ÇAKAR v. TURKEY and 26 other applications

Comunicat la 2 octombrie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 43186/17 Ünal ÇAKAR împotriva Turciei și a altor 26 de cereri (a se vedea lista anexată) OBJETORUL CAUZELOR Cerințele se referă la practica judiciară, în contextul procedurii de expropriare, pentru a ordona ambelor părți să plătească o sumă forfetară părții opozitoare în ceea ce privește taxele de avocat. Reclamanții se plâng că o astfel de pronunțare a scăzut indemnitatea de expropriare pe care le-a acordat-o, susținând că nu au responsabilitatea de inițiere a procedurii, deoarece instanțele au stat în favoarea lor și au hotărât să crească sumele propuse inițial de autoritatea publică expropriatoare. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor? În special, faptul că reclamanții au fost ordonați să plătească taxele de avocat la autoritatea publică expropriată constituie o sarcină excesivă care a supărat echilibrul echitabil care trebuie să fie atins între interesul general al comunității și drepturile fundamentale ale persoanei fizice (a se vedea Musa Tarhan v. Turcia, nr. 12055/17, octombrie 2018)? APENDIX 1. 43186/17 Çakar 2. 43202/17 Tekdamar 3. 56259/17 Ekiz 4. 56261/17 Gültekin 5. 57246/17 İzmir 6. 57277/17 Ballıca 7. 57271/17 Karakuș 8. 58207/17 Ölmez și alții 9. 58353/17 Yanar 10. 63953/17 Demirörs 11. 63966/17 Çakar 12. 63974/17 Fesli 13. 64527/17 Kodaș 14. 64699/17 Ardıç 15. 64745/17 Yanar 16. 68426/17gin 17. 78161/17 Karataș 18. 82327/17 Kiraz 19. 3052/18 Alıcı 20. 3095/18 Sarı și alții 21. 3116/18 Söğüt 22. 10531/18 Fesli și Ardıç 23. 26076/18 Ada 24. 34055/18 Yazgan 25. 34086/18 Bozkurt 26. 57921/18 Sayar 27. 5628/19 Selvidağ

Communicated on 2 October 2019

SECOND SECTION

Application no. 43186/17

Ünal ÇAKAR against Turkey

and 26 other applications

(see list appended)

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The applications concern the judicial practice, in the context of expropriation proceedings, to order both parties to pay a lump sum to the opposing party in respect of lawyer fees.

The applicants complain that such an order decreased the expropriation indemnity awarded to them. They argue that they have no responsibility for the initiation of the proceedings, as the courts ruled in their favour and decided to increase the amounts initially proposed by the expropriating public authority.

Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicants complain of a violation of their right to peaceful enjoyment of their possessions.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicants’ right to peaceful enjoyment of their possessions? In particular, did the fact that the applicants were ordered to pay attorney fees to the expropriating public authority constitute an excessive burden which upset the fair balance which must be struck between the general interest of the community and the fundamental rights of the individual (see

Musa Tarhan v. Turkey, no.12055/17,

23

October 2018)?

APPENDIX