DUĞAN v. TURKEY

Comunicat la 12 decembrie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 84543/17 Cemal DUδAN împotriva Turciei depusă la 8 decembrie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția reclamantului într-o secție de poliție timp de două ore și impunerea unei amenzi administrative, în valoare de 80 de lire turce, pentru perturbarea traficului. Reclamantul și-a formulat plângeri în fața Curții Constituționale Turce, care le-a considerat în mod evident necorespunzător pe baza faptului că detenția reclamantului în secția de poliție, de aproximativ o oră, ar putea fi considerată rezonabilă având în vedere faptul că ofițerii de poliție au trebuit să verifice sistemul național turc de supraveghere (UYAP) dacă există vreun mandat de arestare eliberat împotriva ei și că au impus o amendă administrativă pentru perturbarea traficului. Invocând articolele 5 și 14 din Convenție, reclamantul se plâng că autoritățile au privat-o de libertate doar pentru că era transgeneră. Ea susține în continuare că presupusul său act ar fi trebuit tratat ca un nedrept și că nu a existat nici un motiv pentru a o păstra în secția de poliție. Având în vedere acuzațiile specifice ale reclamantului, privarea libertății a reclamantului a fost compatibilă cu cerințele articolului 1 din Convenție (a se vedea Navalnyy c. Rusia [GC], nos. 29580/12 și altele 4, § 68-72, 15 noiembrie 2018)? Reclamantul a suferit discriminări în ceea ce privește exercitarea drepturilor convenției sale din cauza orientării ei sexuale, în contravenție cu art. 14 din Convenție citită în conjuncție cu art. 5?

Communicated on 12 December 2019

SECOND SECTION

Application no. 84543/17

Cemal DUĞAN

against Turkey

lodged on 8 December 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s detention in a police station for two hours and imposition on her of an administrative fine, in the amount of 80

Turkish liras, for disrupting traffic.

The applicant raised her complaints before the Turkish Constitutional Court, which found them to be manifestly ill-founded on the ground that the applicant’s detention in police station, approximately for one hour, could be considered reasonable given that the police officers had to verify on the Turkish National Surveillance System (UYAP) whether there was any arrest warrant issued against her and that they imposed an administrative fine for disrupting traffic.

Invoking Articles 5 and 14 of the Convention, the applicant complains that the authorities deprived her of her liberty only because she was transgender. She further argues that her alleged act should have been treated as

a misdemeanour and that there was no reason to keep her in police station.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the applicant’s specific allegations, was the applicant’s deprivation of liberty compatible with the requirements of Article

5

§

1 of the Convention (see

Navalnyy v. Russia

[GC], nos.

29580/12

and 4 others, §

§

68-72, 15 November 2018)?

2.

Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of her Convention rights on account of her sexual orientation, contrary to Article

14 of the Convention read in conjunction with Article 5?