BĄCALSKA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BĄCALSKA v. POLAND (CtEDO, 2020)
Comunicat la 7 septembrie 2020 Publicat la 28 septembrie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 1478/14 Bożenna BCALSKA împotriva Poloniei depusă la 20 decembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Bożenna Bācalska, este un național polonez, care s-a născut în 1943 și trăiește în Józefów. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. De 25 de ani, reclamantul a fost partener de viață al unui anumit D.J. care a fost oficial căsătorit cu o altă femeie. Cuplul a trăit împreună și a crescut copiii reciproc din relațiile lor anterioare. D.J. a fost angajatul Palatului Prezidențial. În 2010, el a fost ucis în accidentul avionului prezidențial. La 12 aprilie 2010, Consiliul de Miniștri polonez a adoptat o rezoluție (nr. 52/2010), care a deschis posibilitatea familiilor victimelor accidentului avionului de a cere pensii speciale. Reclamantul, care a fost lăsat cu venitul de 290 euro (EUR), a solicitat o pensie în cadrul schemei menționate mai sus. La 12 ianuarie 2011, prim-ministrul a respins cererea reclamantului din motivul că nu a îndeplinit cerințele legale pentru pensie. În special, prim-ministrul a constatat că reclamantul, în ciuda faptului că D.J. a fost partenerul de viață de 25 de ani, nu a fost „familia lui”. La recursul reclamantului, la 21 iunie 2011, Curtea Administrativă Regională de Varșovia a anulat decizia prim-ministrului, susținând că prim-ministrul nu a putut reduce definiția familiei pentru a exclude partenerii de viață necăsătoriți. La 4 ianuarie 2012, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul de cassare înaintat de stat, hotărând că în temeiul articolului 82 din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de la Fondul de Securitate Socială (Ustawa o emeryturach i locach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych, „Legea privind pensiile din 1998”, prim-ministrul a avut dreptul – „în cazuri deosebit de justificate” – să acorde o prestație socială în conformitate cu cerințele diferite și într-o cantitate diferită celor prevăzute în lege. Curtea a concluzionat că accidentul avionului din 2010 a fost cu siguranță un „caz în special justificat”. Rezoluția adoptată de Consiliul de Miniștri în 2010, în același timp, în scopul de a oferi ajutor financiar familiilor victimelor uciși tragic, nu a folosit termenul: „membrii familiei”. Prin urmare, prim-ministrul ar fi trebuit să interpreteze normele aplicabile, având în vedere reglementările mai largi, în special legea din 1998 privind pensiile, Legea din 12 martie 2004 privind bunăstarea (Ustawa o pomocy społecznej La 16 mai 2012, prim-ministrul a respins pentru a doua oară cererea de pensii a reclamantului. Prim-ministru a considerat că reclamantul nu a beneficiat de ajutor financiar. În opinia sa, extinderea grupului de persoane legitime către toți partenerii victimelor ar încălca normele morale și interesele sociale. În plus, reclamantul nu este indigen, deoarece nu a solicitat prestații de bunăstare, locuiește într-o casă pe care a deținut-o și a primit pensie în valoare de EUR 281. În plus, reclamantul ar fi putut solicita un ajutor financiar unic disponibil pentru familiile victimelor deasupra pensiei speciale. Ea ar fi putut, de asemenea, să solicite o parte din acest tip de beneficii care a fost acordat fiului adult al D.J. (a se vedea punctul 15 de mai jos). 11. La 20 noiembrie 2012, Curtea Administrativă Regională de Varșovia a respins recursul reclamantului împotriva deciziei menționate mai sus. 12. La 7 august 2013, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul de casare al reclamantului împotriva hotărârii menționate mai sus. 13. Instanțele au susținut că rezoluția din 2010 adoptată de Consiliul de Miniștri a restrâns intenționat cercul de persoane eligibile pentru pensia specială. Primul Ministru, care a avut discreția de a decide cine va primi pensie în cadrul schemei speciale, a acționat corect cu restricție. Reclamantul nu a îndeplinit cerințele pentru pensie deoarece nu a fost căsătorită cu victima și, de asemenea, pentru că situația financiară nu s-a deteriorat semnificativ după moartea partenerului ei. 14. Având în vedere faptul că deciziile Primului Ministru în ceea ce privește pensia specială nu sunt publice, nu se cunoaște dacă, în ceea ce privește văduvele și văduvii altor victime ale accidentului de avion, s-a întreprins și analiza situației lor financiare pentru a evalua eligibilitatea pensiei speciale. 15. Nu se cunoaște dacă pensia specială a fost acordată soției lui D.J., fiul adult al lui D.J. a obținut un ajutor financiar unic în valoare de 10.000 EUR. Reclamantul se plâng, invocând articolele 7 și 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că legea privind sistemul de pensii pentru familiile victimelor accidentului de avion din 2010, a discriminat împotriva ei din cauza statutului ei de partener necăsătorit al victimei accidentului de avion din 2010. Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție , coroborat cu art. 8 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Guvernul este invitat să prezinte o copie a rezoluției nr. 52/2010, adoptată de Consiliul de Miniștri la 12 aprilie 2010 și care a autorizat plata pensiilor speciale către familiile persoanelor ucise în accidentul avionului 2010.