Decizie nr. 79 din 14.05.2026

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională pe 19 decembrie 2025, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, de către dna Diana Caraman și dnii Igor Dodon, Gaik Vartanean și Vasile Costiuc, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizării îi solicită Curții Constituționale să verifice constituționalitatea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 420 din 31 octombrie 2025 privind desemnarea dlui Nicolae Popescu în funcția de emisar special al Președintelui Republicii Moldova pentru afaceri europene și a Decretului nr. 468 din 10 decembrie 2025 privind desemnarea dlui Dorin Recean în funcția de emisar special al Președintelui Republicii Moldova pentru dezvoltare și reziliență.

Prevederile Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 420 din 31 octombrie 2025 sunt următoarele: „Art. 1. - Domnul Nicolae POPESCU se desemnează, de la data de 10 noiembrie 2025, în funcția de emisar special al Președintelui Republicii Moldova pentru afaceri europene și parteneriate strategice. Art. 2. - Emisarul special va îndeplini atribuțiile în baza mandatului din anexă."

Prevederile Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 468 din 10 decembrie 2025 sunt următoarele: „Art. 1. - Domnul Dorin RECEAN se desemnează în funcția de emisar special al Președintelui Republicii Moldova pentru dezvoltare și reziliență. Art. 2. - Emisarul special își va îndeplini atribuțiile în baza mandatului din anexă. Art. 3. - Prezentul decret intră în vigoare la data semnării."

Prevederile Regulamentului Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, aprobat prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 411 din 21 octombrie 2025, sunt următoarele: „Art.18. - (1) În vederea realizării atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui Republicii Moldova şi promovării intereselor statului în domenii specifice, Preşedintele desemnează, prin decret, emisari speciali pentru îndeplinirea unor misiuni speciale. (2) Emisarul special acţionează în numele şi din însărcinarea directă a Preşedintelui Republicii Moldova, în limitele mandatului conferit de acesta. (3) Emisarul special reprezintă Preşedintele Republicii Moldova în relaţiile cu autorităţile publice din ţară şi din străinătate, cu organizaţiile internaţionale, partenerii de dezvoltare, precum şi cu alte persoane juridice sau fizice, în limitele mandatului conferit. (4) Emisarul special nu deţine calitatea de personal al Cabinetului Preşedintelui Republicii Moldova şi îşi desfăşoară activitatea cu titlu gratuit. (5) În exercitarea mandatului, emisarul special are obligaţia de a respecta Constituţia Republicii Moldova, actele normative, precum şi dispoziţiile Preşedintelui Republicii Moldova. (6) Mandatul emisarului special încetează prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova. (7) Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova ţine evidenţa emisarilor speciali şi asigură suportul logistic necesar desfăşurării activităţii acestora. [ Art.18 în redacţia Decretului Preşedintelui nr.419-X din 31.10.2025, în vigoare din 31.10.2025 ]." ÎN DREPT A. Argumentele autorilor sesizării

Autorii sesizării afirmă că prin Decretul nr. 420 din 31 octombrie 2025 Președintele Republicii Moldova a instituit funcția de emisar special pentru afaceri europene și parteneriate strategice, iar prin Decretul nr. 468 din 10 decembrie 2025 - funcția de emisar special pentru dezvoltare și reziliență, fără ca aceste funcții să fie prevăzute expres în Constituție sau într-un act normativ cu forță juridică superioară. Ei susțin că asemenea funcții publice nu pot fi create prin decrete prezidențiale.

În acest sens, autorii susțin că nici Legea nr. 155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice, nici Legea nr. 80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică și nici Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nu prevăd funcția de „emisar special", fapt care ar demonstra lipsa bazei legale pentru instituirea acesteia.

Autorii sesizării subliniază că, potrivit Constituției, atribuțiile Președintelui Republicii Moldova sunt stabilite în mod limitativ și nicio dispoziție constituțională nu-i acordă dreptul de a crea funcții noi cu caracter politico-administrativ, cu competențe în domeniul politicii externe, al dezvoltării sau al rezilienței statului, în afara cadrului legal adoptat de Parlament.

De asemenea, autorii susțin că baza juridică a acestor funcții se regăsește într-un Regulament al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, aprobat prin decret prezidențial, fapt contrar principiului legalității, pentru că un regulament nu poate crea norme primare și nu poate institui funcții publice noi, ci poate doar să detalieze aplicarea legii.

Autorii evidențiază că atribuțiile acordate emisarilor speciali - reprezentarea statului în plan internațional, cooperarea cu autorități publice, coordonarea politicilor strategice și promovarea intereselor Republicii Moldova - sunt competențe specifice executivului. Ei consideră că este încălcat principiul separației puterilor în stat prin extinderea nejustificată a rolului Președintelui Republicii Moldova.

În opinia autorilor, instituirea acestor funcții prin acte infra-legale creează riscul eludării controlului parlamentar asupra organizării autorităților publice și asupra cheltuielilor bugetare aferente, afectând astfel principiile statului de drept și supremației Constituției.

În consecință, autorii sesizării susțin că Decretele nr. 420 din 31 octombrie 2025 și nr. 468 din 10 decembrie 2025 au fost emise cu încălcarea articolelor 1 alin. (3), 6, 7 și 88 din Constituția Republicii Moldova. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării nr. 264a/2025, Curtea constată următoarele.

Potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova.

Curtea observă că autorii contestă două decrete prezidențiale cu caracter individual.

Curtea a reținut în mod constant în jurisprudența sa că nu orice act cu caracter individual emis de o autoritate constituțională intră, per se , în sfera controlului de constituționalitate, această competență fiind limitată la actele care privesc funcții de rang constituțional care au un rol fundamental pentru ordinea juridică constituţională.

Astfel, prin Decizia nr. 126 din 28 noiembrie 2019, Curtea a reținut că hotărârile Parlamentului cu caracter individual care produc efecte juridice concrete constituie acte administrative individuale, iar criticile ce vizează conformitatea acestora cu legislația infraconstituțională reprezintă chestiuni de legalitate, care excedează controlului de constituționalitate și țin de competența instanțelor de contencios administrativ. Curtea a subliniat că, odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, există remedii judiciare efective pentru contestarea unor asemenea acte, fapt care exclude intervenția Curții Constituționale în lipsa unei probleme veritabile de ordin constituțional. În consecință, Curtea a conchis că sesizările care urmăresc, în esență, verificarea modului de aplicare a legii prin acte administrative individuale nu întrunesc condițiile de admisibilitate, întrucât controlul Curții vizează exclusiv conformitatea actelor cu Constituția, nu legalitatea lor (a se vedea §§ 24-26 din decizia menționată).

Într-un alt caz care a stat la baza Deciziei nr. 149 din 30 septembrie 2021, Curtea a examinat o sesizare privind controlul constituționalității unui decret al Președintelui Republicii Moldova prin care fusese constatată încetarea de drept a mandatului unui membru al Consiliului Superior al Procurorilor. Curtea a reținut că intervenția sa este justificată pentru că decretul contestat privea componența unei autorități cu rol constituțional, respectiv Consiliul Superior al Procurorilor (a se vedea § 42 din decizia menționată).

Aceste considerente sunt valabile și pentru prezenta cauză. Decretele Președintelui Republicii Moldova nr. 420 din 31 octombrie 2025 și nr. 468 din 10 decembrie 2025, care constituie obiecte ale sesizării, au caracter individual și vizează desemnarea unor emisari speciali. Aceste funcții nu sunt stabilite de Constituție și nu au un rol fundamental în ordinea constituțională a statului. Prin urmare, Curtea nu poate declanșa controlul de constituționalitate al acestor Decrete, deoarece chestiunile sesizate de autorii sesizării țin de legalitatea actelor administrative.

Prin urmare, pe baza celor menţionate supra , Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) litera a), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), și (3) lit. a), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru controlul constituționalității Decretului nr. 420 din 31 octombrie 2025 privind desemnarea domnului Nicolae Popescu în funcția de emisar special al Președintelui Republicii Moldova pentru afaceri europene și parteneriate strategice și a Decretului nr. 468 din 10 decembrie 2025 privind desemnarea domnului Dorin Recean în funcția de emisar special al Președintelui Republicii Moldova pentru dezvoltare și reziliență, depusă de către dna Diana Caraman și dnii Igor Dodon, Gaik Vartanean și Vasile Costiuc. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 14 mai 2026 DCC nr. 79 Dosarul nr. 264a/2025