CASE OF NAPOTNIK v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 1 of Protocol No. 12 - General prohibition of discrimination - {general}
CASE OF NAPOTNIK v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2020)
Tradus
ș
i revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)
CURTEA
EUROPEANĂ
A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA
A PATRA
CAUZA NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 33139/13)
HOTĂRÂRE
Art. 1 P12
•
Interzicerea
discriminării •
Necesitatea
justificată
de a revoca
numirea la post a reclamantei în
străinătate după
ce a
anunțat
sarcina
•
Art. 1
4
standarde de
jurisprudență
aplicabile art. 1 din Protocolul 12
• Diferențele
nejustificate de tratament pe motivul sarcinii constituie discriminare
directă •
Revocarea reclamantei,
necesară
pentru a asigura
ș
i a
menține funcțională
capacitatea misiunii diplomatice
ș
i a
apăra
drepturile
resortisanților
români
care
necesită asistență consulară •
Modificarea
condițiilor
de
muncă
ale
reclamantei,
neechivalentă
cu pierderea locului de
muncă ș
i neinte
rzisă
în
mod expres de standardele interne
ș
i
internaționale • Măsură nedisciplinară ș
i
fără consecințe
pe termen lung asupra carierei reclamante
i
STRASBOURG
20 octombrie 2020
DEFINITI
VĂ
20.01.
2021
Hotărârea
a
rămas definitivă
în
condițiile prevăzute
la art. 44 § 2 din
Convenți
e.
Poate suferi
modificări
de
formă.
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
În cauza Napotnik împotriva României
Curtea
Europeană
a Drepturilor Omului
(Secția
a patra),
reunită
într-o
cameră compusă
din:
Yonko Grozev,
președinte,
Iulia Antoanella Motoc,
Carlo Ranzoni,
Stéphanie Mourou-Vikström,
Georges Ravarani
,
Jolien Schukking,
Péter Paczolay,
judecători
,
și
Andrea Tamietti,
grefier adjunct de
secție
,
Având în vedere:
cererea îndrepta
tă
împotriva României, prin care un resortisant al acestui
stat, doamna Oana-Cornelia Napotnik
(„reclamanta”)
a sesizat Curtea la 8
mai 2013, în temeiul art. 34 din
Convenția
pentru
apărarea
drepturilor omului
ș
i a
libertăților
fundamentale
(„Convenția”),
decizia de a comunica cererea Guvernului României
(„Guvernul”);
observațiile părților;
După
ce a deliberat în camera de consiliu, la 24 martie, 1 septembr
ie
ș
i 29
septembrie 2020,
pronunță
prezenta
hotărâre, adoptată
la cea di
n
urmă dată:
INTRODUCE
RE
Cererea
privește
revocarea
imediată
a numirii la postul diplomat a
reclamantei la Ljubljana, Slovenia, pe motiv
că
era
însărcinată
.
ÎN FAPT
Reclamanta s-a
născut
în 1972
ș
i
locuiește
în
București.
A fost
reprezentată
de S.C.A. Ionescu
ș
i Sava,
firmă
de
avocatură
în
București.
Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, cel mai recent
doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de
părți,
pot fi rezumate
după
cum
urmează.
I. MUNCA RECLAMANTEI ÎN
SECȚIA CONSULARĂ
A AMBASADEI
ROMÂNIEI DIN LJUBLJAN
A
Reclamanta este un diplomat român. La 1 octombrie 2002 a început
să
lucreze pentru Ministerul Afacerilor Externe (denumit în continuare
„MAE”).
Reclamanta a parcurs un concurs de ocupare a unui post de
ofițer
consular pentru o
perioadă
de patru ani la Ambasada României la Ljubljana.
În urma examenului, aceasta a fost
numită
la post prin Ordinul ministrului
1
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Afacerilor Externe emis la 9 februarie 2007. La acel moment, ocupa postul
de al treilea secretar în grad diplomatic. Numirea sa la post a început la 2
martie 2007, iar din 1 ianuarie 2006 postul a fost ocupat de
diplomați detașați
temporar.
Atunci când reclamanta a sosit
să
-
și
ia în primire postul, personalul
diplomatic al ambasadei era format din ambasador
ș
i doi tineri
diplomați
:
reclamanta, având
atribuții
consulare (aproximativ 70% din activitatea sa),
ș
i
o
altă persoană,
ale
cărei
sarcini principale erau cooperarea
diplomatică ș
i
politică, ș
i care nu primise formare
consulară.
Personalul diplomatic includea
ș
i un
funcționar
cu
atribuții
economice, trimis de Ministerul Economiei.
Activitatea
consulară
a reclamantei consta în principal în ajutarea
resortisanților
români care se
găsesc
în
situații
de
urgență
în Slovenia, în
special în arestul
poliției, fără
acte de identitate sau
spitalizați.
A. Prima
sarcină
În aprilie 2007 reclamanta s-
a
căsătorit
cu un oficial sloven.
După
câteva
luni, a
rămas însărcinată
cu primul lor copil. În noiembrie 2007 a absentat
câteva zile de la
muncă,
din cauza problemelor de
sănătate
legate de
sarcină.
La 27 noiembrie medicul obstetrician i-a prescris
odihnă
la pat. În ziua
următoare,
aceasta l-a informat pe ambasador despre starea
sănătății
sale. De
asemenea, reclamanta a solicitat efectuarea concediului de
odihnă
anual în
lunile decembrie 2007
ș
i ianuarie 2008.
La 6 decembrie 2007 ambasadorul a trimis
căt
re MAE un raport intern
privind
absența
reclamantei de la
muncă, însoțit
de o
notă redactată după
cum
urmează:
„vă rugăm să primiți atașat
o comunicare de la ambasada din Ljubljana care
prezint
ă
actul d
e
indisciplină săvârșit
de dna Oana Napotn
ik
...”
Ambasadorul a descris în detaliu
absența
reclamantei de la
muncă ș
i a
solicitat trimiterea unui înlocuitor pentru luna decembrie, când se înregistra
un
număr
mare de cereri de
asistență consulară.
Întrucât nu a fost trimis niciun
înlocuitor de
către
MAE,
secția consulară
a fost
închisă
pe durata
absenței
reclamantei, iar cererile de
asistență
au fost
redirecționate către
ambasadele
din Zagreb, Viena sau Budapesta. Reclamanta
ș
i-a reluat munca în februarie
2
008.
Aceasta s-a reîntors la
muncă
pe durata concediului, la 14
ș
i 17
decembrie 2007, pentru a se ocupa de probleme consulare urgente.
În decembrie 2007 reclamanta a fost
promovată
ca al doilea secretar,
la recomandarea superiorilor
săi
pentru
această poziție.
Reclamanta, care
dăduse naștere
copilului
său
la 16 iunie 2008, s-a
aflat în concediu de maternitate din 2 iunie 2008
până
la 19 octombrie 2008.
A efectuat apoi concediul de
odihnă până
la 5 decembrie 2008
.
2
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
15.
Secția consulară
a ambasadei a fost închis de la 2
până
la 15 iunie 2008,
când a fost
găsit
un înlocuitor pentru
reclamantă.
Acea
persoană
se afla într-
o misiune
temporară
.
Între 17
ș
i 19 iulie 2008
,
după
ce a început concediul de maternitate al
reclamantei, MAE a organizat un audit la ambasada din Ljubljana. Conform
raportului care a urmat, s-au constatat
deficiențe
în activitatea
consulară
de la
ambasadă.
În special, s-a constatat
că
documentele oficiale
ș
i cererile
consulare
fuseseră
înregistrate
necorespunzător
în registrele ambasadei
.
Câteva documente originale emise de
secția consulară
nu
fuseseră
arhivate
sau
fuseseră
pur
ș
i simplu pierdute. Unele documente
fuseseră
înregistrate
ș
i
datate
greșit
sau nu
fuseseră
semnate de
părțile
relevante. Echipa de audit a
formulat
recomandări, fără
a propune
sancțiuni. Părțile
relevante din raport
sunt
următoarele
:
„Au
fost identificate mai multe
deficiențe
în activitatea
consulară,
în pofida volumului
scăzut
de
muncă.
Unul dintre motive este legat de parametrii
activității
profesionale a
dnei Oana Napotnik, inclusiv faptul
că
pe durata primei
jumătăți
a anului 2008, din
cauza sarcinii, a fost
absentă
pe perioade lungi de
la
muncă.”
La 27 februarie 2009 reclamanta a trimis un
răspuns către
MAE, în
care
arăta
în mod deosebit
că
echipa de audit generalizase unele
situații
speciale în care
apăreau greșeli ș
i
că
fusese
făcută răspunzătoare
de conduita
diplomaților
care o
precedaseră ș
i a celor care o
înlocuiseră
în timpul cât
fusese
absentă.
De asemenea, aceasta a considerat regretabil faptul
că
nu a
fost
invitată
pentru a vorbi cu inspectorii în timp ce echipa de audit fusese în
Ljubljana.
B. A
doua
sarcină
Reclamanta s-a întors la
muncă
la 5 decembrie 2008. Ambasadorul a
considerat
că,
deoarece reclamanta lucrase foarte
puțin
în acel an, era mai
adecvat
să
amâne cu
ș
ase luni evaluarea
anuală
a
performanței
muncii
acesteia. La 14 ianuarie 2009 ambasadorul a informat MAE despre
această
decizie
.
La 19 ianuarie 2009 reclamanta l-a informat pe ambasador
că
era
însărcinată ș
i
că
urma
să nască
în a dou
a
jumătate
a lunii iulie 2009
.
În
aceeași
zi, ambasadorul a încheiat evaluarea
anuală
a
performanței
reclamantei pentru anul 2008. Evaluarea
generală
are
următorul conținut:
„Deși
aprecierea
generală
est
că
«munca a îndeplinit
cerințele»
, în cazul dnei Oana
Napotnik, având în vedere sc
urta
perioadă
de timp pe care o petrecuse lucrând
în 2008,
din cauza concediului
său
de maternitate
ș
i din cauza frecventelor
absențe
pentr
u
programări
medicale din februarie
până
în iunie, aceste
circumstanțe înseamnă că
aceasta nu este cea mai
potrivită
pentru activitatea
consulară,
în special deoarece dna
Napotnik este
ș
efa
secției consulare.”
Reclamanta a fost
înștiințată
despre raport în data de 23 ianuarie 2009.
Nu a fost de acord cu evaluarea.
3
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
C. Revocarea
numirii la post a reclamantei
La 20 ianuarie 2009 ambasadorul a discutat cu superiorii
săi situația
reclamantei. Într-o
notă internă
în
atenția
Ministrului Afacerilor Externe,
ambasadorul a reiterat
că
reclamanta fusese
absentă
în mod repetat, din cauza
primei sarcini,
ș
i era de
așteptat că
va fi
absentă
din nou în
legătură
cu noua
sarcină.
Concluziona
că
aceasta era de
puțin
folos misiunii diplomatice din
Ljubljana. Ea a creat cheltuieli suplimentare pentru MAE deoarece
apăruse
necesitatea de a o înlocui temporar (în special costurile legate de cazarea
diplomatului înlocuitor în Ljubljana). Nota reitera
totodată că
echipa de audit
constatase
„deficiențe
în activitatea
consulară
a
reclamantei”.
S-a propus ca
numirea la post a reclamantei
să
fie revo
cată.
Într-o comunicare
separată trimisă
MAE la 20 ianuarie 2009,
ambasadorul a reiterat
că absențele
prelungite
ș
i repetate ale reclamantei
cauzate de
sarcină însemnaseră că
aceasta era de
puțin
folos misiunii
diplomatice din Ljubljana. Ambasadorul a
adăugat că
reclamanta reprezenta
ș
i un risc de securitate din cauza
căsătoriei
sale cu un resortisant sloven:
soțul
reclamantei conducea
mașina
reclamantei, care era
înmatriculată
cu
plăcuțe
diplomatice.
Prin Ordinul ministrului din 20 ianuarie 2009, numirea la post a
reclamantei a fost
revocată.
A doua zi, Ambasada la Ljubljana a primit
înștiințarea
despre ordin. Reclamanta a fost
informată că
misiunea sa a fost
revocată ș
i
că
trebuia
să
se înapoieze la biroul din
București
la 14 februarie
A solicitat de
îndată
concediu de maternitate (a se vedea art. 27 din
Legea nr. 269/2003, citat în continuare la pct. 33).
La cererea reclamantei, contractul
său
de
muncă
a fost suspendat prin
ordinul ministrului Afacerilor Externe, în primul rând în
legătură
cu concediul
de maternitate (de la 14 februarie 2009 la 15 mai 2010 pentru primul cop
il
ș
i
de la 15 mai 2010 la 22 iulie 2011 pentru al doilea copil)
ș
i ulterior pentru a-
i permite
să
-l
însoțească
pe
soțul său
în numirea
diplomatică permanentă
a
acestuia în
străinătate
(pe o
durată
de patru ani, începând cu 22 iulie 2011).
Nu i-a fost
plătit
salariul de
către
angajator pe perioada
suspendări
i
contractului.
Reclamanta
ș
i-a reluat activitatea la MAE la 1 septembrie 2015. La 20
septembrie 2016 a fost
promovată
în gradul de secretar I. La data ultimei
informații
primite de la
părți
în
această privință (observațiile
Guvernului din
14 iunie 2019), aceasta era
încă angajată
a MAE
în
București.
II.
ACȚIUNEA CIVILĂ
ÎMPOTRIVA
REVOCĂRII
NUMIRII LA POST
A RECLAMANTEI ÎN SLOVENIA
La 28 septembrie 2009 reclamanta a introdus o
acțiune civilă
împotriv
a
MAE cu privire la revocarea numirii sale la post în
străinătate.
Reclamanta s
-
4
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
a plâns în principal
că
motivarea actului respectiv fusese sarcina sa. În opinia
sa, motivarea era discriminatorie
ș
i, prin urmare,
nelegală.
La 21 martie 2012, Tribunalul
București
a respins
acțiunea. Instanța
reamintea
că
ministrul afacerilor externe avea puterea de a organiza
reprezentarea
externă ș
i de a revoca numirile la post în
străinătate
ori de câte
ori era necesar, pe motive grave.
Instanța
a concluzionat
că
numirea la post a
reclamantei nu a fost
revocată
pe motive discriminatorii.
Părțile
relevante au
următorul conținut:
„Instanța consideră că
era
permisă
revocarea numirii la post a reclamantei în sfera
specifică
a
activității
diplomatice
ș
i nu era o
măsură disciplinară
[...], fiind la
discreția
MAE
să decidă,
pentru a se asigura reînnoirea [corpului diplomatic], când
să înceapă
noua misiune a unui diplomat
ș
i când
să
revoce pe
alții,
pentru a asigura
ș
i a
mențin
e
capacitatea de
funcționare
a misiunilor diplomatice.
[...]
În ceea ce
privește
discriminarea,
instanța reține că
deciziile de revocare a numirii la
post sunt luate de MAE
față
de
toți diplomații,
indiferent de sexul lor; atunci când
susține
faptul
că
numirea sa la post nu trebuia
revocată
pentru aceste motive, se
folosește
de
sarcină
pentru a
obține
un tratament
preferențial.
”
Reclamanta a declarat apel la Curtea de Apel
București. Ș
i-a
susținut
argumentele
că
numirea sa la post a fost
revocată
pe motive discriminatorii în
legătură
cu sarcina.
În decizia
definitivă
din 8 noiembrie 2012, curtea de apel a respins
apelul
ș
i a confirmat
hotărârea
tribunalului din 21 martie 2012 (a se vedea
supra, pct. 28). În plus, a constatat
după
cum
urmează:
„Codul
Muncii nu
limitează
dreptul angajatorului
să
organizeze activitatea angajatelor
însărcinate,
unica
interdicție
fiind aceea
că
nu pot
fi
desfăcute
contractele lor
de
munc
ă
[...]
.
[...] Reclamanta nu a dovedit
că
a fost
discriminată,
dat fiind
că
deciziile de revocare
a numirii sale la post
fuseseră
adoptate de MAE legal
ș
i în domeniul
său discreționar,
pentru a asigura
funcționarea
MAE;
măsura
poate fi
adoptată față
de
toți angajații
MAE,
indiferent de sex sau
sarcină.
”
CADRUL JURIDIC
Ș
I PRACTICA RELEVANTE
I. DREPTUL INTERN
Prevederile relevante ale Legii privind egalitatea de
ș
anse
ș
i de
tratament între femei
ș
i
bărbați
(Legea nr. 202/2002) sunt formulate
după
cum
urmează:
Art. 6
„(5)
Nu sunt considerat
e
discriminări
:
a)
măsurile
speciale
prevăzute
de lege pentru
protecția maternității, naște
rii,
lăuziei,
alăptării ș
i
creșterii
copilului
;
5
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
b)
acțiunile
pozitive pentru
protecția
anumitor categorii de femei sau
bărbați
;
[...]
”
Art. 10
„(1)
Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.
(2) Orice tratament mai
puțin
favorabil aplicat unei femei legat de
sarcină
sau de
concediul de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei
legi.”
32.
Dispozițiile
relevante ale
Ordonanței
de
urgență
a Guvernului
nr. 96/2003 privind
protecția maternității
la locurile de
muncă
se citesc astfel:
Art. 2
„[...
]
g) concediul
de
lăuzie
obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata
mam
ă
are
obligația să
îl efectueze
după naștere,
în cadrul concediului pentru
sarcină ș
i
lăuzie
cu
durată totală
de 126 de zile, de c
are
beneficiază
salariatele în
condițiile
legii;
[...]
”
Art. 21
„(1)
Este interzis angajatorului
să dispună
încetarea raporturilor de
muncă
sau de
serviciu în cazul:
a) salariatei
prevăzute
la art. 2 lit. c)-e), din motive care au
legătură directă
cu starea
sa;
b) salariatei care se
află
în concediu de risc maternal
;
c) salariatei care se
află
în concediu de maternitate;
[...]
”
La momentul faptelor din prezenta
cauză, dispozițiile
relevante di
n
Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic
ș
i consular al
României
(„Legea
nr.
269/2003”)
se citesc astfel:
Art. 3
„(1)
Statutul Corpului diplomatic
ș
i consular al României se
completează
cu
prevederile cuprinse în
legislația
muncii
ș
i în Statutul
funcționarilor
publici,
dacă
prin
prezentul statut nu se
stabilește
altfel.
(2) Pe perioada cât s
e
află
în misiune în
străinătate,
membrilor Corpului diplom
atic
ș
i
consular li se
aplică ș
i prevederile tratatelor la care România este parte, precum
ș
i alte
reguli care decurg din normele dreptului
internațional.
”
Art. 9
„(1)
Promovarea în grad diplomatic sau consular se face pe baza îndeplinirii
condițiilor
de stagiu [...], a
evaluării activității desfășurate ș
i a
calificărilor obținute
la
Academia
Diplomatică
sau la alte
instituții
de formare
profesională,
din
țară
sau din
străinătate.
”
6
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Art. 25
„(1)
Pe perioada în care
își desfășoară
activitatea la misiunile diplomatice
ș
i oficiile
consulare, membrii Corpului diplo
matic
ș
i consular al României, p
recum
ș
i membrii de
familie care îi
însoțesc beneficiază
de
asistență medicală,
pe
bază
de asigurare
obligatorie,
realizată
de Ministerul Afacerilor Externe
[...]”.
Art. 27
(1) Membrii Corpului diplomatic
ș
i consular al României au dreptul la concedii de
od
ihnă,
de studii,
fără plată,
medicale, de maternitate, concediu pentru îngrijirea
copilului
până
la împlinirea vârstei de 2 a
ni
[...]”.
Art. 35
(1) Membrii Corpului diplomatic
ș
i consular al României [...] sunt
trimiși
în misiune
permanentă
în
străinătate,
prin concurs [...].
(5) Durata misiunii
în
străinătate
este, de
regulă,
de 4 ani, iar în
țările
cu
climă dificil
ă
este de 3 an
i.
[...]
(15) Posturile diplomatice
ș
i consulare vacante în serviciul exterior care
necesită
o
ocupar
e
urgentă,
precum
ș
i cele
ră
mase neocupate ca urmare a procedu
rii de
selecție
se
anunț
ă
în
administrația centrală
a Ministerului Afacerilor Externe, prin mijloace
care
să
asigure publicitatea
corespunzătoare,
ulterior
aprobării
de
către
ministrul afacerilor
externe. Pentru aceste posturi, ministrul afacerilor externe decide trimiterea în misiune
cu durata
determinată
de
până
la 13 luni, cu posibilitatea de prelungire, o
singură dată,
cu
până
la un
an.”
Art. 48
(1) Pentru acoperirea necesarului de personal specializat din Ministerul Afacerilor
Externe,
detașarea
sau încadrarea pe perioada determinata se face pe durata misiunilor
permanente
[...]”.
II. PRACTICA
INTERN
Ă
Cu mai multe ocazii, Consiliul
Național
pentru Combaterea
Discriminării
(CNCD) a fost solicitat
să
verifice
acuzațiile
de discriminare
împotriva salariatelor
însărcinate.
CNCD a constatat
că următoarele situații
sunt discriminatorii:
- refuzul de a
plăti
timp de
două
luni salariul unei
lucrătoare însărcinate
,
cu
intenția
de a o fac
e
să
demisioneze
(hotărârea
din 18 ianuarie 2012);
- decizia de a
păstra toți lucrătorii
pe
funcțiile
lor, cu
excepția lucrătoarelor
însărcinate,
ca urmare a
reorganizării societății
unui angajator
(hotărârea
din
6 februarie 2013);
- o schimbare în
situația
muncii unei petente în timpul scurtei sale
absențe
de la
muncă
din cauza unor
complicații
provocate de
sarcină (hotărârea
din
30 aprilie 2014);
7
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
- concedierea
rapidă
a unei
lucrătoare
vizibil
însărcinate,
în ciuda
argumentelor angajatorului
că această
concediere era
legată
de
performanțel
e
petentei
(hotărârea
din 25 ianuarie 2017);
- o schimbare a
condițiilor
de
muncă
în timpul sau
după
revenirea unei
persoane din concediul parental
(hotărârile
din 7 februarie 2013, 16 octombrie
2013, 4 septembrie 2013
ș
i 18 noiembrie 2015).
Pe de
altă
parte, CNCD a considerat
că
faptul
că
un angajator a atribuit
sarcini mai
puțin
complexe unei reclamante în timpul sarcinii acesteia nu a
constituit o discriminare, întrucât era justificat de faptul
că
prezen
ț
a la
munc
ă
a acesteia ar fi
limitată
în timpul sarcinii
(hotărârea
din 14 septembrie 2016).
Curtea de Apel
București
a identificat
următoarele situații
ca având un
caracter discriminatoriu pe criterii de
sarcină:
- a oferi une
i
lucrătoare însărcinate
un contract de
muncă
pe
durată limitată
în locul unuia pe
durată nelimitată
(decizia
definitivă
din 14 decembrie 2016);
- a da preaviz de concediere unei salariate imediat ce aceasta
își
informas
e
angajatorul
că
era
însărcinată
(decizii definitive din 25 iunie 2012
ș
i 6
noiembrie 2012);
- a concedia o
salariată însărcinată
la
sfârșitul
perioadei de
probă
a unui
contract pe
durată nedeterminată
(decizie
definitivă
din 13 iunie 2014).
Tribunalul
București
a examinat o
acțiune
solicitând anularea unui
ordin de ministru prin care MAE a decis rechemarea dlui X de la misiunea sa
de patru ani la Ambasada la Geneva înainte de încheierea termenului relevant
ș
i desfacerea contractului
său
de
muncă.
Reclamantul a fost angajat pe un
anumit post în cadrul Ambasadei la Geneva, dar în urma
restructurării
activităților
diplomatice, îndatoririle respective au fost transferate Ambasade
i
la Moscova. Tribunalul a respins
acțiunea,
pe motiv
că
revocarea numirii la
post se
făcu
se pe motive legitim
e.
III. DOCUMENTELE CONSILIULUI EUROPEI
A. Recomandarea
nr. R(85)2 a Comitetului de
Miniștri
Prevederile relevante din Recomandarea nr. R(85)2 privind
protecția
juridică
împotriva
discriminării
pe criterii de sex,
adoptată
de Comitetul de
Miniștri
al Consiliului Europei la 5 februarie 1985 la cea de a 380-a
ședință
a
adjuncților miniștrilor,
sunt redactate
după
cum
urmează:
„[...]
Recunoscând necesitatea de a asigura egalitatea
juridică ș
i
de facto
dintre
bărbaț
i
ș
i femei, în special prin ameliorarea
situației
femeilor
ș
i luând în considerare nevoile
specifice ale unor anumite categorii de persoane;
[...]
Principii
I. Promovarea
egalității
între sexe prin
legislație
8
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Pentru a promova egalitatea între sexe, legisl
ația
ar trebui
să urmărească următoarele
obiective
:
În domeniul
ocupării, bărbații ș
i femeile ar trebui
să aibă
drepturi egale cu privire
la
posibilitățile
de ocupare
ș
i la
condițiile
de ocupare a
forței
de
muncă
în toate
domeniile
ș
i, în special, ar trebui
să aibă
dreptul la:
a. drepturi egale privind accesul la
muncă
;
b.
condiții
egale de
muncă;
c. egalitate de
ș
anse pentru formare;
d. salariu egal pentru
muncă
de valoare
egală;
c. egalitate de
ș
anse pentru promovare.
[...]
III.
Măsuri
speciale temporare
(acțiune pozitivă)
Ar trebui ca statele, în acele domenii în care
există inegalități, să
ia în considerare
adoptarea unor
măsuri
speciale temporare pentru a accelera realizarea
egalității
de facto
dintre
bărbați
ș
i femei, acolo unde
nu
există
piedici d
e
natură constituțională,
în special
prin
:
a. sensibilizarea angajatorilor cu privire la faptul
că
este de dorit ca realizarea
egalității
dintre sexe
să
fie un obiectiv;
[...]
”
B. Carta
socială europeană
Statul pârât a ratificat Carta
socială europeană (revizuită)
în 1999
ș
i se
consideră
obligat de aceasta.
Dispozițiile
relevante sunt redactate
după
cum
urmează:
„[...
]
Partea I
Părțile
contractante recunosc ca obiectiv al politicii lo
r, a
cărui
realizare o v
or
urmări,
prin toate mijloacele utile, pe plan
național ș
i
internațional,
atingerea
condițiilor
specifice
asigurării exercitării
efective a
următoarelor
drepturi
ș
i principii:
[...]
8.
Lucrătoarele,
în caz de maternitate, au dreptul la
o
protecție specială.
[...]
20.
Toți lucrătorii
au dreptul la egalitate de
ș
anse
ș
i de tratament în materie de angajare
ș
i de profesie
fără
discriminare în
funcție
de sex.
[...]
Toate persoanele cu
responsabilități
familiale
ș
i care sunt angajate sau doresc
să
se angajeze în
muncă
au dreptul
să
o
facă fără
a fi supuse
discriminărilor ș
i, pe cât
posibil,
fără să
existe un conflict între
responsabilitățile
lor profesionale
ș
i familiale;
[...]
9
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Partea II
Părțile
se
angajează să
se considere legate, conform
dispozițiilor părții
a III-a, prin
obligațiile
ce
rezultă
din articolele
ș
i paragrafele
următoare
.
[...]
Articolul 8
–
Dreptul
lucrătoarelor
la
protecția maternității
În vederea
asigurării exercitării
efective a dreptului
lucrătoarelor
la
protecți
a
maternității, părțile
se
angajează:
1.
să
asigure
lucrătoarelor,
înainte
ș
i
după naștere,
un repaus cu o
durată
de cel
puți
n
14
săptămâni
fie prin concediu
plătit,
fie prin
prestații
adecvate de securitate
socială
sau
prin fonduri publice;
2.
să
considere ilegal ca un patron
să anunțe
concedierea unei femei în perioada
cuprinsă
între momentul în care a notificat starea de graviditate
ș
i încheierea
concediul
ui
său
de maternitate, sau la o
dată
la care termenul de preaviz
expiră
în cursul
acestei perioade;
3.
să
asigure mamelor care
își
al
ăptează
copiii pauze suficiente în acest scop;
4.
să
reglementeze munca de noapte a femeilor
însărcinate,
a femeilor care au
născu
t
recent sau a celor care
își alăptează
copiii
;
[...]
Articolul 20
–
Dreptul la egalitate de
ș
anse
ș
i de tratament în materie de angajare
ș
i de profesie
fără
discriminare în
funcție
de sex
În vederea
exercitării
efective a dreptului la egalitate de
ș
anse
ș
i de tratament în
materie de angajare
ș
i de profesie
fără
discriminare în
funcție
de sex,
părțile
se
angajează să
recu
noască
acest drept
ș
i
să
ia
măsurile
adecvate pentru a asigura
ș
i a
promova aplicarea sa în
următoarele
domenii:
a) accesul la angajare,
protecția
împotriva concedierii
ș
i reintegrarea
profesională
;
b) orientarea
ș
i formarea
profesională,
recalificarea
ș
i readaptarea
profesională
;
c)
condițiile
de angajare
ș
i de
muncă,
inclusiv salarizarea;
d)
evoluția
carierei, inclusiv promovarea.
[...]
Articolul 27
–
Dreptul
lucrătorilor
având
responsabilități
familiale la egalitate
de
ș
anse
ș
i de tratament
În vederea
asigurării exercitării
efective a dreptului la egalitate de
ș
anse
ș
i de
tratament între
lucrătorii
de ambele sexe având
responsabilități
familiale
ș
i între
acești
lucrători ș
i
ceilalți lucrători, părțile
se
angajează
:
[...]
2.
să prevadă
posibilitatea pentru fiecare
părinte,
în cursul unei perioade
după
concediul de maternitate, de a
obține
un concediu parental pentru îngrijirea copilului,
ale
cărui durată ș
i
condiții
vor fi fixate prin
legislația națională, convențiile
colectiv
e
sau
practică
;
[..
.]”
10
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
IV. DREPTUL
Ș
I PRACTICA UNIUNII EUROPENE
A. Directivel
e
Consiliului Uniunii Europe
ne
Egalitatea dintre
bărbați ș
i femei,
ș
i
protecția specială
pentru
sarcină,
au
făcut
obiectul unor directive adoptate de Consiliul Uniunii Europene, în
special: Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare
a principiului
egalității
de tratament între
bărbați ș
i femei în ceea ce
privește
accesul la încadrarea în
muncă,
la formarea
ș
i la promovarea
profesională,
precum
ș
i cond
ițiile
de
muncă
(76/207/CEE); Directiva 92/85/CEE a
Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de
măsuri
pentru
promovarea
îmbunătățirii securității ș
i
sănătății
la locul de
muncă
în cazul
lucrătoarelor
gravide, care au
născut
de curând sau care
alăptează,
precum
ș
i
Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European
ș
i a Consiliului
ș
i a
Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului
egalității
de
ș
anse
ș
i al
egalității
de tratament între
bărbați ș
i femei în materie de
încadrare în
muncă ș
i de
muncă (reformă)
(care a abrogat Directiva
76/207/CEE).
41.
Dispozițiile
relevante din Directiva 2006/54/CE sunt redactate
după
cum
urmează:
„întrucât
:
[...]
(23) Din
jurisprudența Curții
de
Justiție rezultă
cu claritate
că
aplicarea unui tratament
nefavorabil unei femei legat de
sarcină
sau de maternitate constituie o discriminare
directă
pe criterii de sex. Un astfel de tratament ar trebui, prin urmare,
să
fie reglementat
în mod expres de prezenta
directivă.
(24) Curtea de
Justiție
a recunoscut în mod sistematic
că
este legitim, în baza
principiului
egalității
de tratament, ca o femeie
să
fie
protejată
pe motivul
stării
sale
biologice în timpul sarcinii
ș
i al
maternității,
precum
ș
i
să
se
prevadă măsuri
de prot
ecție
a
maternității
ca mijloc de realizare a unei
egalități
reale între sexe. Prezenta
directiv
ă
ar trebui, prin urmare,
înțeleasă
ca neaducând atingere Directivei 92/85/CEE a
Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de
măsuri
pentru promovarea
îmbunătățirii securității ș
i
sănătății
la locul de
muncă
în cazul
lucrătoarelor
gravide, care
au
născut
de curând sau care
alăptează.
În plus, prezent
a
directivă
ar trebui
înțeleasă
ca
neaducând atingere Directivei 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 priv
ind acordul-
cadru referitor la concediul pentru
creșterea
copilului încheiat de UNICE, CEIP
ș
i CES.
(25) Din motive de claritate, trebuie, de asemenea,
să
se adopte
dispoziții
exprese
privind
protecția
drepturilor, în ceea ce
privește
încadrarea în
muncă,
ale femeilor aflate
în concediu de maternitate, în special a dreptului acest
ora de a-
și regăsi același
post sau
un post echivalent, de a nu face obiectul nici unui prejudiciu în ceea ce
privește
condițiile
lor în urma unui astfel de concediu
ș
i de a beneficia de orice
îmbunătățire
a
condițiilor
de
muncă
la care ar avea dreptul pe par
cursul
absenței
lor.
[...]
11
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Articolul 15 Întoarcerea din concediul de maternitate
O femeie
aflată
în concediu de maternitate are dreptul, la încheierea ace
stui concediu,
să își regăsească
locul de
muncă
sau un loc de
muncă
echivalent în
condiți
i
care nu sunt
mai
puțin
favorabile pentru aceasta
ș
i
să
beneficieze de orice
îmbunătățire
a
condițiilor
de
muncă
la care ar fi avut dreptul în
timpul
absenței sale.”
42.
Dispozițiile
relevante din Directiva 92/85/CEE sunt redactate
d
upă
cum
urmează:
„Întrucât
articolul 15 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989
privind introducerea de
măsuri
pentru promovarea
îmbunătățirii securității ș
i
sănătății
lucrătorilor
la locul de
muncă
prevede ca grupurile expuse unor riscuri deosebite
să
fie
protejate împotriva pericolelor care le
afectează
în mod specific munca;
întrucât
lucrătoarele
gravide, care au
născut
de curând sau care
alăptează
trebuie
considerate, în multe
privințe,
un grup expus unor riscuri specifice
ș
i întrucât trebuie
luate
măsuri
cu privire la securitatea
ș
i
sănătatea
lor;
întrucât
protecția securității ș
i
sănătății lucrătoarelor
gravide, care au
născut
de curând
sau care
alăptează
nu trebuie
să
defavorizeze femeile pe
piața
muncii
ș
i nici
să acționeze
în detrimentul directivelor privind egalitatea tratamentului aplicat femeilor
ș
i
bărbaților
;
[...]
întrucât riscul concedierii din motive legate de starea lor poate avea efecte
dăunătoa
r
e
asupra
stării
fizice
ș
i psihice a
lucrătoarelor
gravide, care au
născut
de curând sau care
alăptează;
întrucât trebuie
să
se
prevadă
o interzicere a concedierii;
[...]
întrucât, pe
lângă
acestea, prevederile referitoare la concediul de maternitate nu ar
avea efect
dacă
nu ar fi
însoțite
de
menținere
a
drepturilor legate de contractul de
munc
ă
sau de acordarea unei
prestații
adecvate
;
[...]
Articolul 10
Interzicerea concedierii
Pentru a garanta
lucrătoarelor,
în sensul articolului 2, exercitarea drepturilor de
protecție
a
sănătății ș
i
securității,
recunoscute prin prezentul articol, se
prevă
d
următoarel
e:
statele membre iau
măsurile
necesare pentru a interzice concedierea
lucrătoarelor,
în sensul articolului 2, în perioada de la începutul sarcinii
până
la terminarea concediului
de maternitate
menționat
la articolul 8 alineatul (1), cu
excepția
cazurilor speciale care
nu au
legătură
cu starea lor, admise de
legislațiile ș
i/sau practicile
naționale ș
i,
dacă
este
cazul, pentru care autoritatea
competentă ș
i-a dat acordul;
în cazul în care o
lucrătoare,
în sensul articolului 2, este
concediată
în timpul
perioadei
menționate
la punctul 1, angajatorul trebuie
să
prezinte în scris motive bine
întemeiate pentru concediere;
statele membre iau
măsurile
necesare pentru
protecția lucrătoarelor,
în sensul
articolului
2,
față
de
consecințele
concedierii care, în temeiul punctulu
i 1, este
ilegală.
”
12
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
B.
Jurisprudența Curții
de
Justiție
a Uniunii Europene
În
jurisprudența
sa, Curtea de
Justiție
a Uniunii Europene (în
continuare
„CJUE”),
a stabilit
că,
întrucât numai femeile pot deveni
însărcinate,
refuzul de a angaja o femeie
însărcinată
pe motivul sarcinii ori a
l
maternității,
sau concedierea unei femei gravide pe astfel de motive,
reprezenta o discriminare
directă
pe criterii de sex, care nu poate fi
justificată
prin niciun alt interes.
În
hotărârea
Dekker
(8 noiembrie 1990, C-177/88,
ECLI:EU:C:1990:383), CJUE a statuat
că
refuzul de a angaja o femeie care
îndeplinea
condițiile
pentru un post din
cauză că
era
însărcinată
reprezenta o
discriminare
directă
pe criterii de sex. Reclamanta din cauza
Dekker
a
concurat pentru post, a fost
considerată
ca fiind cea mai
potrivită
candidat
ă,
dar în cele din
urmă
nu a fost
angajată
din
cauză că
era
însărcinată.
Angajatorul a
susținut că,
potrivit legii, reclamanta nu era
eligibilă
pentru
plata
prestațiilor
de
sarcină
de
către asigurătorul
relevant
ș
i, deci, angajatorul
trebuia
să
-i
plătească
aceste
prestații
pe durata concediului de maternitate.
Drept urmare, angajatorul nu ar fi în
măsură să
-
și permită
angajarea unui
înlocuitor în timpul
absenței
sale
ș
i, prin urmare, ar duce
lipsă
de personal.
CJUE a constatat
următoarele.
„12
În
această
pr
ivință
ar trebui observat
că
numai femeile pot fi refuzate la angajare
pe motivul sarcinii
ș
i acest refuz constituie, prin urmare, o discriminare
directă
pe
criterii de sex. Refuzul
angajării
pe motivul
consecințelor
financiare ale
absenței
din
cauza sarcinii trebuie privit ca bazat, în
esență,
pe faptul sarcinii. Nu este
justificată
o
asemenea discriminare pe motive legate de prejudiciul financiar pe care angajatorul unei
femei
însărcinate
avea
să
-l sufere pe durata concediului
său
de
maternitate.
”
În
hotărârea
Hertz
(8 noiembrie 1990, C-179/88,
ECLI:EU:C:1990:384), CJUE a decis
că
concedierile ca urmare a
absențelor
din cauza unei boli care nu este
imputabilă
sarcinii sau
nașterii
nu
încălcau
Directiva privind egalitatea tratamentului. În
această cauză,
reclamanta, care
fusese
absentă
din cauza unor probleme de
sănătate
în timpul sarcinii, s-a
îmbolnăvit
din nou
după
încheierea concediului
său
de maternitate. A fost
concediată
din cauza
absențelor. Părțile
relevante ale
hotărâri
i sunt redactate
după
cum
urmează:
“3
Din
dispozițiile
directivei citate mai sus
rezultă că
a concedia o
lucrătoare
din cauza
sarcinii constituie o discriminare
directă
pe criterii de sex,
așa
cum este
ș
i refuzul de a
angaja o feme
ie
însărcinată
[a se vedea
hotărâre
a
din cauza C-177/88
Dekker împotriva
VJM-Centrum
(1990) ECR I-3941].
14 Pe de
altă
parte, concedierea unei
lucrătoare
din cauza perioadelor repetate de
boal
ă
care nu poate fi
atribuită
sarcinii sau
nașterii
nu constituie o discriminare
directă
pe
criterii de sex, în
măsura
în care asemenea perioade de concediu medical ar fi dus la
concedierea unui
lucrător
în
aceleași circumstanțe.
15 Directiva nu se
referă
la cazul în care boala poate fi
atribuită
sarcinii sau
nașterii.
Dar admite
dispozițiile
interne care
garantează
drepturile specifice ale femeilor pe
motivul sarcinii
ș
i al
maternității,
precum concediul de maternitate. În timpul
13
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
concediului
său
de maternitate acordat în temeiul legii
naționale,
o femeie este prin
urmare
protejată
împotriva concedierii din motive de
absență.
Este de
competenț
a
oricăru
i
stat membr
u
să stabilească
perioadele concediului de maternitate astf
el încât
să
permită lucrătoarelor să
absenteze în perioada în care apar
tulburările
inerente sarcinii
ș
i
nașterii.
16 În cazul în care boala se
manifestă
ca atare
după
concediul de maternitate, nu
există
niciun motiv pentru a distinge o
boală
putând fi
atribuită
sarcinii sau
nașterii
de o
altă
boală.
În cazul unei asemenea
stări
patologice, prin urmare, se
aplică
regulile generale
stabilite pentru cazul unei
boli.”
CJUE a
hotărât,
în continuare,
că
orice tratament nefavorabil, direct
sau indirect legat de
sarcină
sau de maternitate, constituie o discriminare
directă
pe criterii de sex.
În
hotărârea
Webb
(14 iulie 1994, C-32/93, ECLI:EU:C:1994:300), CJ
UE
a constatat
că situația
unei femei
însărcinate
nu putea fi
comparată
cu aceea a
unui
bărbat
absent din cauza unei
afecțiuni.
Reclamanta din cauza
Webb
a
aflat
că
era
însărcinată
la câteva
săptămâni după
angajare ca
să înlocuiască
o
lucrătoare însărcinată.
A fost
concediată
de
îndată
ce angajatorul a aflat
despre
sarcină.
CJUE a
hotărât următoarele:
„24
În primul rând,
răspunzând întrebării
Camerei Lorzilor, nu se poate pune
problema de a compara
situația
unei femei care se
află
în imposibilitatea, din cauza
sarcinii descoperite la scurt timp
după
încheierea contractului de
muncă,
de a presta
munca pentru care a f
ost
angajată,
cu
situația
unui
bărbat
care, în mod similar, nu poate
munci din motive medicale sau din alte motive.
25
Așa
cum
susține
pe
bună
dreptate dna Webb, sarcina nu este în niciun fel
comparabilă
cu o
afecțiune patologică ș
i cu atât mai
puțin
cu imposibilitatea de a lucra
din motive nemedicale, ambele fiind
situații
care pot justifica concedierea unei femei
fără
discriminare pe motive de sex. Mai mult
, în
hotărârea
Hertz,
citată
anterior, Curtea
a
făcut
o
distincție clară
între
sarcină ș
i
boală,
chiar
ș
i atunci când boala este
imputabil
ă
sarcinii, dar se
manifestă
ca atare
după
concediul de maternitate.
Așa
cum a subliniat
Curtea (la pct. 16), nu
există
niciun motiv pentru a distinge o asemenea
boală
de o
altă
boală
.
26 Mai mult, contrar
poziției
Regatului Unit, concedierea unei femei gravide an
gajate
pe o
perioadă nedefinită
nu se
justifică
pe motive legate de incapacitatea acesteia de a
îndeplini o
condiție fundamentală
din contractul
său
de
muncă.
Disponibilitatea unui
angajat este pentru angajator, în mod necesar, o
precondiție
pentru
desfășurare
a
adecvată
a contractului de
muncă.
Cu toate acestea,
protecția acordată
de
legislația
Comunității
unei femei în timpul sarcinii
ș
i
după naștere
nu poate
să depindă
de faptul
dacă prezența
sa la
muncă
în timpul
maternității
este
esențială
bunei
funcționări
a
întreprinderii în care este
angajată.
Orice interpretare
contrară
ar lipsi de efect
prevederile directivei.
27 În
circumstanț
e
precum cele ale dnei Webb, desfacerea unui contract pe o
perioadă
nedefinită
din
cauză că
femeia este
gravidă
nu este
justificată
de faptul
că
aceasta este
împiedicată,
temporar,
să îndeplinească
munca pentru care a fos
t
angajată..
.”
4
7.
În
hotărârea
Hofmann
(12
iulie
1
984,
C-184/83,
ECLI:EU:C:1984:273), care se referea la
indemnizația
de paternitate, CJUE
a constatat
după
cum
urmează:
14
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
„25
Mai trebuie
adăugat că,
referitor în special la pct. 3, rezervând statelor membre
dreptul de a
reține,
sau de a introduce
dispoziții
care
urmăresc protecția
femeilor în
legătură
cu «sarcina
ș
i maternitatea», directiva
recunoaște,
în termenii principiului
egalității
de tratament, legitimitatea
protejării
nevoilor femeii sub
două
aspecte. În
primul rând, este legitim
să
se asigure
protecția stării
biologice a femeii în timpul
sarcinii
ș
i ulterior
până
la momentul când
funcțiile
sale fiziologice
ș
i mentale au revenit
la normal
după naștere;
în al doilea rând, este legitim a proteja
legătura specială
dintr
e
o femeie
ș
i copilul
său
pe perioada de
după sarcină ș
i
naștere,
prevenind tulburarea
acestei
legături
în urma multiplelor
dificultăți
care
rezultă
din continuarea sim
ultană
a
angajării.
”
În
hotărârea
Tele Danmark
(4 octombrie 2001, C-109/00,
ECLI:EU:C:2001:513), CJUE a extins
protecția
pentru
absența
pentru motive
de
sarcină
la contractele de
muncă
pe
durată limitată.
Reclamanta a fost
anga
jată
pentru o
perioadă determinată
de
ș
ase luni. Nu a informat angajatorul
că
era
însărcinată, deși
avea
cunoștință
de acest lucru la momentul încheierii
contractului. Din cauza sarcinii, nu era
capabilă să
lucreze mare parte din
durata contractului.
Părți
le relevante ale
hotărârii
sunt redactate
după
cum
urmează:
„29.
La punctul 26 din
Webb
, Curtea a mai
hotărât că, deși
disponibilitatea unui
angajat este pentru angajator, în mod necesar, o
precondiție
pentru
desfășurare
a
adecvată
a contractului de
muncă, protecția acordată
de
legislația Comunității
une
i
femei în timpul sarcinii
ș
i
după naștere
nu poate
să depindă
de faptul
dacă prezența
sa
la
muncă
în timpul
maternității
este
esențială
bunei
funcționări
a întreprinderii în care
este
angajată.
O interpretare
contrară
ar lipsi de efect prevederile Directivei 76/207.
O atare interpretare nu poate fi
modificată
de faptul
că
respectivul contract de
muncă
era încheiat pe o
durată determinată.
Deoarece concedierea unei
lucrătoare
din cauza sarcinii constituie o discriminare
directă
pe criterii de sex, oricare ar fi natura
ș
i amploarea prejudiciului economic suferit
de angajator ca urmare a
absenței
acesteia din cauza sarcinii, faptul
că
respectivu
l
contract de
muncă
era încheiat pe o
durată determinată
sau
nedeterminată
nu
schimb
ă
caracterul discriminatoriu al concedierii. În ambele
situații,
incapacitatea angajatei de
a-
și
îndeplini contractul de
muncă
se
datorează
sarcinii.
În plus, durata raportului de
muncă
este un element deosebit de nesigur al
raportului dat fii
nd
că,
chiar
dacă lucrătoru
l
este recrutat în conformitate cu un c
ontract
pe o
durată determinată,
o atare
relație
poate fi pe o
perioadă
mai
lungă
sau mai
scurtă
ș
i, mai mult, este posibil
să
fie reînnoi
tă
sau
extinsă.”
În respectiva
hotărâre,
CJUE a mai constatat
ș
i
că
dimensiunea
angajatorului era
irelevantă
pentru chestiune
:
„37.
Este suficient
să
se observe
că
Directivele 76/207
ș
i 92/85 nu fac deosebire, în
ceea ce
privește
sfera de aplicare a inter
dicțiilor prevăzute ș
i drepturile garantate,
potrivit
mărimii
întreprinderilor în
cauză.”
V. DOCUMENTE
INTERNAȚIONA
LE
49.
Părțile
relevante din
Convenția Organizației Națiunilor
Unite asupra
eliminării
tuturor formelor de discriminare
față
de femei,
(„CEDAW”)
care a
15
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
fost
ratificată
de statul pârât la 7 ianuarie 1982, este
redactată după
cum
urmează:
Articolul 4
„1.
Adoptarea de
către
statele
părți
a unor
măsuri
temporare speciale, menite
să
accelereze instaurarea
egalității
în fapt între
bărbați ș
i femei, nu este
considerată
ca un
act de discriminare în sensul
definiției
din prezenta
Convenție,
dar nu trebuie ca aceasta
să aibă
drept
consecință menținerea
unor norme inegale sau
diferențiate;
aceste
măsur
i
ar trebui
să
fie abrogate de î
n
dată
ce au fost realizate obiectivele în materie de ega
litate
de
ș
anse
ș
i tratament.
Adoptarea de
către
statele
părți
a unor
măsuri
speciale, inclusiv cele
prevăzute
în
prezenta
Convenție,
care au drept scop ocrotirea
maternități,
nu este
considerată
ca un
act
discriminatoriu
.”
Articolul 5
Statele
părți
vor lua toa
te
măsurile corespunzătoare
pentru
:
a) a modifica schem
ele
ș
i metodele de comportament social
ș
i cultural al
bărbatului
ș
i
femeii, pentru a se ajunge la eliminarea
prejudecăților ș
i practicilor cutumiare sau de
altă natură
care sunt bazate pe ideea de inferioritate sau superioare a unui sex, sau pe
imaginea
ș
ablon privind rolul
bărbatului
sau al femeii
;
b) a asigura
ca
educația
în familie
să
contribuie la o
înțelegere clară
a faptului
că
maternitatea este o
funcție socială ș
i
recunoașterea responsabilității
comune a
bărbatului ș
i femeii în
creșterea ș
i educarea copiilor
ș
i în asigurarea
dezvoltării
lor,
ț
inând seama
că
interesul copilului este
condiția primordială
în toate
cazurile.
”
Articolul 11
„1.
Statele
părți
se
angajează să
ia toate
măsurile corespunzătoare
pentru
eliminarea
discriminării față
de femeie în domeniul
angajării
în
muncă,
pentru a se
asigura, pe baza
egalității
dintre
bărbat ș
i femeie,
aceleași
drepturi
ș
i, în special: a)
dreptul la
muncă,
ca drept inalienabil pentru toate
ființele
umane;
b) dreptul la
aceleași posibilități
de angajare în
muncă,
inclusiv în
privința
aplicării acelorași
criterii de
selecție
în materie de angajare;
c) dreptul la libera alegere a profe
siei
ș
i a locului
de
muncă,
dreptul la
promovare, la stabilirea locului de
muncă ș
i la toate
facilitățile
ș
i
condițiile
de
muncă,
dreptul la formare
profesională ș
i la reciclare, inclusiv ucenicie,
perfecționar
e
profesională ș
i
pregătire permanentă;
d) dreptul la egalitate
de
remunerație,
inclusiv în ceea c
e
privește ș
i alte
avantaje, la egalitate de tratament pentru o
muncă
de o valoare
egală ș
i, de asemenea,
la egalitate de tratament
în
privința calității
muncii
;
e) dreptul la securitate
socială,
în special la pensie, ajutoare de
ș
omaj, de
boală,
de
invaliditate, de
bătrânețe
sau pentru orice
altă situație
de pierdere a
capacității
de
muncă
,
ca
ș
i dreptul la concediu
plătit;
16
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
f) la ocrotirea
sănătății ș
i la securitatea
condițiilor
de
muncă,
inclusiv la
salvgardarea
funcțiilor
de reproducere.
Pentru a preveni discriminarea
față
de femei
bazată
pe
căsătorie
sau maternitate
ș
i
pentru a le garanta în mod efectiv dreptul la
muncă,
statele
părți
se
angajează să
ia
măsuri corespunzătoare,
având drept obiect: a) interzicerea, sau pedeapsa
sancțiunilor,
a concedierii pentru
cauză
de graviditate sau concediu de maternitate
ș
i a
discriminări
i
în ceea ce
privește
concedierile bazate pe statutul matrimonial;
b) instituirea
acordării
concediului de maternitate
plătit
sau care ar crea drepturi la
prestări
sociale similare, cu garantarea
menținerii
locului de
muncă
avut anterior, a
drepturilor de vechime
ș
i a avantajelor sociale;
c) încurajarea
creării
de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite
părinților să
-
ș
i combine
obligațiile
familiale cu
responsabilitățile
profesionale
ș
i cu
participarea la
viața publică,
favorizând îndeosebi crearea
ș
i dezvoltarea unei
rețele
de
grădinițe
de copii;
d) asigurarea unei
protecții
speciale pentru femeile
însărcinate,
pentru care s-a dovedit
că
munca le este
nocivă.
Legile care au drept scop
să ocrotească
femeile în domeniile vizate prin prezentul
articol vor fi
revăzute
periodic, în
funcție
de
cunoștințele științifice ș
i tehnice, vor fi
revizuite, abrogate sau extinse, în
funcție
de
necesități.”
Articolul 12
„1.
Statele
părți
vor lua toate
măsurile
necesare pentru eliminarea
discriminării față
de femei în domeniul
sănătății,
pentru a le asigura, pe baza
egalității
între
bărbat ș
i
femeie, mijloace de a avea acces la serviciile medicale, inclusiv la cele referitoare la
planificarea
familială
.
Independent de prevederile paragrafului 1, statele
părți
vor asigura pentru femei în
timpul
gravidității,
la
naștere ș
i
după naștere
servicii
corespunzătoare ș
i, la nevoie,
gratuite
ș
i, de asemenea, un regim alimentar cor
espunzător
în timpul
gravidității ș
i pe
parcursul
alăptării.
”
ÎN DREPT
CU PRIVIRE LA PRETINSA
ÎNCĂLCARE
A ART. 1 DI
N
PROTOCOLUL NR. 12 LA
CONVENȚI
E
A. Sfera
de aplicare a cauzei
În cerea sa
inițială
în
fața Curții,
reclamanta s-a plâns
că
a fost
discriminată
la locul de
muncă,
în
măsura
în care numirea sa la post la
Ambasada României la Ljubljana fusese
revocată
din cauza sarcinii ei,
fără
a
i se prezenta nicio motivare. A invocat, de asemenea, art. 1 din Protocolul
nr. 12 la Conv
enție.
Î
n
declarațiile
sale ca
răspuns
la
observațiile
Guvernului, reclamanta s-
a plâns
ș
i de
încălcarea
art. 6
ș
i art. 8 din
Convenție
în urma
acelorași
fapt
e
pe care le-a adus în
atenția Curții
în cererea sa
inițială
.
17
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Având în vedere fondul plângerilor reclamantei
ș
i indiferent de faptul
dacă
sus-
menționatele
capete de cerere
ș
i/sau argumente formulate în temeiul
art. 6
ș
i al art. 8 din
Convenție
trebuie
să
fie examinate în contextul prezentei
cereri, Curtea, având
competența
de a realiza încadrarea
juridică
a faptelor
cauzei [a se vedea
Radomilja
ș
i
alții
împotriva
Croației
(MC), nr. 37685/10
ș
i 22768/12, pct. 114
ș
i 126, CEDO 2018], va examina cererea numai din
punctul de vedere al art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenție.
Această dispoziție
prevede
următoarele:
„1.
Exercitarea
oricărui
drept
prevăzut
de lege trebuie
să
fie
asigurată fără
nicio
discriminare
bazată,
în special, pe sex,
rasă,
culoare,
limbă,
religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine
națională
sau
socială, apartenența
la o minoritate
națională
,
avere,
naștere
sau orie
altă situație.
Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate
publică
pe baza
oricăruia
dintre motivele
menționate
în paragraful
1.”
A. Cu
privire la admisibilitat
e
1.
Competența
ratione materiae
a
Curții
Cu titlu introductiv, Curtea
reamintește că,
întrucât problema
aplicabilității
este o chestiune de
competență
ratione materiae
, trebuie
respectată
regula
generală
privind examinarea cererilor
ș
i analiza
relevantă
trebuie
efectuată
în etapa de admisibilitate, cu
excepția
cazului în care
există
un motiv special pentru a conexa acest aspect cu fondul [a se vedea
Denisov
împotriva Ucrainei
(MC), nr.
76639/11, pct.
93, 25 septembrie 2018]. Nu
există
niciun asemenea motiv special în prezenta
cauză,
iar problema
aplicabilității
art. 1
din Protocolul nr.
12 trebuie
examinată
în etapa de
admisibilitate.
Curtea
reiterează că,
întrucât art.
14 din
Convenție
interzice
discriminarea în exercitarea
„drepturilor ș
i
libertăților
recunoscute de
Convenție”,
art. 1
din Protocolul nr.
12 instituie o
interdicție generală
a
discriminării
[a se vedea
Sejdić ș
i Finci împotriva Bosniei
ș
i
Herțegovine
i
(MC), nr.
27996/06
ș
i 34836/06, pct.
53, CEDO 2000 2009
ș
i
Baralija
împotriva Bosniei
ș
i
Herțegovinei
, nr. 30100/18, pct. 45, 29 octombrie 2019].
Este important de
reținut că
art. 1
din Protocolul nr.
12 extinde
domeniul de aplicare al
protecției
nu numai la
„orice
drept
prevăzut
de
lege”,
așa
cum poate sugera textul de la paragraful 1, ci dincolo de aceste drepturi.
Aceasta
rezultă
în special din paragraful 2, care prevede, în plus,
că
nimeni
nu va fi discriminat de o autoritate
publică
(a se vedea
Savez crkava
“Riječ
života” ș
i
alții
împotriva
Croației,
nr. 7798/08, pct. 104, 9 decembrie 2010).
Potrivit Raportului explicativ privind art. 1 din Protocolul nr. 12, domeniul
de aplicare al
protecției
de la acest articol include patru categorii de cazuri
speciale în care o
persoană
este
discriminată:
„i.
în exercitarea
oricărui
drept acordat în mod specific unei persoane în temeiul
legislației naționale;
18
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
ii. în exercitarea unui drept care poate fi dedus dintr-o
obligație clară
ce revine unei
autorități
publice în temeiul
legislației naționale, ș
i anume în cazul în care o autoritate
publică
are
obligația
în conformitate cu
legislația națională
de a se comporta într-un
anumit mod;
iii. de
către
o autoritate
publică
în exercitarea puterii sale
discreționare
(de exemplu,
acordarea anumitor
subvenții);
iv. prin orice alt act sau omisiune al/a unei
autorități
publice (de exemplu,
comportament
ul
agenților
responsabili cu aplicarea legii atunci când
asigură menținerea
ordinii în timpul unei
revolte).”
Raportul explicativ
clarifică,
de asemenea, faptul
că:
„nu
s-a considerat necesar
să
se precizeze care dintre aceste patru elemente sunt
reglementate de paragraful 1
ș
i care de al doilea paragraf. Cele
două
paragrafe sunt
complementare, efectul combinat al acestora fiind acela
că
toate cele patru elemente
sunt reglementate de art.
1. De asemenea, trebuie
să
se
țină
seama de faptul
că
distincțiile
dintre categoriile respective i-iv nu sunt clare
ș
i
că
sistemele juridice
naționale
pot avea
abordări
diferite în ceea ce pr
ivește
categoria din care face parte un
caz.”
Prin urmare, pentru a determina
dacă
art. 1 din Protocolul nr. 12 este
aplicabil, Curtea trebuie
să stabilească dacă
plângerile reclamantei
intră
sub
incidența
uneia dintre cele patru categorii
menționate
în Raportul explicativ
(a se vedea
Savez crkava
„Riječ života” ș
i
alții
împotriva
Croației
,
citată
anterior, pct. 105).
În
această privință,
Curtea
reține că legislația internă reglementează
organizarea
ș
i durata numirilor diplomatice la post în
străinătate
(a se vedea
supra, pct. 33) dar
oferă,
de asemenea, în conformitate cu interpretarea
dată
de
instanțele naționale, competență discreționară
MAE
să decidă
revocarea
înainte de termen a unei numiri la post în
străinătate
(a se vedea supra,
pct. 28).
Deși contestă
modul în care fusese
exercitată această
putere,
reclamanta nu i-a contestat
existența
(a se vedea infra, pct. 62). Prin urmare,
Curtea nu poate decât
să
concluzioneze
că
prezenta
cauză
se
încadrează
cel
puțin
în categoria (iii) de discriminare
potențială
din Raportul explicativ (a se
vedea supra, pct. 55).
58.
Rezultă că
art. 1 in Protocolul nr. 12 se
aplică
faptelor din prezenta
cauză.
Cu
privire la alte motive de inadmisibilita
te
Curtea
constată
în continuare
că
prezenta cerere nu este nici
vădit
nefondată,
nici
inadmisibilă
pentru alte motive enumerate la art.
35 din
Convenție.
Prin urmare, este necesar
să
fie
declarată admisibilă.
19
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
B. Cu
privire la fond
Argumentele
părților
(a) Reclamanta
Reclamanta a adeverit
că
motivul principal al
revocării
înainte de
termen a numirii sale la post în
străinătate
fusese sarcina sa.
Deși
performanțele
sale în
muncă fuseseră
apreciate de ambasador, ca
s
atisfăcătoare
(a se vedea supra, pct. 20), superiorul
său
direct, ambasadoru
l
solicitase revocarea numirii sale la post de
îndată
ce aceasta
anunțase
a doua
s
arcină.
În opinia sa,
această
succesiune a evenimentelor
arăta
cu certitudine
că
sarcina sa fusese motivul
revocării
înainte de termen a numirii sale la post.
A obiectat
ș
i la
observațiile
formulate de ambasador privind pretinsul risc de
securitate reprezentat de faptul
că soțul său
conducea autoturismul diplomatic
(a se vedea supra, pct. 23).
În continuare, reclamanta a adeverit
că
munca la
ambasadă
n
u
prezentase niciun pericol pentru
sarcină.
Aceasta a subliniat
că
putuse
să
-
și
îndeplinească
îndatoririle
fără
niciun risc în timpul primei sarcini. În
consecință,
nu se putea
susține că,
prin rechemarea sa la
București,
MAE
acționase
în vederea
protecției
sarcinii. Mai mult, MAE nu demonstrase în ce
mod ar fi fost mai bine
protejată
sarcina în biroul din
București
decât în biroul
din Ljubljana. Mai mult, reclamanta a
susținut că
fusese re
chemată
la
București
ca urmare a faptului
că își
exercitase dreptul legal la
protecția
sarcinii.
Considera
că,
prin revocarea numirii sale la post î
n
străinătate,
MAE a
utilizat puterea în mod neadecvat
ș
i nerezonabil.
Autorităț
ile nu au putut oferi
niciun motiv pentru
măsura respectivă.
Mai mult, Guvernul nu a putut dovedi
că ceilalți diplomați
care
primiseră evaluări
bune de la superiorii lor au fost
rechemați
de la post cu
explicația că
nu mai erau necesari pentru MAE în
acele posturi.
Aceasta a
susținut că
problemele de
funcționare
a
secției
consulare a
ambasadei nu au fost provocate de
sarcină,
ci de organizarea
deficitară
a MAE
în ceea ce
privește
înlocuirea
diplomaților
care, în timpul misiunii, s-au aflat
în mod obiectiv
ș
i temporar în imposibilitatea a-
și
exercita
obligațiile
în urma
unor evenimente
neprevăzute
precum concediul medical
.
(b) Guvernul
Guvernul a subliniat
că
Ambasada României la Ljubljana
funcțio
na cu
o
echipă
foarte
redusă
de
diplomați.
În
consecință,
în momentul în care
reclamanta acceptase
poziția respectivă,
aceasta ar fi trebuit
să ș
tie
că
va
trebui
să
lucreze mai mult sau mai
puțin
în
permanență ș
i
să
ofere
asistență
consulară
de
urgență
pentru
resortisanții
români care aveau nevoie. Cu toate
că
respectivele
circumstanțe
nu trebuiau interpretate ca restrictive cu privire
la alegerile reclamantei din
viața
sa
privată,
ele constituiau
prezumția că,
la
20
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
nivel profesional, aceasta urma
să înțeleagă că absențele
sale lungi, repetate
ș
i imprevizibile aveau
să
afecteze
funcționarea
ambasadei. Prin urmare, ar fi
trebuit
să
accepte revocarea
prematură
a numirii sale la post.
65.
Deși
admite
că
sarcina reclamantei a jucat un rol în decizia de revocare
a numirii sale la post în Slovenia, Guvernul a
susținut că adevărata
motivar
e
din spatele deciziei fusese nevoia de a garanta
desfășurarea adecvată
a
activității
consulare. Decizia nu fusese o
măsură disciplinară
împotriv
a
reclamantei, care a fost în continuare angajata MAE
ș
i a avansat
nestânjenit
ă
in
carieră
(a se vedea supra, pct. 26).
Prin urmare, Guvernul a
susținut că
reclamanta nu a fost
supusă
unei
diferențe
de tratament în exercitarea îndatoririlor sale. Având în vedere
circumstanțele
speciale ale muncii sale la
ambasadă,
unde fusese singurul
ofițer
consular, ar fi fost
luată aceeași
decizie indiferent de motivele lungilor
ș
i
neprevăzutelor
sale
absențe
de la
muncă.
În plus, decizia de a revoca numirea reclamantei la post
urmărise
u
n
scop legitim,
ș
i anume de a asigura
protecția
drepturilor
ș
i
libertăților
resortisanților
români din
străinătate.
În ultimul rând, Guvernul a
susținut că instanțele naționale
examinaseră
cu
grijă
plângerile reclamantei
ș
i
puseseră
în
balanță
drepturile
ș
i interesele acesteia
ș
i cele ale
resortisanților
români care aveau nevoie de
asistență consulară
în Slovenia
ș
i
obligațiile
MAE de a asigura stabilitatea în
funcționarea
ambasadei.
Motivarea
Curții
(a) Principii
general
e
69.
Fără
a lua în considerare
diferența
dintre domeniul de aplicare al art. 14
din
Convenție ș
i art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenție,
a existat
intenția
ca
sensul
noțiunii
de
„discriminare“
de la art.
1 din Protocolul nr.
12
să
fie
identic cu cel de la art. 14 (a se vedea pct. 18
ș
i 19 din Raportului explicativ
privind Protocolul nr.
12). Aplicând
același
termen în temeiul art.
1 din
Protocolul nr. 12, Curtea nu
identifică,
prin urmare, niciun motiv pentru a se
abate de la interpretarea
stabilită
a
„discriminării“
(a se vedea
Sejdić ș
i Finc
i
,
citată
anterior, pct. 55).
Se poate deduce
că,
în principiu,
aceleași
standarde dezvoltate de Curte
în
jurisprudența
sa în ceea ce
privește protecția asigurată
de art.
14 sunt
aplicabile în cauzele formulate în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12.
În acest sens, Curtea
reiterează că
în exercitarea drepturilor
ș
i
libertăților
garantate de
Convenție,
art. 14
oferă protecție
împotriv
a
tratamentului diferit,
fără
o justificare
obiectivă ș
i
rezonabilă,
al persoanelor
în
situații
analoage sau similare în mod relevant. Cu alte cuvinte
,
cerința
de a
demonstra o
poziție analoagă
nu
necesită
ca grupurile de comparat
să
fie
identice. În
înțelesul
art. 14, o
diferență
de tratament este discriminatorie
dacă
„nu
are o justificare
obiectivă ș
i rezonabil
ă“, adică dacă
nu
urmărește
un
21
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
„scop legitim“
sau
dacă
nu
există
un
„raport
rezonabil de
proporționalitate“
între mijloacele folosite
ș
i scopul
urmărit
[a se vedea
Molla Sali împotriva
Greciei
(MC), nr. 20452/14, pct. 133
ș
i 135, 19 decembrie 2018].
Curtea a mai stabilit în
jurisprudența
sa
că
numai
diferențele
d
e
tratament bazate pe o
caracteristică identificabilă,
sau
„situație”,
sunt de
natură să
constituie discriminare în sensul art.
14 [a se vedea
Fábiá
n
împotriva Ungariei
(MC), nr. 78117/13, pct. 113, 5 septembrie 2017].
Mai mult, art.
14 nu interzice
părților
contractante
să
trateze unele
grupuri diferit pentru a îndrepta
„inegalitățile
de
fapt”
dintre acestea. Într-
adevăr,
dreptul de a nu fi discriminat în exercitarea drepturilor garantate de
Convenție
este
încălcat ș
i atunci când statele,
fără
o justificare
obiectivă
sau
rezonabilă,
nu
tratează
în mod diferit persoane ale
căror situații diferă
considerabil [a se vedea
Thlimmenos împotriva Greciei
(MC), nr. 34369/97,
pct. 44,
CEDO 2000-IV;
Stec
ș
i
alții
împotriva Regatului Unit
(MC)
,
nr. 65731/01
ș
i 65900/01, pct.
51, CEDO 2006-VI
ș
i
Guberina împotriva
Croației
, nr. 23682/13, pct. 70, 22 martie 2016]. Prin urmare,
ș
i
interdicția
care decurge din art.
14 va genera
obligații
pozitive pentru ca statele
contractante
să facă distincțiile
necesare între persoanele sau grupurile ale
căror circumstanțe
sunt în mod relevant
ș
i semnificativ diferite (a se vedea
J.D.
ș
i A. împotriva Regatului Unit ,
nr. 32949/17
ș
i 34614/17, pct. 84, 24
octombrie 2019 cu trimiterile suplimentare, în special
Thlimmenos
,
citată
anterior, pct. 44). În acest context,
relevanța
se
măsoară
în re
lație
cu ceea ce
constituie miza, întrucât este necesar un anumit prag pentru constatarea de
către
Curte a
diferenței
semnificative dintre
circumstanțe.
Pentru a ca acest
prag
să
fie atins, trebuie ca
măsura să aibă
un impact deosebit de
dăunător
asupra unor persoane ca urmare a unui motiv protejat, aferent
situației
acestora
ș
i având în vedere motivul invocat al
discriminării
(a se vedea
J.D.
ș
i A. împotriva Regatului Unit,
citată
anterior, pct. 85).
Curtea a recunoscut în juri
sprudența
sa, cu toate
că
indirect, nevoia d
e
a proteja sarcina
ș
i maternitatea [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Khamtokhu
ș
i
Aksenchik împotriva Rusiei
(MC), nr. 60367/08
ș
i 961/11, pct. 82, 24 ianuarie
2017;
Konstantin Markin împotriva Rusiei
(MC), nr.
30078/06, pct.
1
32,
CEDO 2012 (extrase);
Alexandru Enache împotriva României,
nr. 16986/12
,
pct. 68
ș
i 76-77, 3 octombrie 2017
ș
i
Petrovic împotriva Austriei
, 27 martie
1998, pct. 36,
Culegere de
hotărâri ș
i decizii
1998-II].
De asemenea, Curtea a
hotărât că
promovarea
egalității
dintre sexe
constituie un obiectiv important în statele membre ale Consiliului Europei.
Aceasta
înseamnă că
ar trebui invocate motive foarte serioase înainte ca o
astfel de
diferență
de tratament
să poată
fi
considerată compatibilă
cu
Convenția
(a se vedea
Abdulaziz, Cabales
ș
i Balkandali împotriva Regatului
Unit
, 28 mai 1985, pct. 78, Seria A nr. 94
ș
i
Carvalho Pinto de Sousa Morais
împotriva Portugalie
i
, nr. 17484/15, pct. 46, 25 iulie 2017). În consecin
ță,
în
cazul în care o
diferență
de tratament se
bazează
pe sex, marja de apreciere
lăsată
la latitudinea statului este
îngustă ș
i în asemenea
situații
principiul
22
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
proporționalității
nu impune doar ca
măsura
pentru care se
optează să
fie în
general
adecvată
pentru atingerea scopului
urmărit,
ci trebuie
arătat,
de
asemenea,
că
era
necesară
în aceste
circumstanțe
(a se vedea
Emel Boyraz
împotriva Turciei
, nr. 61960/08, pct. 51, 2 decembrie 2014).
(b) Aplicarea
acelor principii în cazul faptelor prezentei cauze
Revenind la faptele prezentei cauze, Curte
a
subliniază că
s-a considerat
că
reclamanta nu ar fi în
măsură să
-
și îndeplinească
munca din cauza
absențelor
pentru controalele medicale
ș
i a concediului de maternitate (a se
vedea supra, pct. 20, 22
ș
i 23). Decizia
rechemării
sale la
București
a fost
luată
de
îndată
ce
anunțase
a doua sa
sarcină
(a se vedea supra, pct. 19
ș
i 24)
.
În
susținerile
sale, Guvernul a acceptat
ș
i faptul
că
starea reclamantei jucase
un rol în decizia de revocare a numirii sale la post (a se vedea supra, pct. 65
).
Prin urmare, Curtea
consideră
stabilit faptul
că
reclamanta a suferit acest
tratament în principal din cauza sarcinii.
Curtea
observă că
numai femeile pot fi tratate diferit pe motivul sarcinii
ș
i, din
această cauză,
o astfel de
diferență
de tratament va reprezenta o
discriminare dir
ectă
pe criterii de sex
dacă
nu este
justificată.
Cu privire la
acest punct, Curtea nu poate
să
nu observe
că
CJUE în
jurisprudența
sa
avusese o abordare
similară
(a se vedea supra, pct. 44
ș
i 46)
ș
i
că
abordarea
este
conformă
cu
legislația internă
(a se vedea supra, pct. 31)
ș
i cu practica (a
se vedea supra, pct. 34-36).
78.
După
ce a stabilit
că
reclamanta a fost
tratată
diferit pe motive de sex,
Curtea trebuie
să stabilească dacă
motivele invocate de
autorități –
MAE,
instanțele naționale ș
i Guvernul
–
pentru a justifica tratamentul aplicat
reclamantei au fost relevante
ș
i suficiente, în pofida marjei înguste de
apreciere
lăsate
la latitudinea statelor în cauze precum prezenta
speță
(a se
vedea supra, pct. 75).
Guvernul a
susținut că
decizia de a rechema reclamanta de la postul
din
străinătate urmărise
scopul legitim de a proteja drepturile
celorlalți, ș
i
anume ale
resortisanților
români care aveau nevoie de
asistență consulară
în
Slovenia (a se vedea supra, pct.
67-68). Curtea
acceptă această aserțiune.
Trebuie, prin urmare,
să
se sta
bilească dacă măsura
a fost
proporțională
cu
acest scop.
În
această privință,
trebuie remarcat
că autoritățile
interne
ș
i Guvernul
au considerat
că
revocarea
prematură
a numirii la post a reclamantei în
străinătate
fusese just
i
ficată
de faptul
că absența
sa ar fi periclitat capacitate
a
de
funcționare
a
secției
consulare a ambasadei (a se vedea supra, pct. 22, 23,
28, 30
ș
i 68). Curtea
observă că,
pe durata
absenței
reclamantei de la birou,
serviciile consulare au fost suspendate, iar cererile de
asistență
au fost
redirecționate către țări
vecine (a se vedea supra, pct. 11
ș
i 15). Astfel, este
clar
că, ț
inând seama de caracterul special al muncii sale
ș
i de
urgența
cererilor pe care era
chemată să
le examineze (a se vedea supra, pct.
8),
23
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
absenței
reclamantei de la birou a afectat în mod serios activitatea
consulară
din
ambasadă
.
Curtea
reține,
de asemenea,
că legislația internă
nu previne ca atare
revocarea înainte de termen a unei numiri diplomatice la post în
străinătate
(a
se vedea supra, pct. 33), fapt afirmat
ș
i de
instanțele naționale
(a se vedea
supra, pct.
28
ș
i 30
ș
i,
mutatis mutandis
, supra, pct.
37). În plus, dreptul
național
permite angajatorului
să
organizeze activitatea angajatelor
însărcinate,
unica
interdicție
fiind aceea
că
nu pot fi reziliate contractele lor
de
muncă
(a se vedea supra, pct. 30).
În acest sens, Curtea
reține că, deși condițiile
sale de
muncă
s-au
modificat
dată
fiind revocarea înainte de termen a numirii sale la post în
străinătate,
reclamanta nu fusese
concediată
din munca sa de diplomat în
cadrul MAE (a se vedea,
a contrario
,
jurisprudența
CJUE,
citată
anterior la
pct. 43
- 48).
Această
modificare a
circumstanțelor
nu poate fi
asimilată
pierderii locului de
muncă
(a se vedea, de asemenea, pentru
referințe,
jurisprudența
i
nternă citată
anterior la pct. 35).
Prin urmare, Curtea
consideră
stabilit faptul
că
respectivele
consecințe
negative avute asupra reclamantei de revocarea înainte de termen a numirii
sale la post în
străinătate
nu erau de
aceeași natură
precum cele interzise în
mod expres de dreptul intern privind egalitatea
ș
anselor (a se vedea supra,
pct. 31-32)
ș
i de angajamentele
internaționale
ale statului în domeniul
protejării
sarcinii
ș
i a
maternității
(a se vedea supra, pct. 39-42
ș
i 49).
De asemenea, în ciuda
absenței
prelungite din cauza concediului de
maternitate
ș
i a concediului parental, reclamanta a fost
promovată
d
e
angajatorul acesteia, prima
dată
în decembrie 2007
deși
era
absentă
în timpul
primei sale sarcini (a se vedea supra, pct. 13)
ș
i din nou în septembrie 2016,
la aproximativ un an
după
ce se întorsese la
muncă
(a se vedea supra, pct. 26).
În
consecință, rezultă că
nu a suferit niciun regres semnificativ pe termen lung
în cariera
diplomatică.
În
sfârșit,
este de
reținut că instanțele naționale
au reiterat în mod
expres
că
decizia de a revoca numirea reclamantei la post nu a fost o
măsur
ă
disci
plinară
(a se vedea supra, pct. 28). Curtea nu are niciun motiv pentru a
se îndoi de
această
constatare.
Concluzionează
prin urmare
că deși
decizia era
motivată
de sarcina reclamantei, nu era
destinată să
o
pună
într-o
poziție
nefavorabilă.
Î
n
funcție
de
constatările
de mai sus, Curtea
consideră
stabilit faptul
că
revocarea înainte de termen a numirii la post a reclamantei în
străinătate
era
n
ecesară
pentru a garanta
ș
i a
menține
capacitatea de
funcționare
a misiunii
diplomatice
ș
i, în cele din
urmă, protecția
drepturilor
celorlalți.
În pofida
marjei înguste de apreciere
lăsate
la latitudinea acestora,
autoritățile naționale
au oferite motive relevante
ș
i suficiente pentru a justifica necesitatea
măsurii.
În
consecință,
nu a fost
încălcat
art.
1
din Protocolul nr.
12 la
Convenție.
24
HOTĂRÂREA
NAPOTNIK ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA
1.
declară
cererea
admisibilă;
2.
hotărăște
că
nu a fost
încălcat
art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenție.
Redactată
în limba
engleză ș
i
comunicată
în scris la 20 octombrie 2020, în
conformitate cu art. 77 § 2
ș
i art. 77 § 3 din Regulamentul
Curții.
Andrea Tamietti
Grefier
Yonko Grozev
Președinte
25