Decizia nr. 27671/12 Mürsel SARGUT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 8 octombrie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 aprilie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 mai 2019 cere Curtea să excludă cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Mürsel Sargut, este un cetățen turc, care s-a născut în 1983 și locuiește în Eskișehir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. A. Doğan și dna F. Karakaș Doğan, avocați care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția că concedierea de la Universitate a încălcat drepturile sale. Cererea a fost comunicată guvernului DIRECȚIUL Reclamantul a susținut că dreptul la educație a fost încălcat, iar el s-a bazat pe art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, la 13 Mai 2019, Guvernul a informat Curtea că au propus o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. În declarație, Guvernul a recunoscut că concedierea reclamantului de la Universitate și refuzul autorităților de a-i acorda compensații au încălcat dreptul la educație în lumina putinului jurisprudența stabilită a Curții ( İrfan Temel și alții c. Turcia , nr. 36458/02, 3 martie 2009 ). Au oferit în continuare să-i plătească 1,600 EUR (1,000 de sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral , precum și costurile și cheltuielile care pot fi imputabile reclamantului și au solicitat Curtea să elimine cererea. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția (a se vedea, İrfan Temel și altele , citat mai sus). 11. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 12. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 13 din amenda). Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 14. Curtea ia în continuare act de faptul că, la 25 iulie 2018, Parlamentul turc a adoptat Legea nr. 7145, care autorizează reclamanții să solicite reluarea procedurilor judiciare interne în urma hotărârii Curții de a elimina un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. În consecință, art. 53 § 1 lit. (i) din Codul de Procedură Administrativă prevede acum redeschiderea procedurilor judiciare în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să elimine o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în engleză și notificată în scris la 7 noiembrie 2019. Hasan Bakırcı Președintele adjunct al grefierului Valeriu Grițco
Application no. 27671/12
Mürsel SARGUT
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8
October 2019 as a Committee composed of:
Valeriu Grițco,
President,
Egidijus Kūris,
Darian Pavli,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 6 April 2012,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 May 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Mürsel Sargut, is a Turkish national, who was born in 1983 and lives in Eskișehir. He was represented before the Court by Mr
A. Doğan and Ms F. Karakaș Doğan, lawyers practising in Istanbul.
2.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
3.
The applicant complained under Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention that his dismissal from the University breached his rights.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
The applicant alleged that his right to education had been breached. He relied on Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, on 13
May 2019 the Government informed the Court that they proposed a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. In the declaration, the Government acknowledged that the applicant’s dismissal from the University and the refusal of the authorities to grant him compensation breached his right to education in the light of the well
‑
established case-law of the Court (
İrfan Temel and others v.
Turkey
, no.
36458/02, 3 March 2009). They further offered to pay him EUR
1,600 (one thousand six hundred euros) to cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs and expenses that may be chargeable to the applicant and requested the Court to strike out the application.
7.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
8.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
9.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26 June 2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September 2007).
10.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the violation of Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention one’s right to education (see,
İrfan Temel and others
, cited above).
11.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
12.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37
§
1
in fine
).
13.
The Court considers that this amount should be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
14.
The Court further takes note of the fact that on 25
July 2018 the Turkish Parliament adopted Law No. 7145, which entitles applicants to request the re-opening of domestic court proceedings following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or unilateral declaration. Accordingly, Article 53 § 1 (i) of the Code of Administrative Procedure, now provides for the reopening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration.
15.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 7 November 2019.
Hasan Bakırcı
Valeriu Grițco
Deputy Registrar
President