FG PETROL ÜRÜNLERİ TURİZM İNȘAAT GIDA SAN. VE TİC. LTD. ȘTİ. v. TURKEY

DECIZIE DE SECȚIUNE Nr. 8123/18 FG PETROL ÜRÜNLERİ TURİZM İNȘAAT GIDA SAN. VE TİC. LTD. ȘTİ. împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 26 noiembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 4 august 2010, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 19 aprilie 2019, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, F.G Petrol Ürünleri Turizm İnșaat Gıda San. ve Tic. Ltd. Ști, este o companie înregistrată în Turcia. A fost reprezentată în fața Curții de către dl Gül, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că necomunicarea avizului scris al Procurorului Principal în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă Administrativă a încălcat dreptul său la o audiere adversară și echitabilă. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 aprilie 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamantului 400 Euro (4 sute) (EUR) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi impun reclamantului, în vederea soluționării cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei dinaintea Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul consideră că necomunicarea avizului scris al Procurorului Principal în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație a încălcat dreptul reclamantului la o audiere adversară și echitabilă, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții ( Meral c. Turcia , nr. 33446/02, 27 noiembrie 2007). Guvernul subliniază în continuare că art. 53 § i) din Codul de Procedură Administrativă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7145 din 31 Iulie 2018, acum solicită reluarea procedurilor judiciare administrative în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului hotărăște să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să furnizeze remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din convenție. Ei invită cu respect Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l scoată din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție.” Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile referitoare la necomunicarea avizului scris al Procurorului Principal (a se vedea Meral c. Turcia , nr. 33446/02, 27 noiembrie 2007). 10. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 11. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 12). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 13. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 19 decembrie 2019. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 8123/18

FG PETROL ÜRÜNLERİ TURİZM İNȘAAT GIDA SAN. VE TİC. LTD. ȘTİ.

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 26

November 2019 as a Committee composed of:

Valeriu Grițco,

President,

Egidijus Kūris,

Darian Pavli,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 August 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 April 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, F.G Petrol Ürünleri Turizm İnșaat Gıda San. ve Tic. Ltd. Ști., is a company registered in Turkey. It was represented before the Court by Mr Gül, a lawyer practising in Ankara.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicant company complained under Article 6 of the Convention that the non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion in the proceedings before the Supreme Administrative Court had violated its right to an adversarial and fair hearing.

4.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

5.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 April 2019, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant 400 (four hundred) Euros (EUR) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses plus any tax that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case before the European Court of Human Rights.

The Government consider that the non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion in the proceedings before the Supreme Administrative Court breached the applicant’s right to an adversarial and fair hearing in the light of the well-established case-law of the Court (

Meral v. Turkey

, no.

33446/02, 27

November 2007). The Government further emphasize that Article

53 §

1

(i) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no. 7145 of 31

July 2018, now requires re-opening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or unilateral declaration. The Government consider that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article 6 of the Convention.

They respectfully invite the Court to declare that it is no longer justified to continue the examination of the application and to strike it out of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.”

6.

The Court reiterates that Article

37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

7.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article

37

§

1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

8.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Sp. z o.o. v. Poland

(dec.), no.

11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no.

28953/03, 18

September

2007).

9.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the non

‑

communication of the Chief public Prosecutor’s written opinion (see

Meral v.

Turkey

, no. 33446/02, 27 November 2007).

10.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37

§

1

(c)).

11.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

12.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

13.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37

§

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 19 December 2019.

Hasan Bakırcı

Valeriu Grițco

Deputy Registrar

President