CtEDO 01.10.2019 Auto

AFFAIRE KALKAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.10.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE KALKAN c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KALKAN c. TURCIA (Cercetarea nr. 54698/13) HOTĂRÂREA STRASBURG octombrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Kalkan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Valeriu Gritco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători, și din Hasan Bak După deliberarea sa în camera Consiliului la 10 septembrie 2019, Tribunalul a adoptat, la această dată, o hotărâre La originea cauzei se află o cerere (n 54698/13) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Hüseyin Kalkan ( 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 9 ianuarie 2014, a fost comunicat guvernului dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Reclamantul s-a născut în 1962 și își are reședința în Diyarbakr. La momentul faptei, a fost primar al Batman. Prin actul de acuzare din 25 decembrie 2007, procurorul Republicii Diyarbakir l-a acuzat pe reclamant de propagandă în favoarea unei organizații teroriste, din cauza declarațiilor sale publicate la 26 noiembrie 2007 în ziarul local Batman Petrol. . El considera că reclamantul avea dreptul de a legitima membrii PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală armată) în ochii publicului. La 27 mai 2008, tribunalul Diyarbakar ( mai 2008) A recunoscut reclamantul vinovat de propagandă în favoarea unei organizații teroriste și l-a condamnat la 10 luni de închisoare în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. Această instanță a considerat că, prin declarațiile sale, reclamantul a avut intenția de a face propagandă cu privire la scopul urmărit și la activitățile întreprinse de PKK. Aceasta a considerat că declarațiile în litigiu menționate în hotărârea instanței de judecată nu pot fi acoperite de libertatea de exprimare în măsura în care acestea au fost utilizate pentru a răspândi un mesaj care ar avea ca rezultat comisia pentru infracțiuni. Declarațiile în litigiu menționate în hotărârea instanței de judecată în care pasajele relevante în speță sunt reproduse mai jos au fost următoarele: Acest demers este un demers care duce la trecerea anilor '80. În anii '80, oamenii nu puteau să vorbească sau să se unească într-un mod democratic, nu puteau să-și folosească astfel de drepturi, așa că s-au alăturat munților, [care este și acum cazul], acest demers duc într-adevăr spre drumul munților, spre calea a ceea ce este ilegal (...) repet din nou, oamenii noștri care trăiesc în munți sunt cei mai onorabili oameni din această țară. Pentru că au făcut eforturi pentru a oferi soluții la problemele de identitate ale poporului nostru și pentru o viață onorabilă și nu s-au gândit la propriile lor interese. Această țară are nevoie de acești oameni. Ei nu pot face nici un rău acestei țări. Trebuie să deschidem porțile acestor oameni și să-i lăsăm să se alăture vieții sociale, avem nevoie de o amenajare la nivel constituțional. La 28 decembrie 2011, Curtea de Casație a respins recursul formulat de recurent și a confirmat hotărârea Curții a Uniunii Europene. La 9 iulie 2012, Curtea de Casație a luat act de intrarea în vigoare a Legii nr. 6335 (punctul 12 de mai jos), a decis, în temeiul articolului 1 din aceasta, să suspende executarea pedepsei impuse reclamantului. II. LEGĂSAREA INTERNE PERTINENT La art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 L deasupra] și va face propagandă în favoarea lor va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă cu moartea de 50 de milioane până la 100 de milioane de lire (...). După ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, art. 7a alineatul (2) din Legea nr. 3713 dispunea de următoarele: Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste va fi condamnat la închisoare timp de un an până la cinci ani. (...) 11. De la modificarea legii nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, această dispoziție se citește astfel. Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitimarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a acestui tip de organizații, făcând apologie sau invocând utilizarea lor, va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare. (...) Legea de modificare a diferitelor legi în scopul optimizării eficienței serviciilor judiciare și al suspendării procedurilor și a pedepselor impuse în cauzele privind infracțiunile comise prin intermediul presei și al mijloacelor de informare în masă 1 provizoriu, alineatele (1) (c) și (3), care va fi suspendată pe o perioadă de trei ani pentru executarea oricărei pedepse care a devenit definitivă, constând într-o amendă sau într-o închisoare sub cinci ani, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni comise prin intermediul presei, al mass-mediei sau al altor mijloace de comunicare a gândirii și a opiniei publice, cu condiția ca încălcarea sancționată printr-o astfel de pedeapsă să fi fost săvârșită înainte de 31 decembrie 2011. În ceea ce privește violarea dreptului la libertatea de exprimare, reclamantul își denunță condamnarea penală în măsura în care aceasta ar fi reprezentat o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Constatând că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului (a) din convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că este admisibilă. 16. Reclamantul susține că condamnarea sa penală și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. 17. Guvernul răspuns că ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare era prevăzută de art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 și urmărea obiectivele legitime ale protecției securității naționale, apărării ordinii și prevenirii criminalității. Guvernul arată că reclamantul și-a demonstrat, prin declarațiile sale, sprijinul față de o organizație teroristă care desfășoară activități separatiste și consideră că, din acest motiv, ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite. 18. Curtea constată că nu este controversat între părți că condamnarea penală a reclamantului constituie o interferență în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare, că această ingerință era prevăzută de lege, și anume art. 7 alineatul (2) din Legea nr 3713, și că aceasta urmărea obiective legitime în temeiul articolului 10 2 din Convenție, și anume protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunii. 19. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea reamintește principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de libertate de exprimare, care sunt rezumate în special în Hotărârile Bedat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, 29 martie 2016) și Belge c. Turcia 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016). Comisia observă că pasajele incriminate ale acestor declarații au determinat în principal autoritățile statului să ia măsuri pentru a descuraja activiștii PKK să poarte război și să le reintegreze în viața socială și subliniază că, în pasajele în litigiu, reclamantul recunoaște că cel care se alătura PKK comitea un act ilegal. Comisia consideră că aceste pasaje, luate în ansamblu, nu pot fi percepute ca conținând un apel la violență, la rezistență armată sau la revoltă, nici ca fiind un discurs de ură, ceea ce reprezintă în ochii săi elementul esențial care trebuie luat în considerare (Sürek c. Turcia 4) [GC], nr. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999, Belek și Velio 25, 6 octombrie 2015 și Belgia, citată anterior, punctul 34). 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că măsura luată de autoritățile interne în ceea ce privește reclamantul nu răspundea unei nevoi sociale impetuoase, nici nu era, în orice caz, proporțională cu obiectivele legitime vizate și că, prin urmare, nu era necesară într-o societate democratică. 22. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. Reclamantul solicită 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care pretinde că l-a suferit. În plus, solicită 1 215 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. În sprijinul cererii sale, acesta furnizează Curții un tabel rezumativ întocmit de avocatul său care detaliază activitatea desfășurată de acesta pentru prelucrarea dosarului și care menționează diversele cheltuieli aferente. El nu prezintă nicio justificare de plată pentru aceste din urmă cheltuieli. 24. Guvernul este de părere că reclamantul nu a demonstrat nicio legătură de cauzalitate între cererea formulată pentru daune morale și presupusa încălcare. În ceea ce privește cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată, acesta arată că reclamantul nu a prezentat documente de plată referitoare la cheltuielile de avocatură și la alte cheltuieli invocate. 25. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 500 EUR pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 În ceea ce privește celelalte cheltuieli, Curtea respinge cererea depusă în acest sens, din cauza faptului că reclamantul a prezentat documentele necesare în acest sens. statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale ii. 1 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 1 octombrie 2019, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-10-01
0,99
AFFAIRE KALKAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KALKAN c. TURQUIE (Requête n o 21196/12) ARRÊT STRASBOURG 1 er octobre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kalkan c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (de
CtEDO 2019-05-07
0,97
AFFAIRE AKYÜZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKYÜZ c. TURQUIE (Requête n o 63681/12) ARRÊT STRASBOURG 7 mai 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Akyüz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième se
CtEDO 2019-12-17
0,96
AFFAIRE BÜYÜKERȘEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BÜYÜKERŞEN c. TURQUIE (Requête n o 69975/12) ARRÊT STRASBOURG 17 décembre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Büyükerşen c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’ho
CtEDO 2020-07-07
0,96
AFFAIRE KERÇİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KERÇİN c. TURQUIE (Requête n o 55038/11) ARRÊT STRASBOURG 7 juillet 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kerçin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxi
CtEDO 2019-10-01
0,96
AFFAIRE CİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CİN c. TURQUIE (Requête n o 31605/12) ARRÊT STRASBOURG 1 er octobre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Cin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième
Sursă