AFFAIRE IANCU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)
AFFAIRE IANCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA IANCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 20302/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 14 ianuarie 2020 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Iancu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care face parte dintr-un comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 decembrie 2019, Renunță la hotărârea adoptată aici, adoptată la această dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 20302/11) îndreptată împotriva României, inclusiv un resortisant al acestui stat, M. Dan-Viorel Iancu, reclamantul, a sesizat Curtea la 16 martie 2011, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Guvernul român a fost reprezentat de agenții săi, dl C. Brumar, apoi M. Mocanu de la Ministerul Afacerilor Externe. La 24 mai 2018, cererea a fost comunicată guvernului. Statul membru în cauză se adresează examinării cererii de către un comitet. După ce a examinat guvernul, Curtea a respins-o. FACEȚI CIRCUMSTANȚELE LÂNGII 5. Reclamantul s-a născut în 1961 și locuiește în Constanța. 6. Între 1996 și 1997, a fost al doilea căpitan pe nave deținute de compania navală națională Navanța SA Constanța, care este o societate comercială cu capital de stat. La o dată nespecificată în 1998, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Constanța cu privire la o acțiune de recuperare a salariilor neplătite îndreptată împotriva CNM Navrom. Prin hotărârea din 5 octombrie 1998, Tribunalul a acceptat această acțiune. 8. CNM Navrom a făcut apel și, la 23 martie 1999, tribunalul județean din Constanța a început o procedură de lichidare judiciară a societății CNM Navrom la 26 noiembrie 1998. Societatea P. a fost desemnată lichidator judiciar. Reclamantul a solicitat înregistrarea creanței sale salariale în tabelul creanțelor. Societatea lichidatoare a contestat o parte a creanței în fața Tribunalului de Comerț Constanța. 10. Prin hotărârea definitivă din 20 martie 2000, Tribunalul de Comerț a acceptat cererea reclamantului și a înscris în tabelul de creanțe ale creanței salariale a lalui .. ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 11. La cererea reclamantului, la 8 februarie 2011, Tribunalul din Constanța a pronunțat hotărârea din 20 martie 2000 a formulei executorii. 12. Conform celor mai recente informații înregistrate în baza de date electronică Scris de la tribunalul departamental din Constanța, ultima ședință a procedurii de lichidare judiciară a CNM Navrom a avut loc la 30 septembrie 2019. Prin urmare, reclamantul se află în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 13. Dreptul și practica internă relevante privind lichidarea judiciară în general, precum și crearea și lichidarea CNM Navrom în special sunt descrise în Moldoveanu c. România (nr. 13386/02, § 19-24, 29 iulie 2008). 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția 14. Reclamantul se plânge că s-a aflat într-o situație în care a obținut plata creanței privind drepturile sale salariale și își consideră că a fost victima unei încălcări a dreptului său de a avea acces la o instanță judecătorească, precum și a dreptului său de a-și respecta bunurile. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, așa cum sunt exprimate în părțile lor relevante în speță: art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. □ Cu privire la admisibilitate 15. Guvernul susține că reclamantul a așteptat 2011 pentru a aplica formula executorie pe hotărârea din 20 martie 2000 (punctul 11 de mai sus) și, prin urmare, consideră că cererea este tardivă. 16. Reclamantul susține că prezența acestei formule asupra hotărârii din 20 martie 2000 nu i-ar fi permis să obțină executarea forțată a acestei hotărâri. 17. Curtea nu poate reține excepția impusă de guvern. Comisia remarcă faptul că prezența formulei executorii asupra hotărârii din 20 martie 2000 nu ar fi avut niciun impact asupra executării acesteia. În această privință, Comisia subliniază că o societate comercială în lichidare judiciară nu putea face obiectul unei executări forțate și că plata oricărei creanțe ar trebui să fie solicitată în cadrul procedurii de faliment (Moldoveanu c. România , nr. 13386/02, § 24, 29 iulie 2008). În cazul de față, Comisia observă că creanța reclamantului a fost înscrisă în tabelul creanțelor începând cu anul 2000 (punctul 10 de mai sus), că nu a fost plătită și că procedura de lichidare judiciară a CNM Navron era încă în curs de desfășurare la 30 septembrie 2019 (punctul 12 de mai sus). 18. Pe de altă parte, Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv. Prin urmare, aceaceasta ar trebui declarată admisibilă. Pe partea de jos a 19-a. Guvernul consideră că prezenta cauză se diferențiază de cauza Moldoveanu (citată anterior) și susține în această privință că hotărârea din 20 martie 2000, a cărei executare a fost pronunțată de reclamant în cadrul procedurii de lichidare judiciară a CNM Navrom și în temeiul normelor care guvernează această procedură. Acesta arată că această hotărâre nu obliga societatea să onoreze creanța salarială a reclamantului, ci numai recunoaște dreptul acestuia de a vedea creanța sa înscrisă în tabelul creanțelor, astfel încât decontarea sa să se desfășoare în cadrul și în conformitate cu normele procedurii de faliment, în funcție de categoria de creanță în cauză și de eventualele garanții pe care aceasta le-a însoțit. 20. În plus, guvernul consideră că: în nici un caz statutul de întreprindere publică nu constituia o garanție absolută pentru CNM Navrom împotriva oricărui risc economic și că nu a asumat răspunderea statului pentru toate datoriile societății. El adaugă că o astfel de ipoteză s-ar opune normelor procedurii de lichidare judiciară prevăzute de lege. Acesta susține că, având în vedere sumele obținute prin cesiunea activelor CNM Navrom, creanța reclamantului nu poate fi onorată în mod a priori. 21. Reclamantul consideră că cauza sa este similară cu cauza Moldoveanu, menționată anterior. Acesta explică faptul că a depus cererea de recuperare a creanței sale salariale înainte de inițierea procedurii de lichidare judiciară a debitorului, dar că instanțele interne au suspendat hotărârea în momentul în care această procedură a fost inițiată. 22. Curtea consideră că este necesar în primul rând să se ia în considerare argumentul principal al guvernului, care susține că prezenta cauză se referă la cauza Moldoveanu, citată anterior, și că, în primul rând, deschiderea procedurii de lichidare judiciară a CNM Navrom, care a avut loc înainte ca hotărârea din 20 martie 2000 să stabilească creanța salarială a reclamantului (punctul 8 de mai sus), justifica întârzierea și, dacă este cazul, lipsa de plată a acestei creanțe. 23. În primul rând, Comisia constată că, în ceea ce privește procedura de faliment, nu există nicio diferență de natură între creanțele stabilite înainte de inițierea acestei proceduri și cele stabilite ulterior. 24. În această privință, Comisia observă că, în dreptul intern, o creanță stabilită înainte de inițierea unei proceduri de lichidare judiciară nu este privilegiată numai din acest motiv. Într-adevăr, nu există nicio diferență în ceea ce privește modalitățile de recuperare a creanțelor în funcție de data la care acestea au fost stabilite. În temeiul Legii nr. 64/1995, după inițierea procedurii de lichidare judiciară, recuperarea creanțelor, inclusiv a creanțelor stabilite înainte de inițierea procedurii respective, nu poate interveni decât în cadrul acestei proceduri (punctele 8 și 13 de mai sus). 25. Curtea consideră că nu poate, prin urmare, să subscrie la argumentul că deschiderea procedurii de lichidare judiciară justifica întârzierea sau chiar lipsa plății creanței reclamantului. 26. Aceasta reamintește jurisprudența sa potrivit căreia aceleași principii se aplică atunci când creanțele salariale au fost stabilite după deschiderea procedurii de lichidare judiciară și în cadrul acesteia (Liseytseva și Maslov c. Rusia , nr. 39483/05 și 40527/10, § 183-192, 9 octombrie 2014 și jurisprudența citată anterior). Din această jurisprudență reiese că, pentru a stabili dacă răspunderea statului este scutită în cazul unei neplăți a datoriilor rezultate din insolvența unei persoane juridice, este necesar să se stabilească nu data de stabilire a creanțelor, ci existența unei independențe instituționale și operaționale suficiente a societății în cauză față de autoritățile statului. 27. În speță, nu se contestă faptul că CNM Navrom este o întreprindere publică (punctul 6 de mai sus). În ceea ce privește legătura dintre aceasta din urmă și autorități, Curtea amintește că a stabilit deja această chestiune în cauza Moldoveanu (citată anterior la punctul 34): mai mult decât atât, observând că CNM Navrom era o persoană juridică distinctă, Curtea consideră, având în vedere cele de mai sus, că statul nu a demonstrat că aceasta are o independență instituțională și operațională suficientă față de autorități, astfel încât statul să poată fi exonerat de răspunderea sa în temeiul Convenției pentru acțiunile și omisiunile sale (...) Curtea consideră că concluzia de mai sus rămâne valabilă în speță și că statul este responsabil pentru lipsa de plată a creanței reclamantului. 29. Comisia reamintește că, presupunând că desfășurarea unei proceduri de lichidare judiciară ar putea justifica o anumită întârziere în plata unei creanțe, autoritățile nu pot pretinde lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre. Prin urmare, faptul că o procedură de lichidare judiciară este în curs de desfășurare cu privire la o societate aflată în responsabilitatea statului nu poate justifica, în temeiul convenției, lipsa de plată a unei creanțe care rezultă dintr-o hotărâre definitivă (Moldoveanu, citată anterior, § 35 și jurisprudența citată anterior). 30. În speță, Curtea constată că, la data ultimei informații (30 septembrie 2019........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Comisia consideră că argumentele guvernului nu pot constitui o justificare valabilă în această privință (a se vedea, mutatis mutandis, Moldoveanu, citată anterior, punctul 35). 31. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că a avut loc în speță o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 32. În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă mai mult decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. □ Vătămare 33. Reclamantul solicită, pentru prejudicii materiale, plata creanței salariale stabilite prin hotărârea din 20 martie 2000 (aproximativ 6 250 EUR (EUR) punctul 10 de mai sus). De asemenea, solicită 32 808 dolari din SUA (USD) cu titlu de dobânzi întârziate. Pe de altă parte, fără a mai menționa o sumă exactă, acesta solicită repararea prejudiciului moral pe care a declarat că l-a suferit din cauza lipsei de plată a creanței sale salariale. 34. Guvernul consideră că Curtea ar trebui să acorde reclamantului numai suma stabilită prin hotărârea din 20 martie 2000. 35. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu material ca urmare a privării sumei reprezentate de creanța salarială care a fost stabilită prin hotărârea din 20 martie 2000 (a se vedea, mutatis mutandis, Moldoveanu, citată anterior, punctul 43). Având în vedere elementele de care dispune, aceasta îi acordă daune materiale echivalente cu suma alocată prin această hotărâre, și anume 6 250 EUR. 36. Pe de altă parte, Curtea consideră că persoana în cauză a suferit un prejudiciu moral din cauza frustrării cauzate de lipsa de plată a creanței sale salariale timp de mai mulți ani. În plus, Comisia consideră că acest prejudiciu nu este compensat suficient prin constatarea încălcării (a se vedea, mutatis mutandis, Moldoveanu, citată anterior, punctul 44). Având în vedere toate elementele de care dispune, Curtea alocă reclamantului 3 000 EUR pentru prejudiciu moral. Proaspăt și cheltuieli de judecată 37. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care a declarat că le-a angajat pentru a veni la Strasbourg în vederea unei eventuale ședințe în fața Curții. 38. Guvernul indică faptul că reclamantul nu a furnizat nicio justificare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate și consideră că cererea trebuie respinsă. 39. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interesul moratoriu 40. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară cererea admisibilă; A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție; A declarat (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, pentru a converti în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului: 6250 EUR (șase mii două sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale; 3 000 EUR (trei mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru prejudicii morale; (b) de la expirarea termenului menționat și până la plata respectivă, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale; revocată cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 14 ianuarie 2020, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Andrea Tamietti Faris Vehabović Grefier adjunct președinte