CASE OF ZEJNELOVIĆ v. SERBIA

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ZEJNELOVI v. SERBIA (Documentul nr. 26277/20) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 ianuarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zejnelović v. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Pauliine Koskelo, Președintele, Branko Lubarda, Marko Bošnjak, judecători și Viktoriya Maradodina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 9 decembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Serbiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), la 22 iunie 2020. Reclamantul a fost reprezentat de doamna B. Župić, un avocat practicant la Novi Pazar. Guvernul sârb („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul apendice. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei decizii interne luate împotriva societăților sociale/de stat. HOTĂRÂREA ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea hotărârii interne în favoarea ei. Ea s-a bazat, în mod expres sau în substanță, pe art. 6 § 1 a Convenției și pe art. 1 a Protocolului Nr. 1, care a citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). R. Kačapor și alții c. Serbia, nr. 2269/06 și altele 5, 15 ianuarie 2008, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare la cele din acest caz. Curtea constată în continuare că decizia din prezenta cerere a ordonat adoptarea unor măsuri specifice. Prin urmare, Curtea consideră că decizia în cauză constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziei în favoarea reclamantului. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, R. Kačapor și alții c. Serbia, nr. 2269/06 și altele 5, 15 ianuarie 2008, și Stanković c. Serbia (dec.), 41285/19, 19 decembrie 2019), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea constată în continuare că Statul pârât are o obligație excepțională de a aplica hotărârea care rămâne executabilă. 15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția deciziei interne luate împotriva societăților sociale/de stat; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziei interne în curs de desfășurare menționate în tabelul adăugat; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 ianuarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Pauliine Koskelo Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitarea depunerea plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecție a deciziilor interne luate împotriva societăților sociale/de stat) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Decizie interioare relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție sau data intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Serbia (3 martie 2004) Lungimea procedurii de punere în aplicare Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] [2] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [3] 26277/20 22/06/2020 Mersada ZEJNELELOVIδ 1971 Curtea comercială din Kraljevo, 27/11/2003 03/03/2004 în așteptare Mai mult de 17 ani (s) și 1 lună (s) și 7 zile (s) 1000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivelul intern. [3] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

SECOND SECTION

CASE OF

ZEJNELOVIĆ v. SERBIA

(Application no. 26277/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 January 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Zejnelović v. Serbia,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Pauliine Koskelo,

President,

Branko Lubarda,

Marko Bošnjak,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 9 December 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Serbia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 June 2020.

2.

The applicant was represented by Ms B. Župić, a lawyer practising in Novi Pazar.

3.

The Serbian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the non-enforcement of a domestic decision given against socially/State-owned companies.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

6.

The applicant complained of the non-enforcement of the domestic decision given in her favour. She relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

7.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

8.

In the leading case of

R. Kačapor and Others v. Serbia,

nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

The Court further notes that the decision in the present application ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decision in question constitutes “possessions” within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decision in the applicant’s favour.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

R. Kačapor and Others v. Serbia,

nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008, and

Stanković v. Serbia (dec.),

41285/19, 19

December 2019), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgment which remains enforceable.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 concerning the non-enforcement of the domestic decision given against socially/State-owned companies;

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decision referred to in the appended table;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 January 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Pauliine Koskelo

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(non-enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period or date of entry into force of the Convention in respect of Serbia (3 March 2004)

Length of enforcement proceedings

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

[2]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[3]

26277/20

22/06/2020

Mersada ZEJNELOVIĆ

1971

Commercial Court in Kraljevo, 27/11/2003

03/03/2004

pending

More than 17 year(s) and 1 month(s) and 7 day(s)

1,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level.

[3]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.