” in the previous version. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.