ÁRNASON v. ICELAND and 1 other application

Comunicat la 10 ianuarie 2020 Publicat la 27 ianuarie 2020 SECȚIUNE Adrese nr. 42655/16 și 27495/18 Sigurjon Thorvaldur ARNASON împotriva Islandei și Sigurjon Thorvaldur ARNASON împotriva Islandei depuse la 15 iulie 2016 și, respectiv, 28 mai 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost CEO al Landsbanki Íslands hf. (denumit în continuare "Landsbanki"). La 13 ianuarie 2011, a fost arestat și interogat de poliție, iar casa și biroul său au fost căutați în temeiul unui mandat. Ianuarie 2011 Curtea de District a Reykjavík a eliberat o ordonanță de plasare în detenție anterioară până la 25 ianuarie 2011. El a contestat ordinul dinaintea Curții Supreme, care a susținut-o prin hotărâre din 18 ianuarie 2011. El a fost eliberat din detenție anterioară la 21 ianuarie 2011. Reclamantul a fost acuzat la 15 martie 2013 și acuzat de cinci conturi de fraudă prin abuz de poziție (umboðssvik ) și manipularea pieței.

Prin decizia Curții de District a Reykjavík din 12 iunie 2013, cazul a fost împărțit în două, iar una dintre conturile (cont I) fiind separată de cele patru conturi rămase (conturile II-a, II-b, III și IV). În primul set de proceduri (conturile II-IV), reclamantul a fost achitat de Curtea de District a Reykjavík la 5 iunie 2014. În cadrul celui de-al doilea set de proceduri (în legătură cu numărul I), Curtea de District a pronunțat o hotărâre la 19 noiembrie 2014. Octombrie 2008, și l-a condamnat la 12 luni de închisoare, dintre care nouă luni au fost suspendate timp de doi ani. Cu toate acestea, prin hotărârea din 4 februarie 2016, Curtea Supremă a constatat că reclamantul a fost vinovat de manipularea pieței în toate 228 de zile lucrătoare vizate de inculpare, de la 1 noiembrie 2007 la 3 octombrie 2008, și a crescut condamnarea la un an și șase luni de închisoare.

În primul rând, reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 7 datorită faptului că presupusul deficit de claritate a dispozițiilor juridice relevante pentru urmărirea sa. În al doilea rând, reclamantul se plâng că procesul său nu a fost efectuat într-un timp rezonabil, în încălcarea articolului 6 § 1. Reclamantul prezintă reclamațiile de mai sus în primul rând în contextul celui de-al doilea set de proceduri, dar afirmă că acestea sunt strânse legate de reclamațiile referitoare la primul set de proceduri. În plus, într-o cerere ulterioară depusă la 28 mai 2018, reclamantul se plânge că dreptul său de a fi ascultat de un tribunal independent și imparțial a fost încălcat din cauza supușilor interese financiare ale justițiilor din Curtea Supremă care stăteau pe comitetul în cazul său, și anume E.T., M.S.

și V.M.M. QUESTIONS PENTRU PARTE A respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește plângerile sale referitoare la hotărârea Curții Supreme din 8 octombrie 2015? Condamnarea reclamantului a implicat o încălcare a principiului nullum crimen sine lege, astfel cum este garantată de art. 7 din Convenția (a se vedea, printre altele, Haarde c. Islanda, nr. 66847/12, § 127, 23 noiembrie 2017, și Kononov c. Letonia [GC], nr. 36376/04, § 185, CEDO 2010)? A fost lungimea procedurii penale în încălcarea cerinței de „templă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II)?

În ceea ce privește plângerile privind independența și imparțialitatea comitetului Curții Supreme, reclamantul a respectat termenul de șase luni aplicabil în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește fiecare dintre cele două hotărâri ale Curții Supreme împotriva acestuia? Având în vedere natura acestor plângeri, la care dată a fost epuizat termenul pentru reclamantul de a depune o plângere în fața Curții? În ceea ce privește plângerile referitoare la independența și imparțialitatea comitetului Curții Supreme, reclamantul a epuizat măsurile interne disponibile, conform articolului 35 § 1 din Convenție? În special, care a fost soluția internă disponibilă în ceea ce privește plângerile reclamantului referitoare la presupusa imparțialitate a justiției E.T., M.S.

și V.M.M.? La ce moment a devenit disponibilă remediul pentru solicitant? Ce relevanță ar trebui atribuită în acest sens procedurii care au fost apoi în vigoare în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 463/2000, privind Funcțiile suplimentare ale Curții de District și ale judecătorilor Curții Supreme și proprietatea lor în întreprinderi și întreprinderi, pentru solicitarea informațiilor privind proprietatea în societăți de a servi judecători de la Comitetul pentru Funcții Judiciare (nefnd um dómarastörf) A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a fi ascultat de un tribunal independent și imparțial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Pétur δór Sigurðsson c. Islanda nr. 39731/98, ECHR 2003 IV și Sigurður Einarsson și alții c. Islanda , nr. 39757/15, 4 Iunie 2019)? În special, trei dintre cele cinci judecători ale Curții Supreme care au hotărât cauza penală împotriva reclamantului în apel, și anume E.T., M.S.

și V.M.M., au avut interese financiare în una sau mai multe dintre cele trei bănci islandeze prăbușite, Landsbanki Glitnir și Kaupthing, atunci când evenimentele care au avut loc au constituit baza condamnărilor reclamantului? În acest caz, care era relevanța pentru evaluarea presupusei lor imparțialitate a condițiii de la art. 7 § 3 din Regulamentul nr. 463/2000 (a se vedea mai sus), atunci în vigoare, că un judecător de serviciu a fost obligat să solicite permisiunea de a deține mai mult de 3.000.000 de ISK într-o societate enumerată pe bursa de valori sau să dețină mai mult de 5% de cotă în alte societăți?

Communicated on 10 January 2020 Published on 27 January 2020

SECOND SECTION

Applications nos. 42655/16 and 27495/18 Sigurjon Thorvaldur ARNASON against Iceland and Sigurjon Thorvaldur ARNASON against Iceland lodged on 15 July 2016 and 28 May 2018 respectively

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s indictment and convictions for financial crimes, following the financial crisis of 2008. The applicant was the CEO of Landsbanki Íslands hf. (hereinafter “Landsbanki”). On 13 January 2011 he was arrested and questioned by the police, and his home and office were searched pursuant to a warrant. On 14 January 2011 the District Court of Reykjavík issued an order for his placement in pre-trial detention until 25 January 2011. He challenged the order before the Supreme Court, which upheld it by judgment of 18 January 2011. He was released from pre-trial detention on 21 January 2011. Following his release from pre-trial detention, his telephone was tapped, pursuant to a warrant.

The applicant was indicted on 15 March 2013 and charged on five counts of fraud by abuse of position ( umboðssvik ) and market manipulation. By decision of the District Court of Reykjavík of 12 June 2013, the case was divided into two, with one of the counts (count I) being separated from the remaining four counts (counts II-a, II-b, III and IV). In the first set of proceedings (concerning counts II-IV), the applicant was acquitted by the District Court of Reykjavík on 5 June 2014. That acquittal was appealed against to the Supreme Court of Iceland, which partly overturned the acquittal.

It found the applicant guilty on counts II-a, II-b and III, and sentenced him to three years and six months’ imprisonment by judgment of 8 October 2015. In the second set of proceedings (concerning count I), the District Court rendered a judgment on 19 November 2014. It found the applicant guilty of market manipulation on five business days, from 29 September to 3 October 2008, and sentenced him to twelve months’ imprisonment, of which nine months were suspended for two years. The Supreme Court however, by judgment of 4 February 2016, found the applicant guilty of market manipulation on all 228 business days concerned by the indictment, from 1 November 2007 to 3 October 2008, and increased his sentence to one year and six months’ imprisonment.

Firstly, the applicant complains of a violation of his rights under Article 7 due to the allegedly insufficient clarity of the legal provisions relevant to his prosecution. Secondly, the applicant complains that his trial was not conducted within a reasonable time, in violation of Article 6 § 1. The applicant makes the above complaints primarily in the context of the second set of proceedings, but asserts that these are closely connected to complaints relating to the first set of proceedings. In addition, in a subsequent application lodged on 28 May 2018, the applicant complains that his right to be heard by an independent and impartial tribunal was violated due to the alleged financial interests of Supreme Court Justices sitting on the panel in his cases, namely E.T., M.S.

and V.M.M.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant complied with the six-month time-limit laid down in Article 35 § 1 of the Convention as regards his complaints relating to the Supreme Court judgment of 8 October 2015? 2. Did the applicant’s conviction entail a violation of the principle of nullum crimen sine lege as guaranteed by Article 7 of the Convention (see, inter alia, Haarde v. Iceland , no. 66847/12, § 127, 23 November 2017, and Kononov v. Latvia [GC], no. 36376/04, § 185, ECHR 2010)? 3. Was the length of the criminal proceedings in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention (see, inter alia, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999 ‑ II)? 4. In respect of the complaints regarding the independence and impartiality of the Supreme Court panel, has the applicant complied with the applicable six-month time-limit in accordance with Article 35 § 1 of the Convention as regards each of the two Supreme Court judgments against him?

In the light of the nature of these complaints, on which date did the time-limit for the applicant to lodge a complaint before the Court commence? In respect of the complaints regarding the independence and impartiality of the Supreme Court panel, has the applicant exhausted available domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, what was the available domestic remedy with respect to the applicant’s complaints related to the alleged impartiality of Justices E.T., M.S. and V.M.M.? At what time did the remedy become available to the applicant?

What relevance in this respect should be ascribed to the procedure which was then in force under Article 9 of the Rules No. 463/2000, on Additional Functions of District Court and Supreme Court Judges and their Ownership in Companies and Undertakings, for requesting information on the ownership in companies of serving judges from the Committee on Judicial Functions (nefnd um dómarastörf) ? Has there been a violation of the applicant’s right to be heard by an independent and impartial tribunal under Article 6 § 1 of the Convention (see, inter alia, Pétur Þór Sigurðsson v. Iceland , no. 39731/98, ECHR 2003 ‑ IV and Sigurður Einarsson and Others v. Iceland , no. 39757/15, 4 June 2019)? In particular, did three of the five Supreme Court Justices who decided the criminal case against the applicant on appeal, namely E.T., M.S.

and V.M.M., have financial interests in one or more of the three collapsed Icelandic banks, Landsbanki , Glitnir and Kaupthing, when the events occurred which formed the basis for the applicant’s convictions? If so, what was the relevance for the assessment of their alleged impartiality of the condition in Article 7 § 3 of Rules No. 463/2000 (see above), then in force, that a serving judge was required to seek permission from the Committee on Judicial Functions to own more than ISK 3,000,000 in a company listed on the stock exchange, or to hold more than a 5% share in other companies?