SECȚIUNEA A DOUA CERINȚE EGLISE METROPOLITAINE DE BESSARABIE ȘI PAROIZA NATIVITĂȚII VIRGIEI MARI DIN MIHALASA c. REPUBLICA MOLDOVA (Cercetarea nr. 65637/10) HOTĂRÂREA STRASBURG octombrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul bisericii metropolitane din Basarbia și al Parossei Nașterea Fecioarei Maria din Mihalasa c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care face parte dintr-un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Valeriu Grițco, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bak 65637/10 îndreptată împotriva Republicii Moldova și a cărei biserică metropolitană din Bessarabie (Mitropolitia Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor) (prima reclamantă) și parohia Nativitate a Fecioarei Maria din Mihalașa (Parohia Nașterea Maicii Domnului din Mihalașa) au sesizat Curtea la 19 octombrie 2010 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind drepturile omului) Recurentele au fost reprezentate de domnul A. Posticate, avocat la Chișinău. Guvernul Moldovei a fost reprezentat de agenții săi, în primul rând dl V. Grosu, apoi dl L. Apostol. Reclamanții au susținut că drepturile lor garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost ignorate ca urmare a anulării hotărârii definitive pronunțate în favoarea acestora. La 13 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. După ce a examinat la adresa guvernului, Curtea o respinge. Prima reclamantă, Biserica metropolitană din Basarabia, este o biserică ortodoxă autonomă locală, legată de patriarhatul București și are sediul în Chișinău. A doua reclamantă, parohia Nașterea Fecioarei Maria din Mihalașa, este o parohie ortodoxă românească, care face parte din Biserica metropolitană din Besarabia și are sediul în Mihalașa, districtul Telenești. La 20 octombrie 2005, a doua recurentă a inițiat o acțiune în procedură necontencioasă (procedură specială) și a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate pe o parcelă de teren de 0,30 ha, cu sediul în Mihalașa pentru a finaliza construcția unei biserici. Prin hotărârea din 20 octombrie 2005, Tribunalul din Telenesti a acceptat acțiunea. El a recunoscut dreptul de proprietate al primei reclamante pe terenul solicitat. 979 din 24 martie 1992 privind cultele, în vigoare la data faptelor, nu a fost explicită în ceea ce privește atribuirea dreptului de proprietate cultelor și că din acest motiv tribunalul a recunoscut dreptul de proprietate primei reclamante, în calitate de cult, și nu celei de a doua recurente, în calitate de membru al acestui cult. La data de 6 februarie 2006, terenul a fost înregistrat la biroul cadastral teritorial Telenesti cu nr. de telefon. La 24 februarie 2006, consiliul local al Telenesti i-a eliberat primei reclamante un titlu de proprietate pe terenul în cauză. La 21 martie 2006, a doua reclamantă a obținut un certificat de urbanism pentru construirea bisericii. 10. La 25 august 2009, preotul V.A. din parohia maică-sa și 259 de alți enoriași, credincioși ai Bisericii Ortodoxe din Moldova (Biserica Ortodoxă legată de patriarhatul din Moscova), au dat în judecată primăria din Telenești și parohia Nașterea Fecioarei Maria din Mihalașa și au cerut anularea titlului de proprietate menționat anterior și recunoașterea dreptului lor de proprietate. Prin hotărârea din 25 septembrie 2009, Tribunalul din Telenești raya solicită rolul pe motiv că procedura prealabilă de sesizare a Primăriei nu a fost respectată. În aceeași zi, V.A. sesizează primăria din Telenești cu privire la o cerere prealabilă. 11. Prin scrisoarea din 19 octombrie 2009, primăria Telenesti a informat V.A. că parcela în litigiu era proprietatea Bisericii metropolitane din Bessarabie în temeiul hotărârii Tribunalului din Telenesti din 20 octombrie 2005 și primăria nu era competentă să reexamineze decizia. 12. La 18 noiembrie 2009, V.A., în numele parohiei La 20 octombrie 2005, a prezentat o cerere de revizuire a hotărârii din 20 octombrie 2005. El și-a motivat cererea prin faptul că drepturile lor ar fi fost afectate de adoptarea hotărârii în cauză și că nu au fost convocate la proces. El a declarat că a avut cunoștință de această hotărâre în 2009, fără a preciza data exactă. 13. La 22 ianuarie 2010, Tribunalul din Telenești a declarat inadmisibilă cererea de revizuire din cauza lipsei unor motive de revizuire prevăzute la art. 449 din Codul de procedură civilă. a făcut recurs prin repetarea argumentelor invocate în cererea inițială. În memoriul în apărare, a doua recurentă a susținut lipsa de temei și întârzierea cererii în revizuire. 14. La 20 aprilie 2010, Curtea de apel Bălți a primit, în temeiul articolului 449 litera (b) și (c) din Codul de procedură civilă, recursul V.A., a anulat hotărârea din 20 octombrie 2005 și a dispus reexaminarea cauzei. Aceasta a arătat că au fost descoperite noi circumstanțe esențiale pentru cauza respectivă. 15. Curtea de apel a făcut trimitere la certificatul nr. 421 din 7 iunie 2002 prezentat de V.A. în lanț și care a certificat înregistrarea parohiei Curtea de apel a considerat că certificatul în cauză a constat în faptul că proprietarul terenului în cauză era parohia de mail a Fecioarei Maria. Ea a notat că această dovadă nu a putut fi prezentată instanțelor anterior, dat fiind că V.A. nu participase la procesul inițial. În sfârșit, Curtea de apel Bălți a menționat că termenul legal de trei luni pentru depunerea cererii de revizuire a fost respectat de V.A. deoarece a aflat despre existența hotărârii din 20 octombrie 2005 numai în octombrie 2009, aceasta nu a făcut nicio referire la faptul că hotărârea în cauză a fost înregistrată la biroul cadastral teritorial Telenești la 6 februarie 2006 (a se vedea punctul 9 de mai sus). 16. După reexaminarea cauzei, printr-o hotărâre înainte de a se pronunța drept din 28 septembrie 2010, Tribunalul din Telenești raaya a rolului la acțiune al celei de-a doua recurente pe motiv că litigiul trebuia examinat în procedură contencioasă. La 11 octombrie 2010, Tribunalul a contestat această hotărâre în fața instanței de apel Bălti. Rezultatul nu este cunoscut. Dispozițiile relevante în speță din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul faptelor sunt astfel redactate: art. 447 : Persoanele aflate în dreptul de a face o cerere de revizuire a părților și a celorlalți participanți la proces; persoanele care nu au participat la proces, ci drepturile cărora le-a fost afectată prin hotărârea sau hotărârea în cauză; procurorul general, în cazurile prevăzute la art. 449 litera (g), la propunerea reprezentantului guvernului. art. 449. Motivele revizuirii Revizuirea poate fi solicitată atunci când: a fost constatat printr-o hotărâre irevocabilă că unul dintre participanții la proces sau unul dintre judecători a comis o infracțiune legată de cauza în cauză; reclamantul a avut cunoștință de circumstanțele sau de faptele esențiale pentru soluționarea cazului, pe care nu le-a cunoscut și nu le-a putut cunoaște anterior; (...) după adoptarea unei hotărâri judecătorești, au fost descoperite documente noi, care fuseseră reținute de către unul dintre participanții la procedură sau care nu ar fi putut fi supuse instanței în cursul procedurii din cauza unor circumstanțe independente de voința părții interesate; printr-o hotărâre irevocabilă, au fost declarate false fie mărturiile, fie raportul de expertiză (...) în temeiul căruia a fost pronunțată hotărârea; a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de Curtea Constituțională; hotărârea instanței judecătorești sau a altei autorități, care a stat la baza adoptării deciziei contestate, a fost anulată sau modificată; (...) Guvernul Republicii Moldova, reprezentat de agentul guvernamental, sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului a inițiat procedura de soluționare amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova (...) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a încheiat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale(...) 18. În conformitate cu art. 450 din Codul de procedură civilă, termenul general pentru depunerea unei cereri de revizuire este de trei luni de la data la care partea interesată a luat cunoștință de circumstanțele care justifică revizuirea. 19. 14 din Adunarea Plenară a Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2005 privind examinarea cererilor în curs de revizuire (în vigoare la momentul respectiv), prevedea, printre altele, că circumstanțele sau faptele noi, reținute ca motive pentru revizuirea unui proces, trebuie confirmate prin dovezi pertinente și trebuie să aibă o importanță esențială pentru soluționarea cauzei. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția 20. Recurentele susțin că contestarea hotărârii definitive în favoarea primei recurente a încălcat principiul securității rapoartelor juridice, precum și dreptul acestora la respectarea bunurilor lor. Prin urmare, ele denunță o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Părțile relevante în speță ale acestor articole se citesc astfel: Art. 6 alin. (1) din Convenție Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție În sensul art. (a) din Convenție și în sensul că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că acest lucru este admisibil. Pe fond 22. Recurentele se plâng de admiterea de către instanța de recurs Bălți a cererii de revizuire și de anularea hotărârii definitive pronunțate în favoarea primei reclamante. Recurentele susțin că cererea de revizuire a fost utilizată ca un apel deghizat. Ele prezintă faptul că V.A. a avut cunoștință de hotărârea din 20 octombrie 2005 cu mult înainte de depunerea cererii de revizuire sau cel puțin ar fi trebuit să fi avut, deoarece hotărârea în cauză a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile la 6 februarie 2006, devenind astfel opozabilă tuturor, inclusiv V.A. În plus, certificatul care a servit la admiterea cererii în curs de revizuire nu constituie o împrejurare sau un fapt nou, în sensul articolului 449 litera (b) și al articolului 449 litera (c) din CPC, ci privește un alt bun. 23. 421 conținea un alt număr cadastral decât bunul în litigiu și că hotărârea fusese înregistrată în Registrul bunurilor imobile, consideră că revizuirea avea ca scop corectarea unei erori judiciare. 24. Principiile generale privind preeminarea dreptului și principiul securității juridice au fost deja stabilite de Curte într-o serie de hotărâri (a se vedea, de exemplu, Popov c. Moldova 2), n 19960/04, §§ 44-48, 6 decembrie 2005 și Oferta Plus S.R.L. c. Republica Moldova , n 14385/04, §§ 97-98, 19 decembrie 2006). Curtea amintește, de asemenea, că deciziile de redeschidere a unui proces trebuie să fie conforme cu dispozițiile interne relevante și că utilizarea abuzivă a unei astfel de proceduri poate fi contrară Convenției. 25. În prezenta cauză, Curtea constată că recurentele au pronunțat o hotărâre definitivă în favoarea primei recurente la 20 octombrie 2005 și care a fost anulată ca urmare a admiterii cererii de revizuire a V.A. În cererea sa, formulată la 18 noiembrie 2009, acesta din urmă susținea că drepturile sale fuseseră afectate de adoptarea hotărârii în cauză și că nu a fost convocată la proces. Cu toate acestea, Curtea constată că dreptul intern, în momentul faptelor, nu prevedea un astfel de motiv de revizuire (a se vedea punctul 17 de mai sus). Din textul cererii în revizie nu reiese că a fost invocat un alt motiv; de altfel, tribunalul din Telenesti respingese cererea în rejudecare pe motiv că nu conținea niciun motiv prevăzut la art. 449 din Codul de procedură civilă. 421 din 7 iunie 2002 care atestă înregistrarea parohiei Pe terenul în litigiu și, prin urmare, constituie o circumstanță nouă care justifică revizuirea cauzei (a se vedea punctul 15 de mai sus). 27. Curtea constată că, din legea și practica internă reiese în mod clar că numai faptele noi care prezintă o importanță esențială pentru cauza în cauză pot justifica revizuirea procesului (a se vedea punctul 19 de mai sus). Certificatul prezentat ca fapt nou în prezenta cauză se referă, în mod evident, la un alt bun imobil Ö Õil are un alt număr cadastral decât terenul în litigiu (a se vedea punctele 9 și 15 de mai sus). În același timp, decizia instanței de apel Bălți nu conține nicio explicație în această privință și nu conține nici o informație cu privire la importanța și importanța acestui fapt nou. În consecință, Curtea nu poate afirma că certificatul în cauză era un veritabil element de probă care ar fi avut o importanță esențială asupra soluției cauzei. 28. Curtea observă că, în cele din urmă, în ceea ce privește respectarea termenului de trei luni pentru depunerea cererii în revizie, Tribunalul de apel Bălți a reținut că a fost respectat, deoarece V.A. a avut cunoștință de hotărârea în cauză numai în octombrie 2009. Cu toate acestea, Curtea constată că această hotărâre a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 6 octombrie 2009. februarie 2006 (a se vedea punctul 9 de mai sus). Decizia instanței de apel nu conține nici o informație cu privire la obligația V.A. și a parohiei de a consulta registrul, în ciuda ridicării exprese a acestui argument de către a doua reclamantă (a se vedea mutatis mutandis Popov c. Moldova (n, nr. 19960/04, § 50, 6 decembrie 2005). 29. În lumina împrejurărilor din speță și a argumentelor prezentate de părți, Curtea consideră că procedura de revizuire în cauză a fost într-adevăr o acțiune deghizată, al cărei scop era să obțină o nouă examinare a cauzei, mai degrabă decât o adevărată procedură de revizuire, astfel cum se prevede în dispozițiile relevante ale Codului de procedură civilă (a se vedea, mutatis mutandis, Jomiru și Crețu c. Republica Moldova, nr 28430/06, § 35, 17 aprilie 2012). 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza anulării hotărârii definitive din 20 octombrie 2005. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 31. Pe lângă art. 6 alineatul (1) din Convenție, prima reclamantă se plânge, de asemenea, că nu a fost implicată în procedura de revizuire. 32. Curtea constată că a doua reclamantă, care este parte componentă a primei, a participat la procesul de revizuire. 33. În aceste condiții și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, Curtea concluzionează că acest aspect este în mod vădit nefondat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 35. Recurentele indică faptul că nu solicită nici o sumă pentru prejudiciul material. Prima reclamantă, Biserica metropolitană din Basarabia, solicită 2 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit. A doua reclamantă, parohia Nașterii Fecioarei Maria, solicită 4 000 EUR în același mod. 36. Guvernul contestă aceste sume. 37. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentelor suma de 2 000 EUR pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 38. Recurentele solicită, de asemenea, 1 760 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. Ele prezintă contractul de e-mail juridic, precum și o notă de evaluare indicând natura și durata lucrărilor efectuate, semnată de avocatul lor. 39. Guvernul consideră că această sumă este excesivă. 40. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde recurentelor suma de 1 760 EUR în acest sens. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L 1 Ca urmare a anulării hotărârii definitive și inadmisibile pentru surplusul Adus că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție S-a spus că statul pârât trebuie să plătească recurentelor, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului: 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale 760 EUR (mii șapte sute șaizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamanții cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. octombrie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak
DEUXIÈME SECTION
c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
(Requête n
o
65637/10)
ARRÊT
1
er
octobre 2019
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Église métropolitaine de Bessarabie et la Paroisse Nativité de la Vierge Marie de Mihalasa c. République de Moldova,
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de
:
Egidijus Kūris,
président,
Valeriu Grițco,
Darian Pavli,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 septembre 2019,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
65637/10) dirigée contre la République de Moldova et dont l’Église métropolitaine de Bessarabie (Mitropolia Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor) (la première requérante) et la paroisse Nativité de la Vierge Marie de Mihalașa (Parohia Nașterea Maicii Domnului din Mihalașa) (la deuxième requérante), ont saisi la Cour le 19 octobre 2010 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Les requérantes ont été représentées par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par ses agents, d’abord M. V. Grosu puis M. L. Apostol.
3.
Les requérants alléguaient que leurs droits garantis par l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 ont été méconnus à la suite de l’annulation de l’arrêt définitif rendu en leur faveur.
4.
Le 13 janvier 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement.
5.
Le Gouvernement s’oppose à l’examen de la requête par un Comité. Après avoir examiné l’objection du Gouvernement, la Cour la rejette.
6.
La première requérante, l’Église métropolitaine de Bessarabie, est une Église orthodoxe autonome locale rattachée au patriarcat de Bucarest et a son siège à Chișinău. La deuxième requérante, la paroisse Nativité de la Vierge Marie de Mihalașa, est une paroisse orthodoxe roumaine qui fait partie de l’Église métropolitaine de Bessarabie et a son siège à Mihalașa, district de Telenești.
7.
Le 20 octobre 2005, la deuxième requérante entama une action en procédure non-contentieuse (procedură specială) et sollicita la reconnaissance du droit de propriété sur une parcelle de terre de 0,30 ha, sise à Mihalașa afin de finaliser la construction d’une église.
8.
Par un jugement du 20 octobre 2005, le tribunal de Telenești accueillit l’action. Il reconnut le droit de propriété de la première requérante sur la parcelle de terre réclamée. N’étant pas contesté, le jugement devint définitif le 4 novembre 2005. D’après les requérantes, la loi n
o
979 du 24 mars 1992 sur les cultes, en vigueur à l’époque des faits, n’était pas explicite en ce qui concerne l’attribution du droit de propriété aux cultes et c’est pour cette raison que le tribunal reconnut le droit de propriété à la première requérante, en tant que culte, et non à la deuxième requérante, en tant que membre de ce culte.
9.
Le 6 février 2006, le terrain fut enregistré au bureau cadastral territorial Telenești sous le numéro 8501230080. Le 24 février 2006, le conseil local de Telenești délivra à la première requérante un titre de propriété sur la parcelle de terre en cause. Le 21 mars 2006, la deuxième requérante obtint un certificat d’urbanisme pour la construction de l’église.
10.
Le 25 août 2009, le prêtre V.A. de la paroisse « l’Assomption de la Vierge » de Mihalașa et 259 autres paroissiens, fidèles de l’Église orthodoxe de Moldova (Église orthodoxe rattachée au patriarcat de Moscou), assignèrent en justice la mairie de Telenești et la paroisse Nativité de la Vierge Marie de Mihalașa et demandèrent l’annulation du titre de propriété susmentionné et la reconnaissance de leur droit de propriété. Par un jugement avant dire droit du 25 septembre 2009, le tribunal de Telenești raya la demande du rôle au motif que la procédure préalable de saisine de la mairie n’avait pas été respectée. Le même jour, V.A. saisit la mairie de Telenești d’une demande préalable.
11.
Par une lettre du 19 octobre 2009, la mairie de Telenești informa V.A. que la parcelle litigieuse était la propriété de l’Église métropolitaine de Bessarabie en vertu du jugement du tribunal de Telenești du 20 octobre 2005 et la mairie n’était pas compétente de réexaminer la décision.
12.
Le 18 novembre 2009, V.A., au nom de la paroisse «
l’Assomption de la Vierge
», introduisit une demande en révision du jugement du 20
octobre 2005. Il motiva sa demande par le fait que leurs droits auraient été affectés par l’adoption du jugement en cause et qu’ils n’avaient pas été convoqué au procès. Il allégua avoir eu connaissance de ce jugement en 2009, sans préciser la date exacte.
13.
Le 22 janvier 2010, le tribunal de Telenești déclara irrecevable la demande en révision en raison de l’absence de motifs de révision prévus par l’article 449 du code de procédure civile. Il fit valoir que l’admission de la demande constituerait une violation du principe de la sécurité juridique et de l’article 6 de la Convention. V.A. fit recours en réitérant les arguments invoqués dans la demande initiale. Dans son mémoire en défense, la deuxième requérante argua le manque de fondement et la tardiveté de la demande en révision.
14.
Le 20 avril 2010, la cour d’appel Bălți accueillit, aux termes de l’article 449 b) et c) du code de procédure civile, le recours de V.A., annula le jugement du 20 octobre 2005 et ordonna le réexamen de l’affaire. Elle releva que de nouvelles circonstances essentielles pour l’affaire avaient été découvertes.
15.
La cour d’appel fit référence au certificat n
o
421 du 7 juin 2002 présenté par V.A. à l’audience et qui attestait l’enregistrement de la paroisse «
l’Assomption de la Vierge
» en tant que membre de l’Église orthodoxe de Moldova. Le certificat en question comportait le cachet du bureau cadastral territorial Telenești attestant l’enregistrement de la paroisse « l’Assomption de la Vierge » sous le numéro 8901233028. La cour d’appel estima que le certificat en question démontrait que le propriétaire du terrain litigieux était la paroisse de «l’Assomption de la Vierge Marie ». Elle nota que cette preuve n’avait pas pu être présentée aux tribunaux auparavant étant donné que V.A. n’avait pas participé au procès initial. La Cour d’appel Bălți nota enfin que le délai légal de trois mois pour introduire la demande en révision a été respecté par V.A. puisque il avait appris l’existence du jugement du 20
octobre 2005 seulement en octobre 2009. Elle ne fit aucune référence au fait que le jugement en cause fut enregistré au bureau cadastral territorial Telenești le 6 février 2006 (voir le paragraphe 9 ci-dessus).
16.
Après le réexamen de l’affaire, par un jugement avant dire droit du 28 septembre 2010, le tribunal de Telenești raya du rôle l’action entamée par la deuxième requérante au motif que le litige devait être examiné en procédure contentieuse. Le 11 octobre 2010, elle contesta ce jugement devant la cour d’appel Bălti. Le résultat n’est pas connu.
LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNEs PERTINENTS
17.
Les dispositions pertinentes en l’espèce du code de procédure civile en vigueur à l’époque des faits sont ainsi rédigées :
«
Article 447
: Les personnes en droit d’introduire une demande en révision
a)
les parties et les autres participants au procès ;
b)
les personnes qui n’ont pas participé au procès, mais les droits desquels ont été lésés par le jugement ou la décision en cause ;
c)
le Procureur général, dans les cas prévus par l’article 449 g), sur proposition de l’Agent du Gouvernement.
Article 449. Les motifs de la révision
La révision peut être demandée lorsque :
a)
a été constaté, par un jugement irrévocable, que l’un des participants au procès ou l’un des juges avait commis une infraction liée à l’affaire examinée ;
b)
le demandeur a eu connaissance des circonstances ou des faits essentiels pour l’issue de l’affaire, qu’il ne connaissait pas et ne pouvait pas connaitre auparavant ; (...)
c)
après l’adoption d’un jugement, de nouveaux documents ont été découverts, qui avaient été retenus par l’un des participants à la procédure ou qui n’auraient pas pu être soumis au tribunal au cours de la procédure en raison de circonstances indépendantes de la volonté de la partie intéressée;
d)
par un jugement irrévocable, furent déclarées faux soit les témoignages, soit le rapport d’expertise (...) en vertu desquels fut rendu le jugement ;
e)
a été appliquée une loi déclarée inconstitutionnelle par la Cour constitutionnelle;
f)
la décision du tribunal ou d’une autre autorité, qui a servi de base pour l’adoption de la décision contestée, a été annulée ou modifiée ; (...)
g)
le gouvernement de la République de Moldova, représenté par l’Agent gouvernemental, ou la Cour européenne des droits de l’homme a entamé la procédure de règlement amiable dans une affaire pendante contre la République de Moldova (...)
»
h)
la Cour européenne des droits de l’homme a conclu à une violation des droits et libertés fondamentaux(...)
»
18.
Aux termes de l’article 450 du code de procédure civile, le délai général pour introduire une demande en révision est de trois mois à partir du moment où la partie intéressée a pris connaissance des circonstances justifiant la révision.
19.
La décision explicative n
o
14 de l’Assemblée plénière de la Cour suprême de justice du 3 octobre 2005 relative à l’examen des demandes en révision (en vigueur à l’époque des faits), prévoyait, entre autres, que les circonstances ou les faits nouveaux, retenus en tant que motifs pour la révision d’un procès, doivent être confirmés par des preuves pertinentes et doivent avoir une importance essentielle pour la solution de l’affaire.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N
o
20.
Les requérantes allèguent que la remise en cause du jugement définitif, rendu en faveur de la première requérante, a porté atteinte au principe de la sécurité des rapports juridiques ainsi qu’à leur droit au respect de leurs biens. Elles dénoncent de ce fait une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention. Les parties pertinentes en l’espèce de ces articles se lisent ainsi :
Article 6 § 1 de la Convention
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
« Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens (...) »
Sur la recevabilité
21.
Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article
35
§
3
a) de la Convention et qu’il ne se heurte par ailleurs à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour le déclare recevable.
Sur le fond
22.
Les requérantes se plaignent de l’admission par la cour d’appel Bălți de la demande en révision et de l’annulation de l’arrêt définitif rendu en faveur de la première requérante. Les requérantes allèguent que la demande en révision a été utilisée comme un appel déguisé. Elles exposent que V.A. avait eu connaissance du jugement du 20 octobre 2005 bien avant l’introduction de la demande en révision, ou au moins aurait dû avoir, puisque le jugement en cause a été enregistré dans le registre des biens immeubles le 6 février 2006, en devenant ainsi opposable à tous, y inclus à V.A. De plus, le certificat ayant servi à l’admission de la demande en révision, ne constitue pas une circonstance ou un fait nouveau, au sens de l’article 449 b) et c) du CPC, puisqu’il concerne un autre bien.
23.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. Sans contester que le certificat n
o
421 comportait un autre numéro cadastral que le bien litigieux et que le jugement avait été enregistré dans le Registre des biens immeubles, il estime que la révision avait pour but la correction d’une erreur judiciaire.
24.
Les principes généraux concernant la prééminence du droit et le principe de la sécurité juridique ont déjà été énoncés par la Cour dans un certain nombre d’arrêts (voir, par exemple,
Popov c. Moldova
(n
o
2), n
o
19960/04, §§ 44-48, 6 décembre 2005 et
Oferta Plus S.R.L c. République de Moldova
, n
o
14385/04, §§ 97-98, 19 décembre 2006). La Cour rappelle également que les décisions de rouvrir un procès doivent être conformes aux dispositions internes pertinentes et que l’usage abusif d’une telle procédure peut être contraire à la Convention.
25.
Dans la présente affaire, la Cour remarque que les requérantes disposaient d’un jugement définitif rendu en faveur de la première requérante en date du 20 octobre 2005 et qui a été annulé à la suite de l’admission de la demande en révision du V.A. Dans sa demande, introduite le 18 novembre 2009, ce dernier arguait que ses droits avaient été affectés par l’adoption du jugement en cause et qu’il n’avait pas été convoqué au procès. La Cour note toutefois que le droit interne, au moment des faits, ne prévoyait pas un tel motif de révision (voir le paragraphe 17 ci-dessus). Il ne ressort pas du texte de la demande en révision qu’un autre motif ait été invoqué. D’ailleurs le tribunal de Telenești avait rejeté la demande en révision au motif qu’elle ne contenait aucun motif prévu par l’article 449 du code de procédure civile.
26.
La Cour observe ensuite que la décision de la cour d’appel Bălți du 20 avril 2010 avait retenu comme motif de révision le certificat n
o
421 du 7
juin 2002 attestant l’enregistrement de la paroisse «
l’Assomption de la Vierge
» en tant que membre de l’Église orthodoxe de Moldova et qui comportait le cachet de son enregistrement cadastral sous le numéro 8901233028. La cour d’appel Bălți avait considéré que ce certificat confirme le droit de propriété de la paroisse «
l’Assomption de la Vierge
» sur la parcelle litigieuse et par conséquent constitue une circonstance nouvelle justifiant la révision de l’affaire (voir le paragraphe 15 ci-dessus).
27.
La Cour note que qu’il ressort clairement de la loi et de la pratique interne que seulement les faits nouveaux qui présentent une importance essentielle pour l’affaire peuvent justifier la révision du procès (voir le paragraphe 19 ci-dessus). Le certificat présenté en tant que fait nouveau dans la présente affaire concerne apparemment un autre bien immeuble puisqu’il a un autre numéro cadastral que la parcelle de terre litigieuse (voir les paragraphes 9 et 15 ci-dessus). En même temps, la décision de la cour d’appel Bălți ne contient aucune explication à cet égard et ne contient aucune information concernant la relevance et l’importance de ce «
fait nouveau
» pour la solution de l’affaire. La Cour ne saurait donc affirmer que le certificat en question était un véritable nouvel élément de preuve qui aurait eu une importance essentielle sur la solution de l’affaire.
28.
La Cour observe enfin qu’en ce qui concerne le respect du délai de trois mois pour l’introduction de la demande en révision, la cour d’appel Bălți a retenu qu’il avait été respecté puisque V.A. avait eu connaissance du jugement en cause seulement en octobre 2009. La Cour constate toutefois que ce jugement a été enregistré dans le Registre des biens immeuble le 6
février 2006 (voir le paragraphe 9 ci-dessus). La décision de la cour d’appel ne contient aucune information concernant l’impossibilité de V.A. et de la paroisse de «
l’Assomption de la Vierge
» de consulter le registre, malgré le soulèvement exprès de cet argument par la deuxième requérante (voir
mutatis mutandis
Popov c. Moldova (n
o
2)
, n
o
19960/04, § 50, 6
décembre 2005).
29.
À la lumière des circonstances de l’espèce et des arguments avancés par les parties, la Cour considère que la procédure de révision en cause a été en effet un « appel déguisé », dont le but était d’obtenir un nouvel examen de l’affaire, plutôt qu’une véritable procédure de révision telle que prévue par les dispositions pertinentes du code de procédure civile (voir,
mutatis mutandis, Jomiru et Crețu c. République de Moldova
, n
o
28430/06, § 35, 17
avril 2012).
30.
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison de l’annulation de l’arrêt définitif du 20 octobre 2005.
SUR LES AUTRES VIOLATIONs ALLÉGUÉEs
31.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la première requérante se plaint également qu’elle n’a pas été impliquée dans la procédure de révision.
32.
La Cour note que la deuxième requérante, qui est partie composante de la première, a participé au procès de révision.
33.
Dans ces conditions et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, la Cour conclut que ce grief est manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
34.
Aux termes de l’article
41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
Dommage
35.
Les requérantes indiquent qu’elles ne réclament aucune somme au titre du préjudice matériel. La première requérante, l’Église métropolitaine de Bessarabie, réclame 2
000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’elle estime avoir subi. La deuxième requérante, la paroisse de la Nativité de la Vierge Marie, réclame 4
000 EUR à ce même titre.
36.
Le Gouvernement conteste ces sommes.
37.
La Cour considère qu’il y a lieu d’octroyer aux requérantes conjointement la somme de 2
000 EUR au titre du préjudice moral.
Frais et dépens
38.
Les requérantes demandent également 1
760 EUR pour les frais et dépens engagés devant la Cour. Elles présentent le contrat d’assistance juridique ainsi qu’une note d’évaluation indiquant la nature et la durée du travail effectué, signée par leur avocat.
39.
Le Gouvernement considère que cette somme est excessive.
40.
Compte tenu des documents dont elle dispose et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable d’accorder aux requérantes conjointement la somme de 1
760 EUR à ce titre.
Intérêts moratoires
41.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
Déclare
la requête recevable quant aux griefs tirés de de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison de l’annulation de l’arrêt définitif et irrecevable pour le surplus
;
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention
;
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser aux requérantes, dans les trois mois, les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement:
2
000
EUR (deux milles euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral
;
1
760
EUR (mille sept cent soixante euros), plus tout montant pouvant être dû par les requérants à titre d’impôt, pour frais et dépens
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 1
er
octobre 2019, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Hasan Bakırcı
Egidijus Kūris
Greffier adjoint
Président