CtEDO 21.04.2020 Auto

NAPIERAŁA AND KUBICA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
21.04.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NAPIERAŁA AND KUBICA v. POLAND (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 23925/13 Bogusława NAPIERAÄA și Jerzy KUBICA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 21 aprilie 2020 în calitate de comitet compus din: Pere Pastor Vilanova, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Pauliine Koskelo, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 martie 2013, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 14 ianuarie 2020, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Bogusława Napierała și dl Jerzy Kubica, sunt resortisanți polonezi, care s-au născut în 1956 și, respectiv, în 1928 și trăiesc în Bielsko-Biała și, respectiv, Szczyrk. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl G. Orman, un avocat care practică în Bielsko-Biała. Guvernul polonez („ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl J. Sobczak al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția cu privire la durata necorespunzătoare a procedurilor administrative în cazul lor și la o soluție ineficientă în acest sens, susținând, de asemenea, o încălcare a dreptului lor la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza lungii nerezonabile a procedurii. Cererea a fost comunicată Guvernului DIRECȚIEI După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin o scrisoare din 14 ianuarie 2020, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererea. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care rezultă din lungimea necorespunzătoare a procedurii în cazul reclamanților și din încălcarea articolului 13 din Convenția cu privire la lipsa unui remediu intern eficace pentru plângerea acestora în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția. Guvernul recunoaște, de asemenea, că durata procedurii administrative în acest caz a determinat și o ingerință în dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor. În același timp, ei declară că sunt pregătiți să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de 1000 EUR (o mie de euro) pe care o consideră rezonabilă în funcție de circumstanțele individuale ale prezentului caz, precum și de jurisprudența Curții în cazuri similare (...). Sumele menționate mai sus, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Aceste sume vor fi convertite în zloti poloneze la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului”. Prin scrisoarea din 13 februarie 2020, reprezentantul reclamanților a indicat că nu erau satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, în special din cauza faptului că sumele propuse de guvern sunt inadecvate. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wcisło și Cabaj v. Polonia , nr. 49725/11 și 79950/13, 8 noiembrie 2018). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ § din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 mai 2020. Președintele grefierului Renata Degener Pere Pastor Vilanova

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă