GAPOŅENKO v. LATVIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GAPOŅENKO v. LATVIA (CtEDO, 2019)
Comunicat la 22 octombrie 2019 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 30237/18 Aleksandrs GAPOÑENKO împotriva Letoniei depusă la 22 iunie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un activist politic care susține drepturile minorității de limba rusă din Letonia. Datorită conținutului publicațiilor sale, s-au instituit proceduri penale pentru incitarea la ură națională, etnică, racială sau religiosă și pentru acțiuni împotriva independenței naționale, suveranității sau integrității teritoriale a Republicii Letoniei. Potrivit deciziei de declarare a reclamantului un suspect, publicațiile sale incită participarea la acțiuni violente de rezistență și susțin în favoarea creării unei autonomii ruse în Letonia, precum și difuza false acuzații cu privire la resurgerea fascismului și a nazismului în Letonia și pericolele genocidului împotriva locuitorilor ruși din Letonia. La 21 aprilie 2018 un judecător de investigare a ordonat detenția reclamantului în reținere din motive că, lăsat în libertate, ar putea continua să comită infracțiuni similare. La 26 aprilie 2018, această decizie a fost susținută în apel, raționând că, în ciuda altor proceduri penale, reclamantul a continuat să difuzeze publicații similare. Judecătorul a considerat că nici o altă măsură de securitate nu-l poate împiedica să comită alte infracțiuni, deoarece scrierile reclamantului pot fi publicate sub un nume diferit. La 21 iunie 2018, detenția reclamantului a fost prelungită până la 23 august 2018 când a fost eliberat. Invocând articolele 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge că detenția sa este ilegală, deoarece nu are nicio bază de fapt și că deciziile nu conțin un raționament suficient. Invocând articolele 6, 9, 10 și 11 din Convenție, reclamantul se plâng că libertatea sa a fost privată din cauza avizelor exprimate de el. În special, având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, 5 iulie 2016 și Urtāns c. Letonia , nr. 16858/11, 28 octombrie 2014), instanțele interne au evaluat raționalitatea suspiciunilor că reclamantul a comis infracțiunile pe care le-a suspectat și le-au dat motive relevante și suficiente pentru privarea libertății reclamantului – în plus față de perseverarea suspiciunilor rezonabile – atunci când a ordonat și a prelungit detenția reclamantului în reținere? În sensul articolului 1 din Convenție, deținerea reclamantului în reținere a reținerii constituie o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special cu dreptul său de a transmite informații și idei în sensul articolului 1 din Convenție? Dacă este cazul, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 2? În special, având în vedere severitatea măsurii și motivele determinate de autoritățile naționale, interferența a corespuns unei „necesități sociale de presă” și a fost proporțională cu obiectivul legitim urmărit? Părțile sunt invitate să prezinte Curții publicațiile reclamantului, care constituie baza procedurii penale nr. 11140000418.