Decizia nr. 49684/18 Josephine AZZOPARDI și alții împotriva Malta Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 12 mai 2020 ca comitet compus din: Georgios A. Serghides, președinte, Erik Wennerström, Lorraine Schembri Orland, judecători și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2018, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 24 decembrie 2019 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul maltez („Guvernul”) a fost reprezentat inițial de agentul lor, dr. Peter Grech, Procuror General, și ulterior de agentul lor, dr. Victoria Buttigieg, avocatul de stat. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că nu au fost compensate în mod adecvat pentru încălcarea drepturilor lor, așa cum au fost susținute de instanțele interne. Plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește apartamentele 14B și 27C a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă. Reclamanții se plângeau de compensarea acordată de Curtea Constituțională care a susținut o încălcare a drepturilor lor de proprietate. Se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 24 de ani. Decembrie 2019, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „În aceste circumstanțe, [] Guvernul dorește să exprime – prin intermediul unei declarații unilaterale – recunoașterea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 11,500 EUR ca satisfacție echitabilă pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, ca și în Amato Gauci c. Malta , nr. 47045/06, 15 septembrie 2009 ... Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca orice alt motiv care să justifice apariția din cauza din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 29 ianuarie 2020, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației, deoarece au considerat că compensația este prea scăzută. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Maltei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 care rezultă din legile aplicabile de închiriere (a se vedea, de exemplu, Amato Gauci c. Malta, nr. 47045/06, 15 septembrie 2009, § 63 și Anthony Aquilina c. Malta , nr. 3851/12, § 67, 11 decembrie 2014). 13. Curtea remarcă că plângerea în cauză în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție se referă numai la apartamentele 14B și 27C, ale căror apartamente au fost eliberate sau vândute cel târziu în 2013. Curtea remarcă în continuare că reclamanții au fost acordate o sumă globală de prejudiciu moral de către ultima dată. instanța judecătorească în o hotărâre finală la nivel intern, în prezenta cauză Curtea Constituțională, care rămâne plătită reclamanților (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis Gera de Petri Testaferrata Bonici Ghaxaq Malta (justă satisfacție), nr. 26771/07, § 26, 3 septembrie 2013). 14. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă (pentru care Curtea consideră să facă trimitere în comun la reclamanții) – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (articolul (c)). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 16). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 17. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 iunie 2020. Olga Chernishová Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului Apendicele nr. Denumirea reclamantului Data nașterii Nașterii Locul de reședință Josephine AZZOPARI 1958 Malteză Patricia ANASTI 1963 Malteza Swieqi Greta BARTOLO PARNIS 1965 Malteza Pembroke Anna Maria SADDEMI 1960 Malteza St. Julian’s
Application no. 49684/18
Josephine AZZOPARDI and Others
against Malta
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12
May 2020 as a Committee composed of:
Georgios A. Serghides,
President,
Erik Wennerström,
Lorraine Schembri Orland,
judges,
and Olga Chernishova,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 17 October 2018,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 24 December 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
A list of the applicants is set out in the appendix.
2.
The Maltese Government (“the Government”) were represented initially by their Agent, Dr Peter Grech, Attorney General, and subsequently by their Agent, Dr Victoria Buttigieg, State Advocate.
3.
The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 that they had not been adequately compensated for the breach of their rights, as upheld by the domestic courts.
4.
The complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in respect of apartments 14B and 27C had been communicated to the Government
and the remainder of the application was declared inadmissible.
5.
The applicants complained about the compensation awarded by the Constitutional Court which upheld a breach of their property rights. They relied on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 24
December 2019 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
7.
The declaration provided as follows:
“In the circumstances, [the] Government hereby wishes to express – by way of a unilateral declaration – its acknowledgement of the violation of Article 1 of Protocol
No.1 to the Convention.
Consequently the Government is prepared to pay the applicant the sum of EUR
11,500 as just satisfaction which it considers to be reasonable in the light of the Court’s case law, as in
Amato Gauci v. Malta
, no. 47045/06, 15 September 2009
...
The Government would suggest that the above information might be accepted by the Court as any other reason justifying the striking out of the case from the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within the three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37 §
1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertakes to pay simple interest on it from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case.”
8.
By a letter of 29 January 2020, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the declaration as they considered that the compensation was too low.
9.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
10.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.
11.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September
2007).
12.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Malta, its practice concerning complaints about the violation of Article
1 of Protocol No. 1 arising from the applicable rent laws (see, for example,
Amato Gauci v. Malta,
no. 47045/06, 15 September 2009, §
63 and
Anthony Aquilina v.
Malta
, no.
3851/12, § 67, 11 December 2014).
13.
The Court notes that the complaint at issue under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention refers solely to apartments 14B and 27C, both of which have been released or sold at the latest in 2013. The Court further notes that the applicants were awarded a global sum of non-pecuniary damage by the last
‑
instance court in a final judgment at the domestic level, in the present case the Constitutional Court, which remains payable to the applicants (see, for example,
mutatis
mutandis
,
Gera
de Petri Testaferrata Bonici Ghaxaq
v.
Malta
(just satisfaction), no.
26771/07, § 26, 3 September 2013).
14.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed (which the Court considers to refer to the applicants, jointly) – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
15.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
16.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
17.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article
1 of Protocol No. 1 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein of the Convention;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 11 June 2020.
Olga Chernishova
Georgios A. Serghides
Deputy Registrar
President
Appendix
No.
Applicant’s Name
Birth date
Nationality
Place of residence
1
Josephine AZZOPARDI
1958
Maltese
St. Julian’s
2
Patricia ANASTASI
1963
Maltese
Swieqi
3
Greta BARTOLO PARNIS
1965
Maltese
Pembroke
4
Anna Maria SADDEMI
1960
Maltese
St. Julian’s