CASE OF BREYER v. GERMANY [Armenian Translation] legal summary by the Office of the Representative of the Republic of Armenia before the ECHR
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for private life)
CASE OF BREYER v. GERMANY [Armenian Translation] legal summary by the Office of the Representative of the Republic of Armenia before the ECHR (CtEDO, 2020)
1 obligația juridică impusă furnizorilor de telecomunicații
2 de a colecta datele cu caracter personal ale persoanelor
3 deținătoare
4 de cartele SIM preplătite
5 și de a le pune
6 la dispoziția autorităților naționale competente, la
7 cererea acestora
8 Breyer c. Germaniei
9 (Breyer v. Germany,
10 cererea nr. 50001/12, hotărârea din 30 ianuarie 2020)
11 Observații
12 g
13 enera
14 le
15 Curtea Europeană acceptă că, în desfășurarea măsurilor operative de investigație
16 ,
17 la
18 echilibrarea
19 intereselor statului pârât privind asigurarea securității naționale și ale reclamantului privind respectarea
20 vieții private, autoritățile naționale
21 se bucură de o anumită
22 marjă de apreciere
23 în atingerea scopului legitim al asigurării securității naționale.
24 Întinderea marjei de apreciere depinde de o serie de factori, printre
25 care natura dreptului în discuție prevăzut de Convenție, importanța sa
26 pentru individ, natura ingerinței și scopul urmărit prin
27 aceasta.
28 Jurisprudența
29 relevant
30 ă
31 1)
32 S. and Marper c. Regatului Unit [MC],
33 cererea
34 nr. 30562/04 și 30566/04, hotărârea din 4 decembrie 2008
35 2)
36 Uzun c. Germaniei,
37 cererea nr. 35623/05, hotărârea din
38 2 septembrie 2010
39 3)
40 Ben Faiza c. Franței,
41 cererea nr. 31446/12, hotărârea din
42 8 februarie 2018
43 4)
44 Klass și alții c. Germaniei,
45 cererea nr. 5029/71, hotărârea din
46 6 septembrie 1978
47 5)
48 Roman Zakharov c. Rusiei [MC],
49 cererea nr. 47143/06,
50 hotărârea din 4 decembrie 2015
51 6)
52 Big Brother Watch și alții c. Regatului Unit,
53 cererile
54 nr. 58170/13, 62322/14 și 24960/15, hotărârea din 13 septembrie
55 2018 (Sesizarea Marii Camere din februarie 2019)
56 Cuvinte-cheie pentru căutare în sistemul HUDOC
57 Art. 8 • Respect for private life • Legal obligation on service providers to
58 store personal data of users of pre-paid mobile-telephone SIM-cards and
59 make them available to authorities upon request • Interference concerning
60 limited data set • Data retrieval by authorities accompanied by adequate
61 safeguards • Impugned storage proportionate to legitimate aims of protecting
62 national security and fighting crime
63 Circumstanțele de fapt ale cauzei
64 În 2004, Legea „cu privire la telecomunicații” a impus furnizorilor de comunicații
65 obligația de a colecta diferite date cu caracter personal
66 cu privire la clienți
67 și de a crea o bază
68 de date cu acestea, incluzând și numerele de telefon atribuite. Colectarea datelor
69 nu decurgea din obligații de plată sau din alte obligații
70 contractuale.
71 Diverse organe ale autorității publice puteau, fără autorizarea instanței,
72 să solicite căutarea în datele în discuție și, în consecință, transmiterea către ei a datelor necesare. Procedura
73 de căutare a datelor putea, în anumite condiții, să fie
74 automatizată, ducând la crearea unei liste compuse
75 din nume și numere de telefon. Solicitarea unor astfel de informații
76 era permisă atunci când era necesară pentru investigarea unor infracțiuni penale și administrative,
77 pentru evitarea unui pericol sau pentru desfășurarea altor măsuri
78 de investigație.
79 Reclamanții care achiziționau cartele SIM, la activarea cartelelor, erau obligați
80 să își înregistreze numele, prenumele, adresa și
81 data nașterii. Aceștia au depus plângere la Curtea Constituțională
82 Federală, însă fără succes.
83 Concluzia Curții Europene
84 Ingerința în discuție privește colectarea datelor cu caracter personal
85 și nu utilizarea acestora. Cu toate acestea,
86 Curtea Constituțională Federală a constatat că, atunci când se prelucrează date cu caracter personal,
87 nu se poate afirma că vreo categorie
88 de date cu caracter personal are o importanță mai mică în comparație cu alta
89 .
90 În prezenta cauză, caracterul previzibil și suficient
91 al dispozițiilor legale trebuie examinat în lumina întrebării
92 dacă ingerința menționată „
93 era necesară într-o societate democratică și proporțională”
94 .
95 În legătură cu colectarea și păstrarea datelor referitoare la abonații cartelelor
96 SIM preplătite, în
97 comunitatea europeană nu există o abordare unică, statele membre
98 beneficiind de o marjă largă de apreciere, care, potrivit evaluării Curții
99 Europene, nu trebuie depășită din motivele expuse
100 mai jos.
101 În primul rând, Curtea Europeană acceptă că colectarea
102 datelor
103 în discuție
104 răspundea, în general,
105 schimbărilor din domeniul comunicațiilor și dezvoltării formelor de telecomunicații
106 . Astfel:
107 u
108 înregistrarea prealabilă a abonaților de telefonie mobilă
109 ușurează și accelerează în mod substanțial
110 investigarea cauzei de către organele de aplicare a legii, contribuind astfel
111 la eficiența și operativitatea activității organelor de aplicare a legii
112 și prevenind comiterea eventuală
113 a unei infracțiuni sau contravenții;
114 u
115 posibilitatea eludării îndeplinirii obligațiilor juridice
116 nu trebuie să devină motivul punerii sub semnul întrebării a eficienței
117 generale
118 și a utilității acestora;
119 u
120 faptul că nu s-a format un consens în jurul chestiunii ridicate
121 și necesitatea garantării securității naționale
122 pledează, de asemenea, în favoarea necesității ca, în privința chestiunii respective, să existe o anumită
123 marjă de apreciere.
124 Întrebarea dacă ingerința este sau nu proporțională primește un răspuns afirmativ, în lumina
125 motivelor
126 expuse mai jos. Astfel:
127 (a)
128 gradul ingerinței în viața privată
129 . Spre deosebire
130 de cauzele examinate anterior de Curtea Europeană
131 ,
132 în prezenta cauză, colectarea datelor
133 nu include informații personale foarte importante și nu
134 permite crearea de profiluri personale și nici nu înregistrează
135 deplasarea abonaților de telefonie mobilă.
136 Mai mult, nu sunt păstrate informații referitoare la
137 comunicări individuale. Rezultă că ingerința, prin
138 natura sa, era destul de limitată.
139 (b)
140 garanțiile
141 . În ceea ce privește datele colectate,
142 Curtea Europeană a constatat
143 următoarele:
144 u
145 reclamanții nu au contestat faptul că păstrarea datelor
146 ar fi dus la vreo nesiguranță tehnică;
147 u
148 durata colectării era limitată la un an
149 calendaristic după încetarea relațiilor contractuale; acest lucru nu pare excesiv, deoarece investigarea
150 infracțiunilor poate dura un anumit timp și
151 poate depăși termenul relațiilor contractuale
152 ;
153 u
154 datele păstrate erau acele date care erau necesare
155 pentru identificarea abonaților.
156 Totuși, trebuie acordată atenție accesibilității și utilizării ulterioare posibile
157 a datelor colectate
158 .
159 (1) Competența de a furniza informațiile solicitate
160 Interogări automate
161 . Este clar că dispozițiile legale relevante
162 prevăd, pentru autoritățile competente, o procedură simplificată de obținere. Procedurile centralizate
163 și automatizate asigură un mod de acces la date care înlătură în mare măsură
164 dificultățile practice ale colectării datelor și le pun
165 la dispoziția autorităților competente fără întârzieri
166 .
167 Cu toate acestea, autoritățile care au competența de a solicita
168 astfel de informații sunt enumerate în mod clar. Deși lista
169 este destul de largă, toate autoritățile cuprinse în aceasta
170 sunt, într-un fel sau altul, legate fie de organele de aplicare a legii, fie de cele
171 de protecție a securității naționale.
172 Interogări non-automate
173 . Este evident că lista exhaustivă a autorităților care au competența
174 de a solicita era prevăzută de dispoziția corespunzătoare a legii, însă nu erau enumerate exhaustiv
175 cazurile în care aceste autorități puteau solicita datele
176 în discuție. Cu toate acestea, acest fapt nu făcea ca dispoziția corespunzătoare a legii
177 să fie neprevizibilă
178 .
179 (2) Scopul informațiilor solicitate.
180 Autoritățile care solicită
181 informații, atunci când solicită informațiile, trebuiau să prezinte
182 un temei juridic justificat.
183 (3) Gradul informațiilor solicitate.
184 Pentru a solicita informațiile
185 relevante este necesar un anumit temei
186 (de exemplu, în contextul investigării infracțiunilor, trebuie să existe cel puțin
187 o suspiciune inițială). Autoritățile competente aveau o obligație
188 generală
189 de a șterge fără întârziere nejustificată acele informații
190 care nu le erau necesare.
191 (4) Controlul și revizuirea informațiilor solicitate
192 . Este clar că, deoarece
193 furnizorii de telecomunicații nu aveau competența de a revizui legalitatea oricărei solicitări,
194 răspunderea pentru legalitatea solicitării informațiilor
195 revenea autorităților solicitante. Cu toate acestea:
196 u
197 Agenția federală de comunicații avea competența de a examina
198 chestiunea admisibilității interogărilor privind primirea
199 datelor, dacă existau astfel de motive
200 ;
201 u
202 fiecare căutare și informațiile relevante obținute ca urmare a acesteia
203 erau supuse înregistrării, în scopul supravegherii protecției
204 datelor cu caracter personal,
205 ceea ce trebuia realizat de un organ independent, la care toate
206 persoanele interesate puteau depune plângere;
207 u
208 trebuiau prevăzute și reguli generale
209 în ceea ce privește
210 despăgubirea.
211 Având în vedere aceste garanții de supraveghere, neîncunoștințarea prealabilă cu privire la procesul
212 de căutare nu ridică nicio
213 problemă în cadrul Convenției
214 .
215 În orice caz, oricât de importante ar fi mecanismele
216 de supraveghere și revizuire, acestea nu pot fi determinante pentru evaluarea proporționalității unei astfel
217 de colectări și păstrări a datelor
218 .
219 Concluzie: nu există încălcare
220 .