KATONA v. HUNGARY

A patra secțiune DECIZIE nr. 606/14 Ildikó KATONA împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 12 noiembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Ildikó Katona, este un național maghiar, care s-a născut în 1964 și trăiește în Sződliget. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat într-o societate deținută de stat. Angajamentul său a fost încheiat în 2012. La terminarea ocupării forintilor maghiari (HUF) (aproximativ 21,800 euro (EUR)) la o anumită parte din veniturile sale datorate concedierii a fost taxată la 98%. Această sumă a taxei speciale a fost percepută la sursa angajatorului. Apoi, reclamantul a depus o cerere pentru a șterge obligația fiscală specială. Autoritatea fiscală a ordonat eliminarea sumei taxei speciale și, în locul său, a perceput o taxă publică forfetară de 25% în valoare de HUF 1,626,514 (aproximativ 5,500 EUR). Restituirea taxei speciale rămase reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că impunerea unei taxe 98% pe o parte din remunerarea datorată încetării ocupării forței de muncă a constituit o privare de bunuri în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA 10. Reclamantul s-a plâns că aplicarea regimului fiscal special 98% a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” 11. Guvernul nu este de acord. 12. Curtea observă că plângerile similare au provocat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul R.Sz. c. Ungaria (n. 41838/11, §§ 54-62, 2 iulie 2013) și a altor cereri. 13. Cu toate acestea, în acest caz, obligația fiscală a reclamantului în temeiul regimului fiscal special 98% a fost înlocuită în cele din urmă cu o sarcină publică forfetară de 25% și a fost rambursată în consecință de autoritățile (a se vedea punctul 8 mai sus). 14. Rezultă că ea nu mai poate pretinde că este victimă de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza regimului fiscal special. În plus, sarcina fiscală reziduală de 25% nu indică nici o apariție a încălcării drepturilor sale în temeiul acestei dispoziții (a se vedea mutatis mutandis M.A. c. Ungaria (dec.), nr. 36642/14, 28 noiembrie 2017). 15. În consecință, cererea este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 decembrie 2019. Andrea Tamietti Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 606/14

Ildikó KATONA

against Hungary

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 12

November 2019 as a Committee composed of:

Faris Vehabović,

President,

Iulia Antoanella Motoc,

Carlo Ranzoni,

judges

and Andrea Tamietti,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 December 2013,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Ms Ildikó Katona, is a Hungarian national, who was born in 1964 and lives in Sződliget.

2.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, Ministry of Justice.

The circumstances of the case

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

The applicant was employed at a State-owned company. Her employment was terminated in 2012.

5.

Upon termination of her employment, in 2013 a certain part of her revenue due on dismissal was taxed at a 98% rate, in the amount of 6,375,933

Hungarian forints (HUF) (approximately 21,800 euros (EUR)).

6.

This amount of special tax was levied at the source by the employer.

7.

Subsequently, the applicant submitted an application in order to have the special tax obligation erased.

8

.

The tax authority ordered the deletion of the amount of the special tax and, in its stead, levied a 25% flat-rate public charge in the amount of HUF

1,626,514 (approximately EUR 5,500). It reimbursed the remaining special tax to the applicant.

COMPLAINT

9.

The applicant complained that the imposition of a 98% tax on part of her remuneration due on termination of her employment had amounted to a deprivation of property in breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

10.

The applicant complained that the application of the 98% special tax regime breached her rights under Article 1 of Protocol No. 1, which reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

11.

The Government disagreed.

12.

The Court observes that similar complaints gave rise to a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the case of

R.Sz. v. Hungary

(no. 41838/11, §§

54-62, 2 July 2013) and several other applications.

13.

However, in the present case, the applicant’s tax obligation under the 98% special tax regime was ultimately replaced by a flat-rate public charge of 25%; and she was reimbursed accordingly by the authorities (see paragraph 8 above).

14.

It follows that she can no longer claim to be a victim of a violation of her rights under Article 1 of Protocol No. 1 on account of the special tax regime. Moreover, the residual tax burden of 25% does not indicate any appearance of a violation of her rights under that provision (see,

mutatis mutandis

,

M.A. v. Hungary

(dec.), no. 36642/14, 28 November 2017).

15.

Consequently, the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected, pursuant to Article

35 §

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 5 December 2019.

Andrea Tamietti

Faris Vehabović

Deputy Registrar

President