Decizie nr. 98 din 28.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 45 din Codul contravențional, ridicată de dl avocat Sergiu Leontean, în interesele dlui Petru Perju, parte în dosarul nr. 2-652/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Glodeni.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Vasile Nogai din cadrul Judecătoriei Bălți, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul Glodeni, se află o cauză civilă privind repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a comiterii de către dl Petru Perju a contravenției prevăzute la articolul 335 din Codul contravențional ( samavolnicia ).

La 11 noiembrie 2025, dl avocat Sergiu Leontean a ridicat, în interesele dlui Petru Perju, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 45 din Codul contravențional.

Printr-o încheiere din 12 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanță cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale." Articolul 20 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. [...]." Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. (6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat." Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 45 Repararea prejudiciului „(1) Persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenţie îl poate apăra prin acţiune civilă depusă conform legislaţiei procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial şi a celui nepatrimonial cauzate prin contravenţie. Prezentul alineat se aplică în egală măsură şi în cazul în care, în sensul art.30 alin.(11), se consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenţionale. (2) Soluţionând cauza contravenţională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenţie în cazul în care nu există divergenţe asupra întinderii lui." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției susține că articolul 45 din Codul contravențional nu stabilește care este instanța ori autoritatea competentă să examineze acțiunea civilă referitoare la repararea prejudiciului cauzat prin contravenție și nu condiționează posibilitatea inițierii acțiunii civile de reparare a prejudiciului de formularea pretențiilor în discuție în cadrul procesului contravențional. În opinia autorului, dacă partea vătămată nu a solicitat în cadrul procesului contravențional repararea prejudiciului, astfel de pretenții nu ar trebui formulate în cadrul unui proces judiciar separat. O astfel de posibilitate ar plasa contravenientul într-o stare de incertitudine după finalizarea procesului contravențional, afectând principiul securității raporturilor juridice.

În continuare, autorul excepției menționează că nu este clar ce prejudiciu se consideră legat de comiterea contravenției. Omisiunea în discuție ar determina acordarea unor despăgubiri nejustificate la soluționarea cauzei civile privind repararea prejudiciului cauzat prin contravenție.

Autorul excepției afirmă că omisiunile în discuție contravin articolelor 4, 20, 23, 26, 46 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 45 din Codul contravențional, care nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă referitoare la repararea prejudiciului cauzat prin contravenție. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 5 din 18 ianuarie 2022, § 23; DCC nr. 17 din 15 februarie 2022, § 22).

Autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 4 ( drepturile și libertățile omului ), 20 ( accesul liber la justiție ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle ), 26 ( dreptul la apărare ), 46 ( dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție.

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curţii, dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 35 din 5 martie 2026, § 20).

Cu privire la incidenţa articolului 4 din Constituţie, Curtea a reiterat că acesta comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat. Această normă poate fi invocată numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr. 113 din 26 septembrie 2023, § 17). Totodată, Curtea reiterează că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 22 din 19 februarie 2026, § 18).

Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu aduce argumente care ar demonstra limitarea mijloacelor procedurale necesare pentru realizarea dreptului său la apărare. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepției susține că dacă partea vătămată nu i-a solicitat autorității competente să soluționeze cauza contravențională și repararea prejudiciului provocat, posibilitatea formulării ulterioare a acestor pretenții în cadrul unui proces judiciar separat ar afecta principiul securității raporturilor juridice.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul securității juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești ( Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, § 238). De asemenea, este posibil ca o hotărâre definitivă să nu fie anulată, ci să-și piardă efectul juridic ca urmare a unei hotărâri pronunțate într-o altă procedură ( Gražulevičiūtė v. Lituania , 14 decembrie 2021, §§ 79-81).

Curtea notează că articolul 45 din Codul contravențional prevede dreptul persoanei de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin contravenție, prin două modalități: i ) fie în cadrul procedurii contravenționale, prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă să soluționeze cauza, care poate dispune repararea prejudiciului doar în cazul în care nu există divergenţe asupra întinderii lui; ii ) fie pe calea înaintării unei acțiuni civile separate în instanța de judecată competentă, potrivit normelor Codului de procedură civilă.

Articolul 20 din Constituție instituie obligația Parlamentului de a reglementa mecanisme procedurale suficiente care să le permită persoanelor să conteste în instanță actele care le afectează drepturile și interesele legitime. Acest articol nu stabilește vreo obligație a Parlamentului de a condiționa exercitarea dreptului la repararea prejudiciului produs prin contravenție în cadrul unei proceduri precise. Ține de marja discreționară a Parlamentului să reglementeze procedura în care poate fi exercitat dreptul la repararea prejudiciului produs prin contravenție. Simplul fapt că cererea de recuperare a prejudiciului cauzat prin contravenție poate fi formulată în mod separat față de procedura contravențională nu afectează principiul securității raporturilor juridice. Prin urmare, Curtea nu reține incidența articolului 20 din Constituție.

Referitor la pretinsa ingerință în exercițiul dreptului de proprietate dată fiind lipsa criteriilor pentru determinarea prejudiciului cauzat prin contravenție, Curtea notează că Capitolul XXXIII din Codul civil conține normele generale privind răspunderea delictuală. Angajarea răspunderii delictuale este condiționată de existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu (a se vedea articolul 2022 din Codul civil). În procedura civilă părțile beneficiază de toate garanţiile procedurale, inclusiv de posibilitatea de a-şi prezenta argumentele şi probele. Le revine instanţelor de judecată să stabilească în fiecare caz particular, pe baza circumstanţelor factuale relevante şi a probelor administrate, temeinicia acțiunii civile privind repararea prejudiciului cauzat prin contravenție.

Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 128 din 10 octombrie 2024, § 54).

Din perspectiva argumentelor autorului excepţiei, Curtea observă că norma criticată nu ridică o problemă de constituţionalitate, deoarece motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de aplicarea legii într-un caz concret, care nu sunt de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr. 35 din 23 martie 2020, §§ 27, 29).

Prin urmare, în baza celor menţionate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alin. (2) şi (4) lit. d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 45 din Codul contravențional, ridicată de dl avocat Sergiu Leontean, în interesele dlui Petru Perju, parte în dosarul nr. 2-652/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Glodeni. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 28 mai 2026 DCC nr. 98 Dosarul nr. 253g/2025