CtEDO 27.11.2019 Auto

PIETRZAK c. POLOGNE et 1 autre affaire

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
27.11.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PIETRZAK c. POLOGNE et 1 autre affaire (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Comunicat la 27 noiembrie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 72038/17 și 25237/18 Mikołaj PIETRZAK împotriva Poloniei și Dominika BYCHAWSKA-SINIARSKA și altele împotriva Poloniei introduse la 29 septembrie 2017 și, respectiv, la 12 februarie 2018 EXPOSAT DEFICIENTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul Mikołaj Pietrzak este avocat și decan al Baroului de la Varșovia. Ceilalți reclamanți sunt membri angajați ai două organizații neguvernamentale (ONG-uri) cu sediul la Varșovia : Recurentele Dominika Bychawska-Siniarska și Barbara Grabowska-Moroz sunt membre ale Fundației Helsinki pentru Drepturile Omului, iar reclamantul Wojciech Klicki și reclamanta Katarzyna Szymielewicz sunt membre ale Fundației Panoptykon în perioada iunie-iulie 2017, fiecare solicitant sesizează, în temeiul articolului 227 din Codul de procedură administrativă (a se vedea partea Dreptul intern relevant de mai jos), prim-ministrul și responsabilii pentru diferite departamente de poliție și de informații, printre care se numără Agenția pentru Securitate Internă ( Poliția națională, poliția de frontieră și jandarmeria națională au reclamații cu privire la anumite dispoziții ale legislației naționale privind supravegherea secretă. În cadrul plângerilor lor respective, reclamanții au criticat în special legislația în litigiu prin faptul că, în opinia lor, aceasta permitea agenților serviciilor menționate anterior să își monitorizeze telecomunicațiile și comunicațiile digitale fără ca aceștia să știe. Ei au indicat că a fost foarte probabil ca o astfel de supraveghere să fie pusă în aplicare la locul lor, având în vedere activitățile lor profesionale și publice respective. Ei au adăugat că agenții serviciilor în cauză nu erau obligați să-i informeze cu privire la o eventuală supraveghere care îi privește și că, în consecință, ei nu puteau controla legalitatea acesteia de către un tribunal, ceea ce, în opinia lor, era contrar articolului 51 paragrafele 3 și 4 din Constituție. Părțile interesate prezentau că o lipsă de notificare a supravegherii secrete persoanelor vizate, combinată cu o absență a controlului efectiv al punerii în aplicare a unei astfel de măsuri și cu deficiențe ale legislației naționale aferente, era contrară principiului statului de drept și aducea atingere intereselor lor legitime. În perioada iunie-septembrie 2017, liderii serviciilor de poliție și de informații menționate mai sus au răspuns la plângerile respective ale reclamanților. Șeful lanului ABW a indicat, astfel, părților interesate că, în conformitate cu legislația relevantă, informațiile privind supravegherea secretă a persoanelor fizice erau confidențiale și protejate prin lege. Acesta a adăugat că, în calitate de instituție care respectă legea, l La rândul său, șeful CBA le-a indicat reclamanților că obiectul măsurilor operaționale nu era informat cu privire la acestea, cu excepția cazului în care informațiile obținute prin intermediul acestor măsuri au fost utilizate ulterior ca probe într-o procedură penală diligentă împotriva sa. Acesta precizează că, chiar dacă se presupune că reclamanții au fost supuși unor astfel de măsuri, acestea ar fi fost neapărat diligente în conformitate cu procedurile prevăzute în acest scop de legislația relevantă. Șeful CBA a adăugat că o eventuală supraveghere a comunicărilor reclamantului Mikołaj Pietrzak ar fi fost supusă regimului deosebit de protector al secretului profesional al avocaților emis prin Legea privind CBA. În plus, a declarat că nimic din legislația națională nu i-a afectat pe agenții CBA să ia măsuri de supraveghere în locul avocaților. Comandantul-șef al jandarmeriei naționale i-a informat pe solicitanți că agenții aflați sub supravegherea sa ar putea, teoretic, să procedeze la desfășurarea unor măsuri operaționale de la locul lor dacă condițiile prevăzute în acest scop de legislația relevantă în domeniu erau îndeplinite. El a adăugat că, în conformitate cu legislația în cauză, a cărei constituționalitate nu fusese pusă sub semnul întrebării până în prezent, jandarmeria națională nu era competentă să notifice măsurile de supraveghere secretă persoanelor vizate, inclusiv după ridicarea acestor măsuri. La rândul său, comandantul-șef al poliției de frontieră a indicat reclamanților că legislația națională relevantă nu prevedea nicio obligație pentru serviciile sale de informare a persoanelor vizate cu privire la măsurile puse în aplicare la locul lor în materie de recunoaștere, cercetare și colectare a datelor legate de telecomunicații, comunicații digitale și comunicații poștale. El a adăugat că obiectul supravegherii secrete era informat cu privire la aceasta numai în cazul în care rezultatele supravegherii au fost transferate unui dosar penal în care obiectul supravegherii respective avea statutul de parte la procedură. Comandantul-șef al poliției de frontieră a precizat că punerea în aplicare a măsurilor secrete de supraveghere de către agenții care fac obiectul supravegherii sale a fost controlată de Parchet și de tribunalele competente. La rândul său, șeful SKW a informat reclamanții că punerea în aplicare a măsurilor operaționale de investigare de către agenții aflați sub supravegherea sa nu putea face obiectul unor contestații în temeiul articolului 227 din Codul de procedură administrativă, dar că aceasta era totuși controlată de Tribunalul Regional al Armatelor din Varșovia. Pe de altă parte, serviciile competente ale biroului central al poliției naționale au informat reclamanții că agenții de poliție pot, într-adevăr, să diligențeze măsuri de supraveghere secrete în anumite cazuri vizate de legea privind poliția și cu respectarea cerințelor acesteia. Aceste servicii au arătat că, în plângerile lor respective, persoanele interesate au interogat comandantul-șef al poliției naționale cu privire la existența sau existența unei supravegheri secrete puse în aplicare la locul lor de către agenții de poliție. Aceștia au considerat că nu sunt în măsură să răspundă la întrebarea formulată de solicitanți cu privire la acest aspect, având în vedere caracterul ipotetic și insuficient de precis al acesteia. La rândul său, responsabilul KAS i-a informat pe reclamanți că măsurile operaționale de investigare erau confidențiale, că persoanele vizate de acestea nu se puteau plânge de aplicarea lor și că agenții KAS făceau obiectul colectării și prelucrării rezultatelor măsurilor în cauză fără a informa persoana vizată și fără a solicita acordul acesteia. În cele din urmă, serviciile competente ale cabinetului prim-ministrului au indicat reclamanților că, potrivit responsabilității lor, șefii diferitelor departamente de poliție și de informații au răspuns pe deplin la întrebările lor cu privire la o eventuală supraveghere a acestora. Acestea au precizat că, în cadrul punerii în aplicare a misiunilor lor respective, serviciile speciale de stat au fost puse la dispoziție de către legislația relevantă a măsurilor secrete de supraveghere și că mijloacele și metodele utilizate în acest scop de aceste servicii erau confidențiale și protejate prin lege. Dispozițiile relevante ale Legii privind poliția LA.19 din Legea privind poliția reglementează supravegherea secretă (așa-numita supraveghere clasică și desemnată prin noțiunea operațională a controlului operațional mai precis, în traducerea oficială în limba engleză a Legii privind poliția). Potrivit acestei dispoziții, în cazul în care instanța regională competentă este sesizată de autoritatea de poliție competentă (și anume comandantul șef al poliției naționale sau cel al poliției regionale) cu privire la o cerere scrisă aprobată în prealabil de procurorul competent (procurorul-șef al Parchetului Național sau, respectiv, procurorul regional), acesta poate dispune un control operațional în cazul în care alte mijloace par ineficiente sau inutile. Catalogul infracțiunilor care pot duce la instituirea unei supravegheri secrete figurează în art. 19 alin. 1 pct. (1) - (9) din legea menționată anterior. Conform acestei dispoziții, controlul operațional poate fi ordonat în cadrul activității poliției de aplicare a unor măsuri operaționale în vederea prevenirii și descoperirii infracțiunilor menționate anterior, a descoperirii autorilor acestor infracțiuni și a colectării și înregistrării elementelor de probă. La art. 19 alineatul (3) din aceeași lege prevede că: în cazuri de urgență gravă, poliția poate proceda fără autorizație la supravegherea secretă, aceasta trebuind să fie întreruptă dacă autorizația nu se obține în termen de cinci zile și informațiile colectate până în prezent prin aceasta vor fi distruse. În conformitate cu art. 19 alineatul (6) din aceeași lege, măsurile operaționale sunt luate în secret și includ interceptarea, înregistrarea conținutului convorbirilor telefonice și a corespondenței prin intermediul rețelelor de telecomunicații (e-mailuri, mesagerii etc.), precum și prin intermediul corespondenței poștale și al înregistrării În conformitate cu art. 19 alineatul (8) din aceeași lege, supravegherea este permisă pentru o perioadă de maximum trei luni. O prelungire poate fi dispusă printr-o hotărâre judecătorească, la cererea serviciului competent și pe baza unei autorizații scrise din partea procurorului, pentru o perioadă suplimentară de maximum trei luni, în cazul în care motivele inițiale ale instituirii supravegherii sunt încă valabile. În cazurile justificate în mod corespunzător (în cazul în care faptele noi impun prevenirea sau detectarea unei activități infracționale sau în căutarea persoanelor implicate într-o astfel de activitate și în colectarea de probe), supravegherea poate fi prelungită de către o instanță mai mare pentru mai multe perioade consecutive stabilite de instanța respectivă, pentru o perioadă maximă globală de 12 luni. În total, durata supravegherii nu poate depăși 18 luni. În conformitate cu art. 19 alineatul (12) din aceeași lege, societățile de telecomunicații, operatorii poștali și furnizorii de servicii furnizate pe cale electronică sunt obligați să asigure, pe cheltuiala lor, condițiile tehnice și organizaționale care fac posibilă punerea în aplicare a controlului operațional de către poliție. După ridicarea controlului operațional, autoritatea de poliție menționată la alin. (1) din art. 19 informează procurorul competent cu privire la rezultatele acestui control și, în cazul unei cereri făcute în acest sens de procurorul respectiv, cu privire la desfășurarea acestuia. În conformitate cu art. 19 alineatul (15) din aceeași lege, în cazul colectării, de către autorități, a unor dovezi care să facă posibilă inițierea urmăririi penale sau a unor proceduri penale relevante pentru urmărirea penală în curs, autoritatea competentă (și anume comandantul șef al poliției naționale, cel al biroului central de legătură sau cel al poliției departamentale) transmite procurorului menționat la paragraf 1 toate rezultatele măsurilor operaționale d La art. 19 alineatul (15) din lege se precizează, de asemenea, soarta care trebuie rezervată informațiilor care intră sub incidența secretului profesional. Funcționarii de poliție competenți trebuie să distrugă astfel de informații dacă sunt acoperite de protecția secretului profesional absolut de care beneficiază avocații apărării și preoții (art. 19 alineatul (15)f punctul 1 din Legea privind poliția, coroborată cu art. 178 din Codul de procedură penală), sau să le transmită procurorului, apoi instanței, care se va pronunța cu privire la soarta acestora, dacă beneficiază de o protecție mai redusă a secretului profesional, cum este cazul notarilor, avocaților și consilierilor juridici (cu excepția cazului în care acționează ca avocați ai apărării), consilierilor fiscali, medicilor, mediatorilor și jurnaliștilor. Instanța, hotărând fără întârziere, autorizează utilizarea acestor informații într-o procedură penală, în consecință, în opinia sa, că interesul bunei administrări a justiției li se cere și că un fapt relevant nu poate fi stabilit prin intermediul unei alte dovezi, sau dispune distrugerea informațiilor pe care utilizarea lor într-o procedură penală nu este permisă. Decizia instanței prin care se dispune distrugerea informațiilor obținute prin intermediul unui control operațional poate face obiectul unei acțiuni numai a procurorului. La art. 15 alineatul (16) din aceeași lege se prevede că persoana vizată de controlul operațional nu poate avea acces la informațiile colectate în cursul acestui control. În conformitate cu art. 15 alineatul (17) din aceeași lege, elementele care au fost obținute prin măsuri operaționale care nu au dus la urmărirea penală sunt distruse fără întârziere de o comisie protocolară. Distrugerea acestor elemente se efectuează în conformitate cu o decizie a autorității de poliție care a solicitat autorizația de punere în aplicare a măsurilor menționate. Conform acestei dispoziții, poliția poate colecta metadate pentru a preveni sau detecta activitățile infracționale, pentru a salva vieți omenești sau pentru a proteja sănătatea, sau pentru a efectua operațiuni de căutare și salvare. Accesul la metadate nu furnizează conținutul comunicațiilor private. În sensul articolului 82 alineatul (1) din Legea poștei, precum și al articolului 18 alineatele (1) - (5) din Legea privind prestarea serviciilor prin mijloace electronice. Metadatele astfel colectate sunt prelucrate fără acordul persoanei vizate și fără consimțământul acesteia. Furnizorii de servicii TIC (Tehnologiile informației și comunicațiilor) sunt obligați să le acorde agenților de poliție competenți acces gratuit la datele în cauză. art. 20 litera (c) alineatul (3) din aceeași lege prevede accesul direct al poliției la metadate, fără participarea personalului prestatorului de servicii TIC, în cazul în care acest lucru este prevăzut într-un acord încheiat între poliție și furnizor. Funcționarii de poliție competenți țin registre electronice confidențiale, în care sunt înregistrate cererile de acces la datele de telecomunicații, de comunicații poștale și de comunicații digitale. Datele menționate în art. 20 alin. (1) din aceeași lege care sunt utile pentru o procedură penală în curs de desfășurare sunt transmise procurorului competent de către ofițerii de poliție competenți. Procurorul decide cu privire la utilizarea acestor date. Datele care nu au nici o utilitate pentru o procedură penală sunt distruse fără întârziere de o comisie protocolară. Această dispoziție impune poliției să prezinte instanței regionale competente un raport semestrial care să conțină informații generale privind monitorizarea metadatelor în perioada precedentă. : numărul de cazuri de colectare a datelor de telecomunicații, de comunicații poștale și de comunicații digitale în cursul perioadei luate în considerare, cu indicarea tipului de date ; precum și calificările juridice în legătură cu care au fost depuse cereri de colectare a datelor de telecomunicații, de comunicații poștale și digitale sau cu informațiile privind colectarea datelor destinate protecției vieții umane și a sănătății sau sprijinirii misiunilor de căutare sau salvare. În timpul controlului său, instanța competentă poate lua cunoștință de conținutul elementelor care au justificat recurgerea la colectarea acestor date din partea poliției. Instanța informează poliția cu privire la rezultatele controlului său în termen de 30 de zile de la încheierea acestuia. [1] . În temeiul articolului 20 alineatul (5) din aceeași lege, colectarea și prelucrarea acestor date sunt excluse de la controlul ulterior prevăzut de această dispoziție. Dispozițiile relevante din Legea privind combaterea terorismului ( În conformitate cu această dispoziție, noțiunea de "acțiuni anti-teroriste" (działania antyterrorystyczne) (działania antytorystyczne) este definită în mod clar în art. 2 din lege. ) acoperă toate măsurile pe care autoritățile le pot pune în aplicare pentru a preveni incidentele teroriste, pentru a se pregăti să preia controlul unor astfel de incidente, pentru a reacționa la consecințele acestora și pentru a facilita eliminarea consecințelor acestora, inclusiv prin restaurantul resurselor destinate să facă față acestora. ), în sensul aceleiași legi, sunt acțiunile care se desfășoară împotriva autorilor infracțiunilor cu caracter terorist menționate la art. 115 alin. (2) din Codul penal și a complicilor lor prin intermediul resurselor, metodelor și planurilor speciale de acțiune în caz de pericol iminent pentru viață, sănătatea umană, libertatea personală a persoanelor și a bunurilor. incidente cu caracter terorist, inclusiv toate situațiile cu privire la care se poate susține că acestea rezultă din comiterea unei infracțiuni cu caracter terorist în sensul articolului 115 2 din Codul penal sau cu un risc de comitere a unei astfel de infracțiuni. La art. 9 din aceeași lege conține catalogul măsurilor pe care agenții de la AABW le pot lua în secret, pentru o perioadă de maximum trei luni, în locul străinilor care sunt suspectați de activități teroriste. Aceste măsuri includ, printre altele, : înregistrarea conținutului convorbirilor telefonice și a corespondenței prin intermediul rețelelor de telecomunicații și comunicații digitale ; înregistrări sonore ; luarea de imagini a spațiilor și mijloacelor de transport private ; înregistrarea datelor înregistrate pe suporturile informatice, dispozitive de telecomunicații și sisteme informatice și teleinformatice ; și controlul coletelor poștale. Șeful de la.ABW decide punerea în aplicare a acestor măsuri, apoi transmite decizia sa fără întârziere ministrului însărcinat cu supravegherea serviciilor speciale de stat și procurorului-șef al Parchetului Național. Acesta din urmă poate pune capăt punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere. În conformitate cu art. 9 alineatul (5) din aceeași lege, punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere secretă poate fi reînnoită în condițiile prevăzute la art. 27 din Legea privind serviciile de spionaj și în Legea privind serviciile de spionaj. În cazul în care se solicită acest lucru, procurorul-șef al Parchetului Național informează fără întârziere procurorul general cu privire la rezultatele măsurilor de supraveghere secrete și, în cazul în care acesta solicită acest lucru, cu privire la punerea în aplicare a acestora și îi transmite apoi elementele colectate prin intermediul acestor măsuri. Procurorul-șef al Parchetului Național ordonă distrugerea rezultatelor măsurilor de supraveghere secretă dacă acestea nu conțin nici o dovadă a unei infracțiuni și nu sunt relevante pentru securitatea statului. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură administrativă La art. 227 din Codul de procedură administrativă se prevede că plângerea menționată la același articol poate fi făcută în următoarele cazuri: demiterea unei autorități publice; punerea în aplicare inadecvată de către autoritatea sau agenții acesteia a atribuțiilor care îi revin; încălcarea principiului statului de drept sau aduce atingere intereselor reclamanților ; Tratarea excesiv de lungă și birocratică a dosarelor prezentate autorității în cauză. GRIEFS Invocând art. 8 din convenție, reclamanții se plâng că sistemele de supraveghere secretă a comunicațiilor (privind telecomunicațiile, comunicațiile poștale și comunicațiile digitale) și de colectare a metadatelor instituite în temeiul legislației relevante în speță, și anume Legea din 15 ianuarie 2016 de modificare a Legii privind poliția și a anumitor alte legi și Legea din 16 ianuarie 2016 iunie 2016 privind combaterea terorismului, încalcă dreptul lor la respectarea vieții private. Citând art. 8 din Convenție coroborat cu art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de absența unei acțiuni efective prin care ar fi putut dispune stabilirea dacă au făcut ei înșiși obiectul unei supravegheri secrete și, dacă este cazul, de controlul legalității acestei supravegheri. În sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, a fost necesară o astfel de interferență într-o societate democratică într-o societate democratică? În sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție, reclamanții au avut la dispoziție o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din convenție, prin care ar fi putut stabili dacă aceștia au făcut obiectul unei supravegheri secrete și, în cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, să se asigure verificarea legalității acestei măsuri Anexe Cerere n 72038/17 și 25237/18 Cerere N Numele cauzei Introduse Requenant Data nașterii Locul nașterii: 72038/17 Pietrzak c. Polonia 29/09/2017 Mikołaj PIETRZAK 08/06/1973 Warszawa 25237/18 Bychawska-Siniarska și Altele: Polonia 12/02/2018 Dominika BYCHAWSKA-SINIARSKA 08/10/1982 Warszawa Barbara GRABOWSKA-MOROZ 28/12/1986 Warszawa Wojciech KLICKI 27/04/1987 Warszawa Katarzyna SZYMIELEWICZ 17/12/1981 Warszawa [1] Este vorba despre datele pe care utilizatorii serviciilor de telecomunicații sunt obligați să le comunice furnizorilor de servicii atunci când semnează contracte de servicii de abonament

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-11-27
0,93
CISZEWSKI c. POLOGNE et 29 autres affaires
Communiquée le 27 novembre 2020 Publié le 14 décembre 2020 PREMIÈRE SECTION Requête n o 31732/18 Andrzej CISZEWSKI contre la Pologne et 29 autres requêtes (voir liste en annexe) EXPOSÉ DES FAITS La liste des parties requérantes figure en an
CtEDO 2023-01-10
0,93
SMOLEŃ c. POLOGNE et 1 autre affaire
Publié le 30 janvier 2023 PREMIÈRE SECTION Requêtes n os 40387/20 et 40754/20 Jakub SMOLEŃ contre la Pologne et FUNDACJA GREENPEACE POLSKA contre la Pologne introduites respectivement le 4 septembre 2020 et le 4 septembre 2020 communiquées
CtEDO 2019-11-12
0,92
BORKOWSKI c. POLOGNE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 67743/17 Andrzej Miroslaw BORKOWSKI contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 12 novembre 2019 en un comité composé de : Pere Pastor Vilanova, président,
CtEDO 2019-09-02
0,92
BRODA c. POLOGNE et 1 autre affaire
Communiquées le 2 septembre 2019 PREMIÈRE SECTION Requêtes n os 26691/18 et 27367/18 Mariusz BRODA contre la Pologne et Alina BOJARA contre la Pologne introduites respectivement le 1er juin 2018 et le 6 avril 2018 EXPOSÉ DES FAITS Les requé
CtEDO 2025-02-05
0,92
AFFAIRE SKRZYPACZ CONTRE LA POLOGNE ET 11 AUTRES AFFAIRES
Résolution CM/ResDH(2025)16 Exécution des décisions de la Cour européenne des droits de l’homme Douze affaires contre Pologne (adoptée par le Comité des Ministres le 5 février 2025, lors de la 1518 e réunion des Délégués des Ministres) Requ
Sursă