Ter-Vardanyan împotriva Armeniei

Comunicat la 4 martie 2020 Publicat la 30 martie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10405/17 Ruzanna TER-VARDANYAN împotriva Armeniai depusă la 27 ianuarie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Ruzanna Ter-Vardayan, este un cetățen armenian născut în 1950 și trăiește în Erevan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Între 2004 și 2014, fiul reclamantului și E. s-au căsătorit. În timpul căsătoriei lor, E. a dat naștere la două fete și un băiat, respectiv la 25 septembrie 2005, 26 august 2008 și 12 ianuarie 2011. Potrivit reclamantului, E. nu i-a permis să vadă și să interacționeze cu nepoții ei de la naștere. Procedura civilă privind drepturile de vizită ale reclamantului.

La 8 iunie 2009, reclamantul a depus o cerere civilă care vroia să stabilească contact cu nepoțile sale. Prin decizia sa din 2 aprilie 2010 Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Yerevan (Curtea de district) a acordat parțial cererea reclamantului și a stabilit că reclamantul ar putea întâlni nepoțile sale vineri, de la ora 17:00 la ora 19:00. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii argumentând, printre altele , că acordul făcut nu a fost convenabil pentru ea din cauza programului de lucru al acesteia. La 2 aprilie 2010, Curtea Civilă de Apel a acordat parțial recursul reclamantului, concluzând că reclamantul ar putea vizita nepoțile sale în zilele de sâmbătă de la 9 la 21:00.

Această decizie a devenit finală la 26 iulie 2010. La 15 septembrie 2010, Curtea de District a emis o scrisoare de execuție în ceea ce privește hotărârea din 2 aprilie 2010. La 22 aprilie 2013, reclamantul a depus o altă cerere de a stabili contact cu nepotul ei. Prin hotărârea din 10 iulie 2013, Curtea de District a acordat cererile reclamantului, permițându-i să se întâlnească cu nepotul ei sâmbătă, de la ora 9:00 până la ora 9:00. La 20 august 2013, Curtea de District a emis o scrisoare de execuție în ceea ce privește hotărârea din 10 iulie 2013. Procedura administrativă împotriva Departamentului de Execuție a Actelor Judiciare. Potrivit reclamantului, pentru o anumită perioadă de timp a fost imposibil pentru ea să viziteze nepoții ei în conformitate cu programul stabilit de când E. a împiedicat contactul cu ei.

În plus, E. a bătut copiii pentru a le interzice să se întâlnească cu bunica lor. În astfel de circumstanțe, reuniunile dintre reclamant și nepoții ei au fost organizate în prezența judecătorilor H. și M. Doi psihologi expertiți au devenit implicați. La 29 octombrie 2014, reclamantul a depus o cerere la șeful Departamentului de Execuție a Actelor Judiciare („DEJA”) în căutarea recusării judecătorului H.M. A susținut, printre altele, , că H.M. nu a asigurat punerea în aplicare a drepturilor de vizită a acesteia. Se pare că prin decizia din 5 noiembrie 2014 această cerere a fost respinsă. La 24 noiembrie 2014, reclamantul a depus o cerere administrativă împotriva DEJA care a solicitat revocarea de către judecător H. și a desemnării supravegherii procedurii de aplicare a aplicării unui alt judecător.

, acest judecător H. nu a luat toate măsurile necesare pentru a-și asigura reuniunile cu nepoții ei. La 17 martie 2016, Curtea Administrativă a încheiat procedura pentru lipsa competenței, constatând că instanțele de jurisdicție generală au avut competența de a examina aspectele referitoare la revocarea unui judecător. În orice caz, în circumstanțele în care reclamantul nu a avut drept scop contestarea deciziei din 5 noiembrie 2014, reclamația ei nu a putut face obiectul unei hotărâri în nici o instanță. Reclamantul a recurs. La 29 decembrie 2016, Curtea Administrativă de Apel a susținut decizia din 17 martie 2016. La 23 ianuarie 2017, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept declarate inadmisibile pentru lipsa de merit la 26 aprilie 2017. Legea internă relevantă Codul familiei (în vigoare din 2005) În conformitate cu art. 42 § 1, copilul are dreptul de a comunica, printre altele, cu bunicii lui.

Divorțul părinților nu ar trebui să afecteze drepturile copilului. COMPLAINTE În baza articolelor 6 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge de nerespectarea drepturilor de contact ale autorităților naționale cu nepoții săi, în conformitate cu programul de vizită stabilit de deciziile judiciare finale și obligatorii. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu au fost disponibile măsuri eficace în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 8 din Convenție.

În special, autoritățile au respectat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție de a asigura contactul reclamantului cu nepoții ei (a se vedea Manuello și Nevi v. Italia, nr. 107/10, §§ 47-60, 20 ianuarie 2015; Nistor v. România, nr. 14565/05, §§ 89-111, 2 noiembrie 2010; Bronda v. Italia , nr. 222430/93, §§ 51-63, 9 iunie 1998)? Reclamantul a avut la dispoziția ei un remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 4 March 2020 Published on 30 March 2020

FIRST SECTION

Application no. 10405/17 Ruzanna TER-VARDANYAN against Armenia lodged on 27 January 2017

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Ruzanna Ter-Vardanyan, is an Armenian national who was born in 1950 and lives in Yerevan. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Between 2004 and 2014 the applicant’s son and E. were married. During their marriage E. gave birth to two girls and a boy, born respectively on 25 September 2005, 26 August 2008 and 12 January 2011. According to the applicant, E. did not allow her to see and interact with her grandchildren from their birth. The civil proceedings concerning the applicant’s visiting rights On 8 June 2009 the applicant lodged a civil claim seeking to establish contact with her granddaughters. By its decision of 2 April 2010 the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan (the District Court) partially granted the applicant’s claim and established that the applicant could meet her granddaughters on Fridays from 5 to 7 p.m.

The applicant lodged an appeal against this decision arguing, inter alia , that the arrangement made was inconvenient for her due to her working schedule. On 2 April 2010 the Civil Court of Appeal partially granted the applicant’s appeal, concluding that the applicant could visit her granddaughters on Saturdays from 9 a.m. to 9 p.m. This decision became final on 26 July 2010. On 15 September 2010 the District Court issued a writ of execution in respect of the decision of 2 April 2010. On 22 April 2013 the applicant lodged another claim seeking to establish contact with her grandson. By judgment of 10 July 2013 the District Court granted the applicant’s claims, allowing her to meet her grandson on Saturdays from 9 a.m.

to 9 p.m as well. No appeal was lodged and this judgment became final on 13 August 2013. On 20 August 2013 the District Court issued a writ of execution in respect of the judgment of 10 July 2013. The administrative proceedings against the Department for Execution of Judicial Acts According to the applicant, for a certain period of time it was impossible for her to visit her grandchildren according to the schedule set since E. hindered her contact with them. Moreover, E. beat the children in order to forbid them to meet their grandmother. In such circumstances, the meetings between the applicant and her grandchildren were held in the presence of bailiffs H. and M. Two expert ‑ psychologists also became involved.

On 29 October 2014 the applicant lodged a request with the Head of the Department for Execution of Judicial Acts (“the DEJA”) seeking the recusal of bailiff H.M. She argued, inter alia , that H.M. had failed to ensure the implementation of her visiting rights. It appears that by decision of 5 November 2014 this request was rejected. On 24 November 2014 the applicant lodged an administrative claim against the DEJA seeking the recusal of bailiff H. and the assignment of supervision of the enforcement proceedings to another bailiff. The applicant submitted, inter alia , that bailiff H. had failed to take all the necessary measures to ensure her meetings with her grandchildren. On 17 March 2016 the Administrative Court terminated the proceedings for lack of jurisdiction, finding that courts of general jurisdiction had had the competence to examine issues concerning recusal of a bailiff.

In any event, in the circumstances where the applicant’s claim was not aimed at challenging the decision of 5 November 2014, her claim could not be the subject of adjudication in any court. The applicant appealed. On 29 December 2016 the Administrative Court of Appeal upheld the decision of 17 March 2016. On 23 January 2017 the applicant lodged an appeal on points of law which was declared inadmissible for lack of merit on 26 April 2017. Relevant domestic law The Family Code (in force since 2005) According to Article 42 § 1, the child has the right to communicate with, inter alia , his/her grandparents. The parents’ divorce should not affect the rights of the child. COMPLAINTS Relying on Articles 6 and 8 of the Convention, the applicant complains of the domestic authorities’ failure to secure her contact rights with her grandchildren in accordance with the visiting schedule determined by final and binding judicial decisions.

The applicant also complains under Article 13 of the Convention that no effective remedies were available to her in respect of her complaint under Article 8 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant’s right to respect for family life, guaranteed by Article 8 of the Convention, breached? In particular, did the authorities observe their positive obligations under Article 8 of the Convention to ensure the applicant’s contact with her grandchildren (see Manuello and Nevi v. Italy , no. 107/10, §§ 47-60, 20 January 2015; Nistor v. Romania , no. 14565/05, §§ 89-111, 2 November 2010; Bronda v. Italy , no. 22430/93, §§ 51-63, 9 June 1998)? 2. Did the applicant have at her disposal an effective remedy in respect of her complaint under Article 8, as required by Article 13 of the Convention?