CASE OF POVAROV v. UKRAINE

CAUZUL CU POVAROV v. UKRAINE (Declarația nr. 7220/19) HOTĂRÂREA STRASBOURG 20 februarie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Povarov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Gabriele Kucsko-Stadlmayer, Președintele, Mārti ustedš Mits, Ltif Hüseynov, judecători și Liv Tigerstedt, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 30 ianuarie 2020, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 21 ianuarie 2019. Reclamantul a fost reprezentat de dl S.M. Rybiy, avocat care practică în Dnipro. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. Reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 3 A CONVENȚIEI. Reclamantul s-a plâns, în principal, că detenția anterioară a fost de nerazonabilă. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: Articolul “3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea pentru proces.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay v. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDH 2006 X, cu alte referințe). În cazurile principale ale Kharchenko v. Ucraina (n. 40107/02, 10 februarie 2011) și Ignatov v. Ucraina (n. 40583/15, 15 decembrie 2016), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestei plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata detenției anterioare a reclamantului a fost excesivă. 10. Această plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN UTILIZAREA CAUZĂRII BON ESTABLIZATE-LAW 11. Reclamantul a prezentat o plângere în temeiul articolului 5 din Convenție, care a pus și chestiuni, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții privind lipsa de compensare pentru detenție ilegală (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în lumina constatărilor sale din Kharchenko c. Ucraina și Ignatov c. Ucraina (ambele menționate mai sus). Reclamantul a formulat, în continuare, plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor în cazul său și la lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă. Curtea, după examinarea tuturor materialelor care îi sunt prezentate și având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind acest subiect (a se vedea, de exemplu, Merit c. Ucraina , nr. 66561/01, §§ 70 și 72, 30 martie 2004; Obermeier c. Austria , 28 iunie 1990 , § 72 , Serie A nr. 179, Cominersoll S.A. c. Portugal [GC] , nr. 35382/97 , § 23, CEDO 2000 IV și Pretto și alții c. Italia , 8 Decembrie 1983, § 37, Serie A nr. 71) constată că aceste plângeri sunt inadmisibile deoarece examinarea cazului în trei cazuri a durat aproximativ patru ani și nouă luni care nu pot fi considerate nejustificate. 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că aceste plângeri sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu articolul §§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ignatov c. Ucraina, citată mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 16. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind durata excesivă a detenției anterioare și celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul anexat, admisibile și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție privind durata excesivă a detenției anterioare; că a existat o încălcare a articolului 5 din Convenție în ceea ce privește cealaltă plângere în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 februarie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Gabriele Kucsko-Stadlmayer Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preventive) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Perioada de detenție Durată a detenției Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 7220/19 21/01/2019 Oleksiy Oleksandrovich POVAROV 23/07/1980 20/10/2014 până la 26/10/2018 4 ani și 7 zile Art. 5 (5) - lipsa sau inadecvată a compensației pentru arestarea sau detenția ilegală 3.200 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF POVAROV v. UKRAINE

(Application no. 7220/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

20 February 2020

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Povarov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a

Committee composed of:

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

President,

Mārtiņš Mits,

Lәtif Hüseynov,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 30 January 2020,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 21 January 2019.

2.

The applicant was represented by Mr S.M. Rybiy, a lawyer practising in Dnipro.

3.

The Ukrainian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. The applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained principally that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article

5

§

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

5

§

3

“3.

Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article

5 §

3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, § 110, ECHR 2000

‑

XI, and

McKay v. the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006

‑

X, with further references).

8.

In the leading cases of

Kharchenko v. Ukraine

(no. 40107/02, 10

February 2011) and

Ignatov v. Ukraine

(no. 40583/15, 15 December 2016), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

10.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

5

§

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATION UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant submitted a complaint under Article

5

§

5 of the Convention, which also raised issues, given the relevant well-established case-law of the Court relating to lack of compensation for unlawful detention (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Kharchenko v. Ukraine

and

Ignatov v. Ukraine

(both cited above).

REMAINING COMPLAINTS

12.

The applicant further raised complaints under Article 6 § 1 and 13 of the Convention as to the excessive length of proceedings in his case and the lack of any effective remedy in the domestic law. The Court, having examined all the materials submitted to it and having regard to the criteria established in its case-law on the subject (see, for example,

Merit v.

Ukraine

, no. 66561/01, §§ 70 and 72, 30 March 2004;

Obermeier v.

Austria

, 28 June 1990, § 72, Series A no. 179;

Comingersoll S.A. v.

Portugal

[GC], no.

35382/97, § 23, ECHR 2000 IV; and

Pretto and Others v. Italy

, 8

December 1983, § 37, Series A no. 71) finds that these complaints are inadmissible since examination of the case in three instances took roughly four years and nine months which cannot be considered unreasonably long.

13.

In view of the above, the Court finds that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35

§§ 3 and 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ignatov v. Ukraine,

cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the excessive length of pre-trial detention and the other complaint under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible, and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that there has been a violation of Article

5

§

3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention;

Holds

that there has been a violation of Article

5

§

5 of the Convention concerning the other complaint under the well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 20 February 2020, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Gabriele Kucsko-Stadlmayer

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Period of detention

Length of detention

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

7220/19

21/01/2019

Oleksiy Oleksandrovych POVAROV

23/07/1980

20/10/2014 to

26/10/2018

4 years and 7 days

Art. 5 (5) - lack of, or inadequate, compensation for unlawful arrest or detention

3,200

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.