CASE OF LEW v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

04.12.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF LEW v. POLAND (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1954 și trăiește în Rzeszów. Reclamantul este căsătorit și are copii. Înainte de cererea de pensie ea a fost șomer. La 28 septembrie 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a primi dreptul la o pensie de pensie anticipată pentru persoanele care, datorită gravității situației lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie EWK. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a depus, printre altele, un certificat medical privind starea de sănătate a fiului său, emis de un centru medical specializat la 28 septembrie 2001 Certificatul a declarat că copilul (născut în 1989) a suferit de astm bronchial și alergie și că are nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 16 octombrie 2001, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie anticipată de la 1 septembrie 2001 în valoare netă de 470 zloti polonezi (PLN). 10. La 3 iunie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik) să-i informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. Într-o dată necunoscută, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul nu ar putea fi considerat că a fost vreodată necesară o astfel de îngrijire. 11. La 28 iunie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis două decizii simultane pentru solicitant. În temeiul unei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat. În temeiul celelalte decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă (Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekuj Ea a susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său necesită asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat cererii inițiale ale reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor conferite. 13. La 27 noiembrie 2002, Curtea Regională Rzeszow (Sād Okręgowy) a respins recursul. Curtea Regională a încheiat pe baza dovezilor, inclusiv a dovezilor medicale de experți, că, deși, într-adevăr copilul reclamantului a suferit de astm bronchial și alergie, nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea sa de sănătate nu a afectat semnificativ funcțiile corpului. Tribunalul intern a susținut că reclamantul a fost îndepărtat în mod corect de dreptul său la o pensie în temeiul schemei prevăzute de Ordonanța din 1989, deoarece nu a îndeplinit cerințele de asistență permanentă necesară. 14. Reclamantul a respins apelul împotriva hotărârii din prima instanță. 15. La 21 mai 2003, Curtea de Apel (Sād Apelacyjny) a respins recursul. 16. La 19 februarie 2004, Curtea Supremă (Sād Najwyższy) a respins recursul de cassare depus de reclamant. 17. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să-și returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 18. Reclamantul a susținut că, după revocarea pensiei, nu a primit nicio prestație sau alocații. 19. Guvernul a susținut că, înainte de pensia sa EWK, reclamantul a fost șomer, cu excepția de două luni în 2001 când a lucrat. După revocarea pensiei pe care le-a lucrat timp de două luni în 2004. Guvernul a susținut că, din 2004 până în 2006, reclamantul a colectat indemnitatea de boală și prestația de reabilitare fără a specifica suma. În plus, soțul reclamantului a fost angajat din 1999 fără întrerupere. 20. În plus, Guvernul a prezentat informații în ceea ce privește diferite tipuri de prestații sociale disponibile în Polonia. Cu toate acestea, ei nu au indicat care dintre aceste prestații, dacă există, erau disponibile în situația reclamantului. 21. În conformitate cu legile relevante aplicabile în prezent, se pare că reclamantul va fi calificat pentru o pensie de pensionare regulară în 2014. 22. Au fost aduse Curtea aproximativ 130 de cereri care rezultă dintr-un model similar de fapt. Majoritatea reclamanților formează Asociația Victimelor SSB (Stowarzyszenie Osób Poszkodowanych przez ZUS), o organizație care monitorizează practicile Consiliului de Securitate Socială din Polonia, în special în regiunea Podkarpacki. 23. Dintre toate cererile depuse la Curte, aproximativ 24 de reclamanți au hotărât să nu depună un recurs de casă împotriva hotărârii Curții de Apel din cauza lor. 24. O sută și patru de reclamanți au depus apeluri de casă împotriva hotărârilor finale din cauza lor. Curtea Supremă a dictat și a respins în favoarea celor cincizeci de apeluri. În optzeci de cereri, Curtea Supremă a refuzat să dispună de apeluri de cassare din cauza faptului că nu au ridicat nicio problemă juridică importantă sau a obligat Curtea Supremă să acorde o nouă interpretare dispozițiilor juridice care au susținut îndoieli grave sau au provocat ambiguitate în jurisprudența instanțelor interne. În cele opt cazuri rămase, apelurile de cazare au fost respinse pentru nerespectarea diverselor cerințe procedurale. 25. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt stabilite în hotărârea cazului Moskal v. Polonia, nr. 10373/05, § 31-34, 15 septembrie 2009. 26. La art. 114 alineatul (1) din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate plătite de Fondul de asigurare socială (Ustawa o emeryturach i locatch z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) („Legea din 1998”), care se citește după cum urmează: „Dreptul la prestații sau valoarea prestațiilor va fi reevaluat la cererea persoanei în cauză sau, de oficiu, dacă, după validarea deciziei privind beneficiile, se prezintă noi dovezi sau circumstanțe care existau înainte de a emite decizia și care au un impact asupra dreptului la beneficii sau asupra sumelor lor sunt descoperite”. La 1 iulie 2004, a fost adăugat un nou paragraf 114 (1) (a), care se citește după cum urmează: „Secțiunea 1 se aplică, respectiv, dacă, după validarea deciziei se descopere că dovezile care nu au fost prezentate dau dreptul la pensie, sau la pensie.” 27. O parte la procedură civilă ar putea, în timp util, depune un recurs de cassare la Curtea Supremă împotriva unei hotărâri judiciare ale unei instanțe de a doua instanță. O parte ar trebui să fie reprezentată de un avocat sau de un consilier juridic. 28. art. 3931 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este cazul în acel moment, a enumerat motivele pentru care ar putea fi depus un recurs de cassare. Acesta a citit după cum urmează: „Appelul de cassare poate fi bazat pe următoarele motive: 1) încălcarea legii de fond ca urmare a interpretării sau aplicării ei greșite; 2) încălcarea dispozițiilor procedurale, dacă acest defect ar putea afecta semnificativ rezultatul cazului.” 29. În conformitate cu art. 39313, Curtea Supremă, după ce a permis un recurs de casă, ar putea anula hotărârea contestată în întregime sau în parte și să trimită cazul de reexaminare. În cazul în care Curtea Supremă nu a găsit o neconformitate cu legea, aceasta a respins apelul de casă. În conformitate cu art. 39315, în cazul în care recursul de casă a fost bine fundat Curtea Supremă ar putea modifica, de asemenea, hotărârea impugnată și judecată cu privire la fondurile. 30. La 22 iunie 1999, Ombudsmanul a depus o cerere Curții Constituționale, cerând art. 186 alineatul (3) din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate plătite de Fondul de Asigurare Socială (Ustawa o emeryturach i locach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) („Legea din 1998”) să fie declarată neconstituțională în măsura în care restricționează aplicarea Ordinării 1989 la persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1949. Mai precis, Ombudsmanul a susținut că introducerea unui termen de vârstă în ceea ce privește persoanele care au avut grijă de un copil, care, în esență, constituie o privare a dreptului la un beneficiu, constituie o încălcare a principiului egalității prevăzut la art. 32 § 1 din Constituție. 31. La 4 ianuarie 2000, Curtea Constituțională (K18/99) a declarat neconstituțională art. 186 alineatul (3) din Legea din 1998, în măsura în care restricționează aplicarea Ordinării 1989 la persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1949. Curtea Constituțională a reiterat, printre altele, principiul constituțional al drepturilor dobândite, care garantează o protecție deosebită pentru dreptul la beneficii sociale. 32. La 10 februarie 2011, Ombudsmanul a depus o cerere în favoarea Curții Constituționale, cerând ca art. 114 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1998 să fie declarat neconstituțional în măsura în care a permis SSB să redeschidă de oficiu proceduri privind acordarea unei pensii de pensii sau a unei pensii de invaliditate pe baza unei noi evaluări a dovezilor care au fost deja prezentate. 33. La 28 februarie 2012, Curtea Constituțională (K5/11) a declarat neconstituțională art. 114 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1998, în măsura în care a permis SSB să redeschidă astfel de proceduri în urma unei noi evaluări a probelor care au fost deja prezentate.

The applicant was born in 1954 and lives in Rzeszów. 6. The applicant is married and has children. Prior to her application for pension she was unemployed. 7. On 28 September 2001 the applicant filed an application with the Rzeszów Social Security Board (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) to be granted the right to an early-retirement pension for persons raising children who, due to the seriousness of their health condition, required constant care, the so-called EWK pension. 8. Along with her application for a pension, the applicant submitted, among other documents concerning her son’s health condition, a medical certificate issued by a specialist medical centre on 28 September 2001 The certificate stated that the child (born in 1989) had suffered from bronchial asthma and allergy and that he was in need of the parent’s constant care. 9. On 16 October 2001the Rzeszów Social Security Board (“the SSB”) issued a decision granting the applicant the right to an earlyretirement pension as of 1 September 2001 in the net amount of 470 Polish zlotys (PLN). 10. On 3 June 2002 the Rzeszów Social Security Board requested the Main Social Security Board’s doctor (Główny Lekarz Orzecznik) to inform it whether the applicant’s son required the permanent care of a parent. On an unknown date the doctor stated that, on the basis of the medical documents, the child could not be considered as ever having required such care. 11. On 28 June 2002 the Rzeszów Social Security Board issued simultaneously two decisions for the applicant. By virtue of one decision, the payment of the applicant’s pension was discontinued with immediate effect. By virtue of the other decision, the Board reopened the proceedings, revoked the initial decision granting a pension and eventually refused to award the applicant the right to an early-retirement pension under the scheme provided for by the Cabinet’s Ordinance of 15 May 1989 on the right to early retirement of employees raising children who require permanent care (Rozporządzenie Rady Ministrów z dn. 15 maja 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujących się dziećmi wymagającymi stałej opieki) (“the 1989 Ordinance”). 12. The applicant appealed against the respective decisions divesting her of the right to an early-retirement pension. She submitted that she should receive the benefit because her child required constant care, as confirmed by the medical certificate attached to the applicant’s original application for a pension. Moreover, the applicant alleged that the revocation of her retirement pension was contrary to the principle of vested rights. 13. On 27 November 2002 the Rzeszow Regional Court (Sąd Okręgowy) dismissed the appeal. The Regional Court concluded on the basis of the evidence, including expert medical evidence, that while indeed the applicant’s child suffered from bronchial asthma and allergy he did not require his mother’s permanent care since his health condition did not significantly impair his body functions. The domestic court held that the applicant had been rightfully divested of her right to a pension under the scheme provided by the 1989 Ordinance as she did not satisfy the requirement of necessary permanent care. 14. The applicant further appealed against the first-instance judgment. 15. On 21 May 2003 the Rzeszów Court of Appeal (Sąd Apelacyjny) dismissed the appeal. 16. On 19 February 2004 the Supreme Court (Sąd Najwyższy) dismissed the cassation appeal lodged by the applicant. 17. Following the social security proceedings the applicant was not ordered to return her early-retirement benefits paid by the Social Security Board, despite the revocation of her right to the early-retirement pension. 18. The applicant submitted that after the revocation of the pension she had not received any benefits or allowances. 19. The Government submitted that prior to her EWK pension the applicant was unemployed except for two months in 2001 when she had worked. After revocation of the pension she worked for two months in 2004. The Government submitted that from 2004 until 2006 the applicant collected sickness allowance and rehabilitation benefit without specifying the amount. Moreover, the applicant’s husband had been employed since 1999 without interruption. 20. In addition, the Government submitted information as regards various types of social benefits available in Poland. However, they failed to specify which of those benefits, if any, were available in the applicant’s situation. 21. Under the relevant laws applicable at present, it appears that the applicant will qualify for a regular retirement pension in 2014. 22. Some 130 applications arising from a similar fact pattern have been brought to the Court. The majority of the applicants form the Association of Victims of the SSB (Stowarzyszenie Osób Poszkodowanych przez ZUS) (“the Association”), an organisation monitoring the practices of the Social Security Board in Poland, in particular in the Podkarpacki region. 23. Out of all applications lodged with the Court, about twenty-four applicants decided not to lodge a cassation appeal against the judgment of the Court of Appeal given in their case. 24. One hundred-and-four applicants lodged cassation appeals against the final judgments given in their cases. The Supreme Court entertained and dismissed on the merits fifteen appeals. In eighty-one applications the Supreme Court refused to entertain cassation appeals on the ground that they did not raise any important legal issue or make it necessary for the Supreme Court to give a new interpretation to legal provisions which raised serious doubts or caused ambiguity in the jurisprudence of the domestic courts. In the remaining eight cases cassation appeals were rejected for failure to comply with various procedural requirements. 25. The legal provisions applicable at the material time and questions of practice are set out in the judgment of the case of Moskal v. Poland, no. 10373/05, § 31-34, 15 September 2009. 26. The re-opening of the proceedings concerning the early retirement pension is regulated in section 114 (1) of the Law of 17 December 1998 on retirement and disability pensions paid from the Social Insurance Fund (Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) (“the 1998 Law”), which at the relevant time read as follows: “The right to benefits or the amount of benefits will be re-assessed upon application by the person concerned or, ex officio, if, after the validation of the decision concerning benefits, new evidence is submitted or circumstances which had existed before issuing the decision and which have an impact on the right to benefits or on their amount are discovered.” On 1 July 2004 a new subparagraph 114 (1) (a) was added, which reads as follows: “Section 1 shall apply respectively, if, after the validation of the decision it is discovered that the evidence that had been submitted did not give the right to a pension, disability pension or its amount.” 27. A party to civil proceedings could, at the material time, lodge a cassation appeal with the Supreme Court against a judicial decision of a second-instance court. A party had to be represented by an advocate or a legal adviser. 28. Article 3931 of the Code of Civil Procedure as applicable at that time listed the grounds on which a cassation appeal could be lodged. It read as follows: “The cassation appeal may be based on the following grounds: 1) a breach of substantive law as a result of its erroneous interpretation or wrongful application; 2) a breach of procedural provisions, if that defect could significantly affect the outcome of the case.” 29. Pursuant to Article 393¹³ the Supreme Court, having allowed a cassation appeal, could quash the challenged judgment in its entirety or in part and remit the case for re-examination. Where the Supreme Court failed to find non-conformity with the law, it dismissed the cassation appeal. According to Article 39315 if the cassation appeal was well-founded the Supreme Court could also amend the impugned judgment and adjudicate on merits. 30. On 22 June 1999 the Ombudsman made an application to the Constitutional Court, asking for section 186 (3) of the Law of 17 December 1998 on retirement and disability pensions paid from the Social Insurance Fund (Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) (“the 1998 Law”) to be declared unconstitutional in so far as it restricted the application of the 1989 Ordinance to persons born before 1 January 1949. More specifically, the Ombudsman submitted that the introduction of an age-limit in respect of persons taking care of a child, which in essence amounted to a deprivation of the right to a benefit, constituted a violation of the principle of equality set forth in Article 32 § 1 of the Constitution. 31. On 4 January 2000 the Constitutional Court (K18/99) declared the impugned section 186 (3) of the 1998 Law unconstitutional in so far as it restricted the application of the 1989 Ordinance to persons born before 1 January 1949. The Constitutional Court reiterated among other things the constitutional principle of acquired rights which guarantees particularly strong protection for the right to receive social welfare benefits. 32. On 10 February 2011 the Ombudsman made an application to the Constitutional Court, asking for section 114 (1)(a) of the 1998 Law to be declared unconstitutional in so far as it allowed the SSB to reopen ex officio proceedings relating to the grant of a pension or a disability pension on the basis of a new assessment of evidence which had already been submitted. 33. On 28 February 2012 the Constitutional Court (K5/11) declared the impugned section 114 (1)(a) of the 1998 Law unconstitutional in so far as it allowed the SSB to reopen such proceedings following a new assessment of evidence which had already been submitted.

§ Cauze similare