CtEDO 24.03.2020 Auto

KAZAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.03.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KAZAN c. TURQUIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 10959/07 Yalc Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, pronunța următoarea hotărâre în cauza la origine se află o cerere (n 10959/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Yalç 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 1 la Convenție au fost comunicate guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 3 din Regulamentul Curții. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1954 și locuiește în Ayd La 23 noiembrie 1994, ca urmare a examenelor medicale și a îngrijirilor medicale efectuate la spital, el a fost declarat inapt la locul de muncă timp de două săptămâni. La 30 noiembrie 1994, el a transmis o oprire de muncă angajatorului său. În decembrie 1994, subprefectul Denizli a considerat că încetarea muncii în cauză, care nu a fost stabilită de un spital public, nu a putut fi acceptată. El a solicitat să reia munca imediat, în caz contrar ar fi considerat demisionar. Procedura privind concedierea reclamantului La 2 decembrie 1994, subprefectul a încheiat contractul de muncă al reclamantului fără a-l da în judecată pe acesta din urmă. 10. Reclamantul prezintă instanței administrative o cerere în anulare a deciziei subprefetului 11. Într-o hotărâre din 17 octombrie 1995, acesta a fost retras din cererea sa pe motiv că nu respectase procedura prevăzută de legea privind încetarea muncii și, prin urmare, concedierea era regulată. 12. Prin hotărârea din 6 mai 1999, Consiliul de Stat a pronunțat această hotărâre, considerând că recurentul prezentase o hotărâre de lucru în forma corespunzătoare și că ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... La data de 25 august 2000, statul membru a fost reintegrat în funcțiile sale. 15. La 14 septembrie 2000, administrația i-a rambursat plata salariului. Cu toate acestea, rambursarea nu includea nici o dobândă. 16. La 6 octombrie 2000, administrația a făcut în mod expres cunoscut reclamantului că nu i-ar plăti dobânzi restante. Prima procedură privind dobânzile moratorii. 17. La 15 decembrie 2000, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la o cerere în anulare a deciziei prin care administrația a refuzat să-i plătească dobânzi moratorii. 18. La 3 mai 2001, acesta obține parțial câștig de cauză. La 10 iulie 2001, valoarea dobânzii moratorii la rata legală a fost plătită reclamantului pentru perioada cuprinsă între 6 octombrie 2000 și 10 iulie 2001, în conformitate cu hotărârea Tribunalului Administrativ. Această sumă s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 400 EUR la data faptelor) în ceea ce privește plata în avans a salariului pentru perioada 1994-2000. 20. Reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii Tribunalului Administrativ din 3 mai 2001. El susține că administrația pârâtă trebuia, de asemenea, să-i plătească dobânzi moratorii pentru perioada 1994-2000 21. La 8 aprilie 2002, Consiliul de Stat a respins recursul reclamantului și a confirmat hotărârea atacată în toate dispozițiile sale. 22. Reclamantul a formulat o acțiune în rectificarea hotărârii din 8 aprilie 2002 și a susținut din nou că dobânda moratoriu trebuia să înceapă începând cu 23 noiembrie 1994. 23. La 17 octombrie 2003, Consiliul de Stat a respins, de asemenea, acțiunea prin rectificarea hotărârii. A doua procedură privind dobânzile moratorii 24. La 24 iulie 2002, în timp ce procedura privind cererea de rectificare a hotărârii a fost pendinte în fața Consiliului de Stat, reclamantul a scris o scrisoare la Ö administraie în care solicita plata de dobânzi Õ Õ pentru perioada cuprinsă între 1994 și 2000. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 31 octombrie 2002, Tribunalul Administrativ a decis că nu era necesar să se pronunțe asupra unei cereri care era aceeași cu cea deja pendinte în fața instanțelor administrative. 28. La 30 ianuarie 2006, Consiliul de Stat a confirmat această hotărâre. 29. Tribunalul Consiliului de Stat a fost comunicat reclamantului la 11 septembrie 2006. ÎN Â 30. Reclamantul susține că circumstanțele cauzei au dus la încălcarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Convenției din cauza deprecierii monetare care a rezultat din lipsa plății de către administrația dobânzii moratorii asupra restanțelor salariale și a efectelor inflației. 31. Guvernul declară că cunoaște jurisprudența relevantă a Curții (a se vedea mutatis mutandis Akkuș c. Turcia, 9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-IV și Akac. Turcia , 23 septembrie 1998, Rec., 1998, (1998 mai mult) și-a exprimat aprecierea față de înțelepciunea Curții pentru a aprecia dacă dispozițiile Convenției au fost încălcate sau nu. 32. Curtea constată că statul nu a ridicat o excepție întemeiată pe regula celor șase luni. Cu toate acestea, această regulă fiind de ordine publică, are competența de a aplica din oficiu (Sabri Güneș c. Turcia [GC], n 27396/06, § 29, 29 iunie 2012). 33. Ea reamintește că termenul de șase luni prevăzut în art. 35 alin. Această regulă marchează limita temporală a controlului efectuat de organele Convenției și indică particularilor și autorităților din statul membru perioada de dincolo de care acest control nu mai există (ibidem, §§ 39 și 40). 34. În această privință, Curtea subliniază că normele enunțate la art. 1 privind epuizarea căilor de atac interne și termenul de șase luni sunt strâns legate (Jeronovičs c. Letonia [GC], n 44898/10, § 75, CEDH 2016). 35. Astfel, în general, termenul de șase luni începe să curgă de la data deciziei definitive din cadrul procesului de epuizare a căilor de atac interne ( Blokhin c. Rusia [GC], n 47152/06, § 106, CEDH 2016). 10865/09, 45886/07 și 32431/08, § 260, CEDO 2014 (extracturi)). Cu toate acestea, în cadrul acestei dispoziții, pot fi luate în considerare numai căile de atac normale și efective, deoarece un reclamant nu poate amâna termenul strict impus de convenție prin încercarea de a adresa cereri inoportune sau abuzive unor organisme sau instituții care nu au autoritatea sau competența necesară pentru a acorda o despăgubire efectivă pentru motivul întemeiat pe convenție (a se vedea, de exemplu, Fernie c. Regatul Unit (dec.), n 14881/04, 5 ianuarie 2006, Beiere c. Letonia, n 30954/05, § 38, 29 noiembrie 2011 și, a contrario Hizb ut-tahrir și alții c. Germania (dec.), n 31098/08, § 59, 12 iunie 2012 și Petrović c. Serbia, n 40485/08, § 60, 15 iulie 2014). 36. În această privință, Curtea subliniază că, pentru a stabili dacă o procedură internă constituie, în sensul articolului 35 alineatul (1), o acțiune efectivă pe care reclamanții trebuie să o exercite și care, prin urmare, trebuie să fie luată în considerare la calcularea termenului de șase luni, trebuie să se ia în considerare o serie de factori, printre care și cauza reclamantului, domeniul de aplicare a obligațiilor impuse statului de dispoziția convenției în cauză, căile de atac disponibile în statul pârât și circumstanțele speciale ale cauzei. 37. În speță, prima procedură privind dobânzile moratorii (punctele 17-23 de mai sus) a fost singura cale de drept pe care o oferea reclamantului sistemul juridic turc. În opinia Curții, în circumstanțele cauzei, a doua procedură inițiată de reclamant (punctele 24-29 de mai sus) poate fi considerată ca fiind adresată într-un mod necorespunzător, în măsura în care prima procedură referitoare la aceeași cerere era deja pe rol în fața Consiliului de Stat. De altfel, din acest motiv instanțele administrative au decis că nu este cazul să se pronunțe asupra unei cereri care era aceeași cu cea deja pendinte în fața lor (punctele 27-29 de mai sus). 38. Astfel, chestiunea intereselor moratorii, care face obiectul prezentei cereri, a fost examinată de instanțele administrative în prima procedură, iar Consiliul de Stat l-a respins pe reclamant printr-o hotărâre din 17 octombrie 2003. Întrucât reclamantul a sesizat Curtea la 6 februarie 2007, adică după expirarea termenului de șase luni, introducerea cererii sale este tardivă în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 mai 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-07-07
0,95
AFFAIRE KAÇAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAÇAR c. TURQUIE (Requête n o 81532/12) ARRÊT STRASBOURG 7 juillet 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kaçar c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2019-10-22
0,95
KAZAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 9909/13 Turgut KAZAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 22 octobre 2019 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, Ivana Jelić, Arnfi
CtEDO 2020-03-17
0,95
AFFAIRE ZÜMRÜT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ZÜMRÜT c. TURQUIE (Requête n o 27167/12) ARRÊT STRASBOURG 17 mars 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Zümrüt c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2018-02-13
0,95
AFFAIRE ERDEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ERDEN c. TURQUIE (Requête n o 54901/10) ARRÊT STRASBOURG 13 février 2018 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Erden c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxiè
CtEDO 2020-03-17
0,95
AFFAIRE SEĞMEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SEĞMEN c. TURQUIE (Requête n o 11314/10) ARRÊT STRASBOURG 17 mars 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Seğmen c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
Sursă