- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 martie 2020
- Stat pârât
- SRB
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Kladničanin împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A KLADNIČANIN c. SERBIA (Depunerea nr. 137/10) HOTĂRÂREA STASBOURG 5 martie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kladničanin c. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 13 februarie 2020, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Serbiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 22 octombrie 2009. Reclamantul a fost reprezentat de doamna Župić, un avocat practicant la Novi Pazar.
Guvernul sârb (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul apendice. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei decizii interne luate împotriva unei societăți sociale/State. HOTĂRÂREA ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). R. Kačapor și alții c. Serbia, nr. 2269/06 și altele 5, 15 ianuarie 2008, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare la cele din acest caz.
Curtea constată în continuare că decizia din prezenta cerere a ordonat adoptarea unor măsuri specifice. Prin urmare, Curtea consideră că decizia în cauză constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamantului.
11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, Stošić c. Serbia, nr. 64931/10, 1 octombrie 2013), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea constată în continuare că statul reclamant are obligația de a plăti orice datorie de judecată în funcție de fondurile proprii.
15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția unei decizii interne luate împotriva unei societăți sociale/de stat; deține că Statul pârât asigură, în termen de trei luni, executarea deciziei interne în curs de întârziere menționate în tabelul adăugat prin plata oricărei datorii de întârziere din fondurile proprii; deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească în comun moștenitorii reclamantului indicați în tabelul adăugat, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale efectuate în limba engleză și notificate în scris la 5 martie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice de cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere a executării deciziilor interne luate împotriva societăților sociale/de stat) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Decizie interioare relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurii de executare Valoarea atribuită pentru daune și costuri morale și cheltuielile în comun pentru moștenitorii reclamantului (în euro) [1] [2] 137/10 22/10/2009 Nadžija KLADNIČANIN b: 31/12/1954 d: 04/08/2010 Susținut de moștenitori: Indira Kladničanin 15/06/1965 Safudin Kladničanin 15/02/1970 Curtea Municipală din Novi Pazar 24/05/2004 25/10/2004 în așteptare Mai mult de 15 ani (s) și 2 luni (s) și 30 zile (s) 2000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților [2] Mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivelul intern.
FOURTH SECTION
CASE OF KLADNIČANIN v. SERBIA (Application no. 137/10) JUDGMENT STRASBOURG 5 March 2020 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Kladničanin v. Serbia, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström, President, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 13 February 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Serbia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 October 2009.
The applicant was represented by Ms Župić, a lawyer practising in Novi Pazar.
The Serbian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the non-enforcement of a domestic decision given against a socially/State-owned company. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE
1 OF PROTOCOL No. 1
The applicant complained of the non-enforcement of a domestic decision given in her favour. She relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II).
In the leading case of R. Kačapor and Others v. Serbia, nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
The Court further notes that the decision in the present application ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decision in question constitutes “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicant’s favour.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Stošić v. Serbia, no. 64931/10, 1 October 2013), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
The Court further notes that the respondent State has an obligation to pay any outstanding judgment debt from its own funds.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non-enforcement of a domestic decision given against a socially/State-owned company; Holds that the respondent State shall ensure, within three months, the enforcement of the pending domestic decision referred to in the appended table by paying any outstanding judgment debt from its own funds; Holds (a) that the respondent State is to pay jointly to the applicant’s heirs indicated in the appended table, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points Done in English, and notified in writing on 5 March 2020, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses jointly to the applicant’s heirs (in euros) [1] [2] 137/10 22/10/2009 Nadžija KLADNIČANIN b: 31/12/1954 d: 04/08/2010 Pursued by heirs: Indira Kladničanin 15/06/1965 Safudin Kladničanin 15/02/1970 Municipal Court in Novi Pazar 24/05/2004 25/10/2004 pending More than 15 year(s) and 2 month(s) and 30 day(s) 2,000 [1] . Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] . Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level.