Decizie nr. 169 din 20.11.2025

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 24 iulie 2024, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, în vigoare la acea dată, de dnii Denis Ulanov și Alexandr Suhodolscki, deputați în Parlamentul Republicii Moldova la data depunerii sesizării.

Autorii sesizării îi solicită Curții Constituționale să verifice constituționalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative.

Prin Hotărârea Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative s-au modificat Hotărârea Parlamentului nr. 85/2021 privind înființarea comisiilor permanente ale Parlamentului și componența lor numerică și Hotărârea Parlamentului nr. 86/2021 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Parlamentului.

Potrivit prevederilor hotărârii modificatoare s-a efectuat,

Domnii deputați Denis Ulanov și Alexandr Suhodolscki au contestat Hotărârea Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 la Curtea Constituțională.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797 din 2 aprilie 1996, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative sunt următoarele:

La anexa nr.1 rubrica „Membri":

La anexa nr.5, rubrica „Membri" se completează cu poziția:

Anexa nr.8:

Autorii sesizării menționează că prin Hotărârea contestată au fost excluși din componența Comisiei juridice, numiri și imunități și incluși în alte comisii permanente ale Parlamentului. Această Hotărâre a fost înregistrată la Secretariatul Parlamentului la 6 iunie 2024 și votată în aceeași zi, fără ca autorii sesizării să fie informați și consultați. Autorii sesizării menționează că nu au avut posibilitatea să participe la examinarea proiectului Hotărârii contestate, să adreseze întrebări și să participe la dezbateri. Din acest motiv, Hotărârea contestată contravine articolelor 1 alin. (3), 68, 73 și 74 din Constituție.

De asemenea, autorii notează că deputații independenți au aceleași drepturi ca deputații care fac parte din fracțiuni parlamentare. Deputații au dreptul să facă parte din comisii permanente ale Parlamentului în baza solicitării personale, ținând cont de studiile și de experiența acestora. Autorii menționează că procedura de adoptare a Hotărârii contestate a încălcat independența deputaților, garantată de articolul 71 din Constituție.

Autorii mai menționează că, deși Biroul permanent al Parlamentului a formulat proiectul Hotărârii contestate, potrivit articolului 73 din Constituție, dreptul la inițiativă legislativă aparține deputaților. Chiar dacă Regulamentul Parlamentului prevede la articolul 13 alin. (1) competența Biroului permanent de a propune Parlamentului spre aprobare componența nominală a comisiilor permanente, conform deciziilor fracțiunilor parlamentare și solicitărilor deputaților, această competență nu rezultă din articolul 73 din Constituție. În opinia autorilor, hotărârea Biroului permanent trebuia însoțită de o inițiativă legislativă semnată de unul dintre subiecții abilitați cu acest drept prin articolul 73 din Constituție.

În acest sens, autorii consideră că Hotărârea contestată contravine articolelor 1 alin. (3), 68, 71, 73 și 74 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului, în prezenta cauză a Hotărârii Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative, ține de competența Curții Constituționale.

Conform articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, deputații din Parlament au competența de a sesiza Curtea Constituțională.

Obiectul sesizării îl constituie Hotărârea Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative.

Curtea observă că prin Hotărârea Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 s-au modificat Hotărârile Parlamentului nr. 85/2021 privind înființarea comisiilor permanente ale Parlamentului și componența lor numerică și nr. 86/2021 privind componența nominală a comisiilor permanente ale Parlamentului.

Având în vedere cerințele autorilor sesizării, Curtea reține că atât hotărârea modificatoare, cât și hotărârile modificate sunt acte ale Parlamentului care stabilesc numărul de comisii permanente ale Parlamentului, numărul de membri pe care trebuie să îl aibă fiecare comisie și componența nominală a fiecărei comisii permanente. Aceste acte, potrivit articolului 64 din Constituție, reglementează structura, organizarea și funcționarea Parlamentului și trebuie adoptate în modul prevăzut de Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797/1996.

Curtea reține că, potrivit Regulamentului Parlamentului, numărul comisiilor permanente, denumirea și componența lor numerică și nominală se stabilesc de Parlament, la propunerea Biroului permanent, și se aleg pe întreaga durată a legislaturii (a se vedea articolele 16-17 din Regulament).

Curtea reține că Hotărârile Parlamentului nr. 85/2021 și nr. 86/2021, dar și hotărârile de modificare a acestora au fost adoptate de Parlamentul de legislatura a XI-a (2021-2025), ales la 11 iulie 2021, și au stabilit modul de funcționare a comisiilor permanente ale Parlamentului din acea legislatură, comisii din care făceau parte și autorii prezentei sesizări. Parlamentul de legislatura a XI-a și-a exercitat mandatul până la data întrunirii legale a Parlamentului de legislatura a XII-a (2025-2029).

Deținând competența de a reglementa structura, organizarea și funcționarea proprie, Parlamentul de legislatura a XII-a, ales la 28 septembrie 2025, a adoptat acte care reglementează comisiile permanente care vor activa în această legislatură. În acest sens, au fost adoptate Hotărârile Parlamentului nr. 267/2025 privind înființarea comisiilor permanente ale Parlamentului și componența lor numerică și nr. 268/2025 privind componența nominală a comisiilor permanente ale Parlamentului. Totodată, prin aceste din urmă hotărâri ale Parlamentului au fost lipsite de efecte și hotărârile contestate de autorii sesizării. Acestea fie au fost abrogate expres, fie au devenit caduce.

Pornind de la faptul că hotărârile contestate la data examinării sesizării de către Curtea Constituțională nu mai sunt în vigoare, Curtea pune în discuție dacă ea mai are competența de a examina constituționalitatea unor astfel de acte normative.

Sub acest aspect, Curtea reține că a examinat în jurisprudența sa situații similare, în care, după depunerea unei sesizări, Parlamentul a modificat prevederea contestată de autorul ei. Astfel, în Decizia nr. 132 din 19 noiembrie 2020, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de un deputat care contesta unele prevederi din Legea insolvabilității, deoarece după depunerea sesizării Parlamentul a modificat norma contestată în întregime și, prin urmare, sesizarea a rămas fără obiect. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a făcut deosebire între exercitarea controlului constituționalității unei legi efectuat pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și cel efectuat pe baza literei g) alin. (1) din același articol al Constituției.

În cazul procedurii controlului de constituționalitate exercitat pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, Curtea a reținut că nu este abilitată să verifice constituționalitatea unei legi care nu mai este în vigoare, competența sa fiind limitată la legile contestate înainte de promulgare sau după intrarea în vigoare. Doar în cazul procedurii excepției de neconstituționalitate Curtea a reținut că poate verifica constituționalitatea actelor care nu mai sunt în vigoare, cu condiția că sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase și este determinantă pentru soluționarea cauzei de instanțele de drept comun (a se vedea §§ 15-16 din Decizia citată). Soluții similare au fost adoptate prin Deciziile nr. 43 din 1 aprilie 2021 (§§ 12-15) și nr. 145 din 28 septembrie 2021 (§§ 20-22), dar și HCC nr. 12 din 16 iunie 2022 (§ 19).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că, urmare a abrogării prevederilor care fac obiectul controlului său de constituționalitate, sesizarea devine inadmisibilă, consecință a eliminării din cadrul normativ a prevederilor contestate (a se vedea DCC nr. 43 din 1 aprilie 2021, § 15).

De altfel, o soluție similară este prevăzută, în mod expres, la articolul 27 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 74/2025 cu privire la Curtea Constituțională.

Astfel, Curtea constată că, odată cu abrogarea Hotărârii Parlamentului nr. 142 din 6 iunie 2024 (a se vedea

), sesizarea depusă pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție este lipsită de obiectul controlului de constituționalitate.

Prin urmare, pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova