CtEDO 02.10.2012 Auto

CASE OF HELENA TRZNADEL v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
02.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Deprivation of property)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF HELENA TRZNADEL v. POLAND (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Mielec. Reclamantul este căsătorit cu doi copii. Înainte de pensionare anticipată, a fost angajată de douăzeci de ani și a plătit contribuții de securitate socială statului. La 28 decembrie 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a primi dreptul la o pensie de pensie anticipată pentru persoanele care, datorită gravității stării lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical emis de un medic specialist la 17 decembrie 2001. Certificatul a declarat că fiica sa N. (născut în 1996) a suferit în special de rinită cronică (przewlekła zapalenie nosa) și bronchite cronice (zapalenie oskrzeli). La 29 ianuarie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie anticipată în valoare netă de 678.80 zloti polonezi. 10. La 25 septembrie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a cerut medicului Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik) să informeze dacă fiica reclamantului necesită îngrijirea permanentă a părintelui ei. La o dată necunoscută, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul nu ar putea fi considerat ca fiind vreodată necesară o astfel de îngrijire. 11. La 2 octombrie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis două decizii simultane pentru solicitant. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat. În temeiul celelalte hotărâri, Consiliul a redeschis procedura și a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța 1989. 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective ce îi cedează dreptul la o pensie de pensie anticipată. 13. La 22 septembrie 2003, Curtea Regională Tarnobrzeg (Sād Okręgowy) a anulat hotărârile SSB și a acordat reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța din 1989. Curtea a considerat că SSB nu ar fi trebuit să redeschidă procedura ex officio. Părțile au apelat. 14. La 26 februarie 2004, Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții Regionale și a remis cazul. 15. La 29 iulie 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg a respins recursul reclamantului. Curtea Regională a concluzionat pe baza dovezilor că copilul reclamantului nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea sa de sănătate nu i-a afectat în mod semnificativ funcțiile corporale. La 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel a respins recursul. 17. La 8 martie 2005, Curtea Supremă a refuzat să dispună de un recurs de casă depus de avocatul reclamantului. 18. În urma revocării dreptului ei la pensia de pensionare anticipată, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială. 19. Reclamantul nu a furnizat detalii despre situația financiară după revocarea pensiei EWK. Ea a susținut doar că a fost șomer. 20. Guvernul a susținut că, după revocarea pensiei EWK, reclamantul nu a lucrat și a beneficiat cel mai probabil de asistență socială. Ei au subliniat că între 1 ianuarie 1999 și 6 iulie 2003 soțul reclamantului a fost angajat. Venitul său anual a constituit 9.120 PLN în 2002 și 6.191 PLN în 2003. Începând cu 1 iulie 2003, soțul reclamantului a devenit eligibil pentru o pensie de invaliditate la locul de muncă pe care a primit-o încă de atunci. 21. În plus, Guvernul a prezentat informații privind diferitele tipuri de prestații sociale disponibile în Polonia. Cu toate acestea, nu au putut specifica care dintre aceste prestații erau disponibile, dacă era vreuna, în situația reclamantului. 22. În conformitate cu legile relevante aflate în vigoare în prezent, reclamantul se va califica pentru o pensie regulară de pensionare atunci când își împlinește șaizeci în 2017. 23. Au fost aduse Curtea aproximativ 130 de cereri care rezultă dintr-un model similar de fapt. Majoritatea reclamanților formează Asociația Victimelor SSB (Stowarzyszenie Osób Poszkodowanych przez ZUS), o organizație care monitorizează practicile Consiliului de Securitate Socială din Polonia, în special în regiunea Podkarpacki. 24. Dintre toate cererile depuse la Curte, aproximativ 24 de reclamanți au hotărât să nu depună un recurs de casă împotriva hotărârii Curții de Apel din cauza lor. 25. O sută și patru de reclamanți au depus apeluri de casă împotriva hotărârilor finale din cauza lor. Curtea Supremă a dictat și a respins în favoarea celor cincizeci de apeluri. În optzeci de cereri, Curtea Supremă a refuzat să dispună de apeluri de cassare din cauza faptului că nu au ridicat probleme juridice importante sau a impus Curții Supreme să dea o nouă interpretare dispozițiilor juridice care au susținut îndoieli grave sau au dat naștere la ambiguitate în jurisprudența instanțelor interne. În cele opt cazuri rămase, apelurile de cassare au fost respinse pentru nerespectarea diverselor cerințe procedurale. 26. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt prezentate în hotărârea Moskal v. Polonia, nr. 10373/05, § 31-34, 15 septembrie 2009. 27. Reluarea procedurii privind pensia de pensie anticipată este reglementată în secțiunea 114 alin. (1) din Legea din 13 octombrie 1998 privind sistemul de asigurare socială (Ustawa o sistemie ubezpieczeń społecznych), care, în momentul respectiv, se citește după cum urmează: „Dreapta la beneficii sau valoarea prestațiilor va fi reevaluată la cererea persoanei în cauză sau, de oficiu, dacă, după validarea deciziei referitoare la beneficii, se prezintă noi dovezi sau circumstanțele care existau înainte de a emite decizia și care au un impact asupra dreptului la beneficii sau asupra sumei lor.” La 1 iulie 2004, s-a adăugat un nou paragraf 114(1)a), care se menționează după cum urmează: „În cazul în care, după validarea deciziei, se descopere că dovezile care au fost prezentate nu dau dreptul la o pensie, invaliditate sau la suma sa.” 28. O parte la procedură civilă ar putea, în timp util, depune un recurs de cassare la Curtea Supremă împotriva unei hotărâri judiciare ale unei instanțe de a doua instanță. O parte ar trebui să fie reprezentată de un avocat sau de un consilier juridic. 29. art. 3931 din Codul de Procedură Civilă, astfel cum este cazul în momentul material, înscris motivele pentru care ar putea fi depus un recurs de cassare. Acesta a citit după cum urmează: „Appelul de cassare poate fi bazat pe următoarele motive: 1) încălcarea legii de fond ca urmare a interpretării sau aplicării ei greșite; 2) încălcarea dispozițiilor procedurale, dacă acest defect ar putea afecta semnificativ rezultatul cazului.” 30. În conformitate cu art. 39313, Curtea Supremă, după ce a permis un recurs de casă, ar putea anula hotărârea contestată în întregime sau în parte și să trimită cazul de reexaminare. În cazul în care Curtea Supremă nu a găsit o neconformitate cu legea, aceasta a respins apelul de casă. În conformitate cu art. 39315, în cazul în care recursul de casă a fost bine fundat Curtea Supremă ar putea modifica, de asemenea, hotărârea impugnată și judecată cu privire la fondul. 31. La 22 iunie 1999, Ombudsmanul a depus o cerere Curții Constituționale, cerând art. 186 alineatul (3) din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate plătite de Fondul de Asigurare Socială (Ustawa o emeryturach i locach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych) („Legea din 1998”) să fie declarată neconstituțională în măsura în care restricționează aplicarea Ordinării 1989 la persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1949. Mai precis, Ombudsmanul a susținut că introducerea unui termen de vârstă în ceea ce privește persoanele care au avut grijă de un copil, care, în esență, constituie o privare a dreptului la un beneficiu, constituie o încălcare a principiului egalității prevăzut la art. 32 § 1 din Constituție. 32. La 4 ianuarie 2000, Curtea Constituțională (K18/99) a declarat neconstituțională art. 186 alineatul (3) din Legea din 1998, în măsura în care restricționează aplicarea Ordinării 1989 la persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1949. Curtea Constituțională a reiterat, printre altele, principiul constituțional al drepturilor dobândite care garantează o protecție deosebit de puternică pentru dreptul la beneficii sociale. 33. La 10 februarie 2011, Ombudsmanul a depus o cerere în favoarea Curții Constituționale, cerând ca art. 114 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1998 să fie declarat neconstituțional în măsura în care a permis SSB să redeschidă de oficiu proceduri privind acordarea unei pensii de pensii sau a unei pensii de invaliditate pe baza unei noi evaluări a dovezilor care au fost deja prezentate. 34. La 28 februarie 2012, Curtea Constituțională (K5/11) a declarat neconstituțională art. 114 alineatul (1) litera (a) din Legea din 1998, în măsura în care a permis SSB să redeschidă astfel de proceduri în urma unei noi evaluări a probelor care au fost deja prezentate.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă