CASE OF SZEWC v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
CASE OF SZEWC v. POLAND (CtEDO, 2012)
Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Kębłów. Reclamantul este căsătorit și are doi copii. Înainte de cererea ei pentru o pensie de pensie timpurie a fost angajată și plătită contribuții de securitate socială în stat. La 19 decembrie 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) de a acorda dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, datorită gravității condiției lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical de sănătate al fiului său, emis de un centru medical specializat la 13 decembrie 2001. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1988) a suferit de astm bronchial și că are nevoie de îngrijirea constantă a părintelui său. La 7 ianuarie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SSB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie anticipată de la 1 decembrie 2001 în valoare netă de 689,16 zlotys polonez (PLN). 10. Consiliul de Securitate Socială a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La 11 aprilie 2002, reclamantul a demisionat de la locul de muncă pe timp integral într-o companie privată, unde lucrează din 1985. După aceea, plata pensiei a fost reluată. 11. La 6 septembrie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a cerut medicului Comitetului de Securitate Socială Principal (Główny Lekarz Orzecznik) să informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. Medicul a afirmat că, pe baza documentelor medicale, copilul nu a putut fi considerat ca fiind necesară o astfel de îngrijire. 12. La 19 septembrie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis simultan două decizii cu privire la solicitant. În temeiul unei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat. În temeiul celelalte decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă (Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekuj Ea a susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său necesită asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat cererii inițiale ale reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor conferite. 14. La 30 iunie 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg (Sād Okręgowy) a respins recursul. Curtea Regională a încheiat pe baza dovezilor, inclusiv a dovezilor medicale de experți, că, deși, într-adevăr copilul reclamantului a suferit de astm bronhnic, nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea sa de sănătate nu a afectat semnificativ funcțiile corporale. Tribunalul intern a considerat că reclamantul a fost îndepărtat în mod corespunzător de dreptul său la o pensie în temeiul schemei prevăzute de Ordonanța din 1989, deoarece nu a îndeplinit cerințele de asistență permanentă necesară. 15. Reclamantul a respins apelul împotriva hotărârii de primă instanță. 16. La 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Rzeszów (Sīd Apelacyjny) a respins recursul. 17. La 8 martie 2005, Curtea Supremă (Sād Najwyższy) a refuzat să dispună de recursul de casă depus de reclamant. 18. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să-și returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la o pensie de pensie anticipată. 19. Reclamantul a susținut că a fost privată de principala sursă de venit. 20. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu din 4 mai 2004. De asemenea, doi fii ai ei au lucrat. În plus, reclamantul a deținut o fermă împreună cu soțul ei. 21. În plus, Guvernul a prezentat informații în ceea ce privește diferitele tipuri de prestații sociale disponibile în Polonia. Cu toate acestea, ei nu au specificat care dintre aceste prestații, dacă există, erau disponibile în situația reclamantului. 22. În conformitate cu legile relevante aflate în vigoare în prezent, se pare că reclamantul va fi calificat pentru o pensie de pensionare regulată în 2017. 23. Aproximativ 130 de cereri care rezultă dintr-un model similar de fapt au fost aduse Curții. Majoritatea reclamanților formează Asociația Victimelor SSB (Stowarzyszenie Osób Poszkodowanych przez ZUS), o organizație care monitorizează practicile Consiliului de Securitate Socială din Polonia, în special în regiunea Podkarpacki. 24. Dintre toate cererile depuse la Curte, aproximativ 24 de reclamanți au hotărât să nu depună un recurs de casă împotriva hotărârii Curții de Apel din cauza lor. 25. O sută și patru de reclamanți au depus apeluri de casă împotriva hotărârilor finale din cauza lor. Curtea Supremă a dictat și a respins asupra meritelor cincisprezece apeluri. În optzeci de cereri, Curtea Supremă a refuzat să dispună de apeluri de cassare din cauza faptului că nu au ridicat probleme juridice importante sau a impus Curții Supreme să dea o nouă interpretare dispozițiilor juridice care au susținut îndoieli grave sau au dat naștere la ambiguitate în jurisprudența instanțelor interne. În cele opt cazuri rămase, apelurile de cassare au fost respinse pentru nerespectarea diverselor cerințe procedurale. 26. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt prezentate în hotărârea Moskal v. Polonia, nr. 10373/05, § 31-34, 15 septembrie 2009. 27. Sistemul de securitate socială pentru agricultori este reglementat de Legea privind securitatea socială a agricultorilor din 20 decembrie 1990 („Legea din 1990”; ustawa o ubezpieczeniu społecznymrolników). 28. Reluarea procedurii privind pensia de pensie anticipată este reglementată la art. 114 alineatul (1) din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate plătite de Fondul de asigurare socială (Ustawa o emeryturach i locatch z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) („Legea din 1998”), care, în termenul relevant, citește după cum urmează: „Dreapta la prestații sau valoarea prestațiilor va fi reevaluată după cererea persoanei în cauză sau, de oficiu, dacă, după validarea deciziei privind beneficiile, se prezintă noi dovezi sau circumstanțe care existau înainte de a emite decizia și care au un impact asupra dreptului la beneficii sau asupra sumei lor sunt descoperite”. La 1 iulie 2004, a fost adăugat un nou paragraf 114(1)a), care se menționează după cum urmează: „Secțiunea 1 se aplică respectiv, dacă, după validarea deciziei se descoperă că dovezilelele care nu au fost prezentate că nu au avut dreptul la pensie, nu au fost acordate, la o pensie de pensie, sau la pensie”. O parte la procedură civilă ar putea, în timp util, depune un recurs de cassare la Curtea Supremă împotriva unei hotărâri judiciare ale unei instanțe de a doua instanță. O parte a fost reprezentată de un avocat sau de un consilier juridic. 30. art. 3931 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este cazul în momentul material, înscris motivele pentru care ar putea fi depus un recurs de cassare. Acesta a citit după cum urmează: „Appelul de cassare se poate baza pe următoarele motive: 1) încălcarea legii de fond ca urmare a interpretării sau aplicării ei greșite; 2) încălcarea dispozițiilor procedurale, dacă acest defect ar putea afecta în mod semnificativ rezultatul cazului.” 31. În conformitate cu art. 39313, Curtea Supremă, după ce a permis un recurs de casă, ar putea anula hotărârea contestată în întregime sau în parte și să trimită cazul de reexaminare. În cazul în care Curtea Supremă nu a găsit o neconformitate cu legea, aceasta a respins apelul de casă. În conformitate cu art. 39315, în cazul în care recursul de casă a fost bine fundat Curtea Supremă ar putea modifica, de asemenea, hotărârea impugnată și judecată cu privire la fondul. 32. La 22 iunie 1999, Ombudsmanul a depus o cerere Curții Constituționale, cerând art. 186 alineatul (3) din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate plătite de Fondul de Asigurare Socială (Ustawa o emeryturach i locach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) („Legea din 1998”) să fie declarată neconstituțională în măsura în care restricționează aplicarea Ordinării 1989 la persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1949. Mai precis, Ombudsmanul a susținut că introducerea unui termen de vârstă în ceea ce privește persoanele care au avut grijă de un copil, care, în esență, constituie o privare a dreptului la un beneficiu, constituie o încălcare a principiului egalității prevăzut la art. 32 § 1 din Constituție. 33. La 4 ianuarie 2000, Curtea Constituțională (K18/99) a declarat neconstituțională art. 186 alineatul (3) din Legea din 1998, în măsura în care restricționează aplicarea Ordinării 1989 la persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1949. Curtea Constituțională a reiterat, printre altele, principiul constituțional al drepturilor dobândite, care garantează o protecție deosebită pentru dreptul la beneficii sociale. 34. La 10 februarie 2011, Ombudsmanul a depus o cerere în favoarea Curții Constituționale, cerând ca art. 114 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1998 să fie declarat neconstituțional în măsura în care a permis SSB să redeschidă de oficiu proceduri privind acordarea unei pensii de pensii sau a unei pensii de invaliditate pe baza unei noi evaluări a dovezilor care au fost deja prezentate. 35. La 28 februarie 2012, Curtea Constituțională (K5/11) a declarat neconstituțională art. 114 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1998, în măsura în care a permis SSB să redeschidă astfel de proceduri în urma unei noi evaluări a probelor care au fost deja prezentate.