CASE OF VLASOVA AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE VLASOVA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 60908/12 și altele 2 - a se vedea lista anexată ÎN CAUZA DE JUSTIZARE 4 iunie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vlasova și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președinte, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 14 mai 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de faptul că instanța internă nu și-a asigurat participarea la audieri în procedura civilă la care au fost părți. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângea că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza nerespectării în mod corespunzător și în timp util a instanțelor interne de notificare a audierilor în cadrul procedurii civile la care erau părți. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a beneficia de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum este garantat de art. 6 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit , nr. 68416/01 , §§ 60, CEDO 2005-II). Reclamanții au susținut că nu au primit citațiile și/sau nu au fost informate în timp util de data și locul audierii în cazul lor. Curtea reiterează că instanțele interne trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a convoca părțile la o audiere (a se vedea Kolegovy c. Rusia , nr. 15226/05, § 42, 1 martie 2012, și Babunidze c. Rusia (dec.), nr. 3040/03, 15 Mai 2007). Litiganții trebuie, de asemenea, să ia măsuri adecvate pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței, instanța internă le poate trimite (a se vedea Perihan și Mezopotamya Basın Yayın A.Ș. Turcia , nr. 21377/03, § 38, 21 ianuarie 2014; Boyko v. Ucraina (dec.), nr. 17382/04, 23 octombrie 2007; și Darnay v. Ungaria , nr. 36524/97, Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998). În plus, Curtea a remarcat că lipsa sau deficiența motivelor din hotărârile interne în ceea ce privește dovezile de primire a convocărilor de către reclamanți, precum și faptul că instanța internă nu a evaluat necesitatea de a suspenda audierea până la notificarea corectă a reclamanților sau de a învăța asupra naturii cererilor lor juridice care ar fi putut face ca prezența reclamanților să fie nejustificată ex post facto, în cadrul procedurii Curții, pentru că aceasta nu poate avea loc instanțelor naționale care au avut dovezi în fața lor (a se vedea Gankin și alții c. Rusia, nr. 2430/06 și altele 3 41-42 mai 2016 În cazul principal al Gankin și alții (citat mai sus), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și lipsește orice dovadă de notificare adecvată a reclamanților, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că prin procedura de examinare a meritelor cazurilor reclamanților fără a încerca să afle dacă au fost sau ar fi trebuit să fie cel puțin conștienți de data și ora audițiilor și, dacă nu ar fi trebuit să se suspende audițiile, instanța internă a privat reclamanții oportunitatea de a-și prezenta cazurile în mod eficient și nu și-a respectat obligația de a respecta principiul procesului echitabil consacrat în art. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Igranov și alții c. Rusia, nr. 42933/13 și altele 8, § 40, 20 martie 2018), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind nedreptatea procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul lipsei de decontare în cursul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 4 iunie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului de la procedura civilă) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Natura litigiului Decizia finală Data audierii în primă instanță Data audierii Curții Data hotărârii în sfârșit Curții daune și costuri pecuniare și cheltuieli per reclamant (în euro) [1] 60908/12 29/08/2012 Galina Alenseyevna VLASOVA 22/10/1953 recunoașterea dreptului de proprietate (ineritanță) 30/09/2011 Curtea de district Zarechensky din Tula 01/03/2012 Curtea Regională de Tula 21/09/2012 Curtea Regională de Tula 1.500 53331/15 27/10/2015 Nikita Aleksandrovich TIMOSHENKO 11/09/1995 compensarea non-responsabilă Prejudiciu material pentru acuzații administrative nejustificate 07/08/2014 Curtea de district Tsentralniy din Volgograd 29/10/2014 Curtea Regională Volgograd 24/04/2015 Curtea Supremă a Federației Ruse 1.500 12514/16 20/02/2016 Nikolay Alekseyeevich KRUGOVOY 09/01/1949 litigiu de pensii 06/05/2015 Curtea de district Oktyabrskiy din Belgorod 25/08/2015 Curtea regională Belgorod 17/12/2015 Curtea Supremă a Federației Ruse 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF VLASOVA AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 60908/12 and 2 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

4 June 2020

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Vlasova and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Gilberto Felici,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 14 May 2020,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the domestic courts’ failure to ensure their participation in hearings in the civil proceedings to which they were parties.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The applicants complained that their right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ failure to properly and timely notify them of hearings in the civil proceedings to which they were parties. They relied on Article

6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

7.

The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article

6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v.

the United Kingdom

, no.

68416/01, §§

59

‑

60, ECHR 2005-II).

8.

The applicants alleged that they had not received the summonses and/or were not informed in due time of the date and place of hearings in their cases. The Court reiterates that domestic courts must make reasonable efforts to summon the parties to a hearing (see

Kolegovy v.

Russia

, no.

15226/05, §

42, 1

March 2012, and

Babunidze v.

Russia

(dec.), no.

3040/03, 15

May 2007). Litigants must also take appropriate measures to ensure effective receipt of correspondence the domestic courts may send them (see

Perihan and Mezopotamya Basın Yayın A.Ș.

v.

Turkey

, no.

21377/03, §

38, 21

January 2014;

Boyko v.

Ukraine

(dec.), no.

17382/04, 23

October 2007; and

Darnay v.

Hungary

, no.

36524/97, Commission decision of 16

April 1998). Moreover, the Court has noted that a lack or deficiency of reasons in domestic decisions as regards the proof of receipt of summonses by the applicants, as well as the domestic courts’ failure to assess the necessity to adjourn hearings pending the applicants’ proper notification or to delve on the nature of their legal claims which could have rendered the applicants’ presence unnecessary cannot be made up

ex post facto

in the Court proceedings, for it cannot take the place of the national courts which had the evidence before them (see

Gankin and Others v. Russia,

nos.

2430/06 and 3

others

,

§§

41-42

,

31

May 2016

).

9.

In the leading case of

Gankin and Others

(cited above), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it and lacking any evidence of proper notification of the applicants, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by proceeding to consider the merits of the applicants’ cases without attempting to ascertain whether they had been or should have been at least aware of the date and time of the hearings, and, if they had not, whether the hearings should have been adjourned, the domestic courts deprived the applicants of the opportunity to present their cases effectively and fell short of their obligation to respect the principle of fair trial enshrined in Article

6 of the Convention.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Igranov and Others v. Russia,

nos. 42933/13 and 8 others, § 40, 20 March 2018), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the unfairness of the civil proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three

months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 4 June 2020, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(applicant’s absence from civil proceedings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Nature of the dispute

Final decision

First-instance hearing date

Court

Appeal hearing date

Court

Final decision date

Court

Amount awarded for non

‑

pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros)

[1]

60908/12

29/08/2012

Galina Alekseyevna VLASOVA

22/10/1953

recognition of property right (inheritance)

30/09/2011

Zarechensky District Court of Tula

01/03/2012

Tula Regional Court

21/09//2012

Tula Regional Court

1,500

53331/15

27/10/2015

Nikita Aleksandrovich TIMOSHENKO

11/09/1995

compensation of non

‑

pecuniary damage for unjustified administrative prosecution

07/08/2014

Tsentralniy District Court of Volgograd

29/10/2014

Volgograd Regional Court

24/04/2015

Supreme Court of the Russian Federation

1,500

12514/16

20/02/2016

Nikolay Alekseyevich KRUGOVOY

09/01/1949

pension dispute

06/05/2015

Oktyabrskiy District Court of Belgorod

25/08/2015

Belgorod Regional Court

17/12/2015

Supreme Court of the Russian Federation

1,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.