Decizie nr. 139 din 25.09.2025

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 2 iulie 2025, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, de către dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 158 din 26 iunie 2025 privind numirea dnei Liuba Șova în calitate de judecător la Curtea Constituțională, a Hotărârii Parlamentului nr. 159 din 26 iunie 2025 privind numirea dlui Nicolae Roșca în calitate de judecător la Curtea Constituțională, a Hotărârii Guvernului nr. 400 din 24 iunie 2025 cu privire la numirea dnei Domnica Manole în calitate de judecător la Curtea Constituțională și a Hotărârii Guvernului nr. 401 din 24 iunie 2025 cu privire la numirea dlui Sergiu Litvinenco în calitate de judecător la Curtea Constituțională.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului nr. 158 din 26 iunie 2025 sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului nr. 159 din 26 iunie 2025 sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 400 din 24 iunie 2025 sunt următoarele:

Se numește doamna Domnica MANOLE în funcția de judecător la Curtea Constituțională pe un termen de 6 ani, începând cu data de 17 august 2025.

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 401 din 24 iunie 2025 sunt următoarele:

Se numește domnul Sergiu LITVINENCO în funcția de judecător la Curtea Constituțională pe un termen de 6 ani, începând cu data de 17 august 2025.

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

Autorul sesizării susține că atribuția de desemnare a judecătorilor constituționali poate fi exercitată pe durata legală a mandatului de 4 ani al Parlamentului. Prerogativa desemnării judecătorilor la Curtea Constituțională prezintă o importanță constituțională prea mare pentru a fi realizată de un Parlament care exercită doar funcții operative.

Potrivit autorului, Parlamentul actual a fost ales în urma alegerilor care au avut loc la 11 iulie 2021, astfel încât mandatul de patru ani al Parlamentului actual expiră la 12 iulie 2025, potrivit considerentelor Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 29 decembrie 2015. Pentru că mandatul Parlamentului actual ar expira la 12 iulie 2025, acesta nu poate face numiri ale judecătorilor constituționali ale căror mandate expiră după data de 12 iulie 2025. În sens contrar, Parlamentul și-ar depăși competența constituțională și ar interveni în atribuțiile Parlamentului care va fi ales după data de 12 iulie 2025.

Autorul sesizării susține că mandatul Guvernului este legat în mod intrinsec de valabilitatea mandatului Parlamentului care i-a acordat votul de încredere. Acesta face trimitere la Hotărârea Curții Constituționale nr. 7 din 4 martie 2021. Autorul afirmă că, aplicând testul instituit prin această Hotărâre, nu a existat nicio urgență justificată în vederea evitării unui pericol foarte grav pentru stat și pentru cetățeni pentru a desemna judecătorii constituționali., și pentru că mandatul judecătorului constituțional care a expirat continuă până la desemnarea noului judecător, pentru a se asigura funcționalitatea Curții Constituționale. Autorul menționează că Guvernul cu competențe depline care se va forma după 12 iulie 2025 nu mai poate interveni în privința numirii neconstituționale a judecătorilor constituționali, numire care a fost făcută de Guvernul provizoriu. Acesta notează că odată cu expirarea mandatului Parlamentului care i-a acordat votul de încredere Guvernului nu se mai poate vorbi de nicio formă de control din partea acestuia asupra Guvernului.

Autorul face trimitere la articolele 1 alin. (3), 7, 63 alin. (3), 66 lit. r), 69 alin. (2), 103 alin. (1), 134 alin. (2), 136 alin. (2) și 137 din Constituție.

Examinând respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă, Curtea reține că, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența sa

În conformitate cu articolul 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, deputații sunt abilitați cu prerogativa sesizării Curții Constituționale. Autorul acestei sesizări este deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Obiectele sesizării sunt Hotărârile Parlamentului nr. 158 și nr. 159 din 26 iunie 2025 și Hotărârile Guvernului nr. 400 și nr. 401 din 24 iunie 2025. Aceste acte nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Autorul sesizării a susținut că mandatul Parlamentului de legislatura a XI-a a expirat la 12 iulie 2025, astfel încât acesta nu putea să adopte hotărârile de numire a judecătorilor constituționali ale căror mandate urmau să expire pe 16 august 2025.

Curtea subliniază că articolul 63 alin. (1) din Constituție prevede că Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani.

Totodată, potrivit articolului 13 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, cu 3 luni înainte de expirarea mandatului judecătorului, autoritatea care a desemnat judecătorul respectiv, din oficiu sau urmare a informării în scris de către președintele Curții Constituționale, demarează procedura de desemnare a unui nou judecător.

Curtea observă că numirea judecătorilor constituționali a avut loc la 26 iunie 2025, adică în interiorul mandatului constituțional de patru ani al Parlamentului prevăzut de articolul 63 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, având în vedere data adoptării hotărârilor contestate, Curtea conchide că Parlamentul și-a exercitat atribuția de numire a judecătorilor constituționali în limitele termenului stabilit de articolul 13 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională.

Prin urmare, Parlamentul, la adoptarea Hotărârilor nr. 158 și nr. 159 din 26 iunie 2025, a acționat în conformitate cu exigențele constituționale.

Autorul a invocat, de asemenea, lipsa de legitimitate a Guvernului la data de 24 iunie 2025, susținând că, odată cu apropierea expirării mandatului Parlamentului, Guvernul ar fi devenit „provizoriu" și nu mai putea numi judecători la Curtea Constituțională.

Curtea constată că articolul 103 din Constituție reglementează durata mandatului Guvernului. Potrivit alin. (1), Guvernul își exercită mandatul până la validarea alegerilor pentru noul Parlament. Abia după această validare a alegerilor pentru noul Parlament, Guvernul va exercita doar „funcțiile de administrare a treburilor publice", potrivit alin.(2) al aceluiași articol.

În prezenta cauză, hotărârile Guvernului de numire a judecătorilor Curții Constituționale au fost adoptate la 24 iunie 2025, adică înainte de validarea alegerilor pentru un nou legislativ.

Astfel, la acel moment, Guvernul deținea competențe depline și se afla în exercițiul mandatului său constituțional.

Curtea subliniază că argumentul autorului privind „dependența intrinsecă" dintre mandatul Guvernului și cel al Parlamentului nu poate fi reținut. Or, Constituția reglementează expres durata mandatului Guvernului (articolele 98 alin. (5) și 103 alin. (1)), iar acesta încetează la data validării alegerilor pentru noul Parlament. Până atunci, Guvernul acționează cu competențe constituționale depline.

Totodată, Curtea conchide că la adoptarea hotărârilor de numire a judecătorilor constituționali Guvernul a acționat în limitele termenului prevăzut de articolul 13 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională.

Prin urmare, Hotărârile Guvernului nr. 400 și nr. 401 din 24 iunie 2025 au fost adoptate în deplină conformitate cu articolul 103 din Constituție și articolul 13 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională.

Având în vedere circumstanțele de mai sus, Curtea nu confirmă existența vreunei ingerințe în articolele din Constituție invocate de către autorul sesizării.

Așadar, Curtea constată că sesizarea este vădit neîntemeiată și urmează a fi declarată inadmisibilă.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.