CtEDO 22.10.2020 AI

AFFAIRE TONDO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.10.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE TONDO c. ITALIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

TONDO c. ITALIA

(Cererea nr. 75037/14)

HOTĂRÂRE

22 octombrie 2020

Această hotărâre este definitivă. Ea poate suferi retușuri de formă.

În cauza Tondo c. Italia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), în ședință într-un comitet compus din:

Aleš Pejchal,

președinte,

Pauliine Koskelo,

Tim Eicke,

judecători,

și Renata Degener,

grefieriță adjunctă de secțiune,

Văzând cererea sus-menționată (nr. 75037/14) îndreptată împotriva Republicii Italiene și introdusă la Curte de un cetățean al acestui stat, dl. Fernando Tondo („reclamantul"), în virtutea articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția") la 21 noiembrie 2014,

Notând că la 20 februarie 2018 cererea a fost comunicată Guvernului,

După deliberare în camera consilului la 29 septembrie 2020,

Adoptă hotărârea care urmează, pronunțată la această dată:

Cererea privește, sub unghiul articolului 6 § 1 din Convenție, neobservarea de către jurisdicția de apel de a ordona o nouă audiere a martorului la acuzare înainte de a renversa verdictul de achitare pronunțat în prima instanță.

1.

Reclamantul s-a născut în 1978 și locuiește la Torchiarolo. A fost reprezentat de Me P. Medina și Me M. Vitone, avocați la Bari.

2.

Guvernul italian („Guvernul") a fost reprezentat de fostul agent, doamna E. Spatafora.

3.

Reclamantul și fratele lui, F.T., fuseseră acuzați de a fi împușcat S.M. și rănit pe mama acestuia, L.B.R., la capătul unui violent conflict.

4.

Fuseseră trimiși în judecată devant curtea de asized din Lecce pentru a răspunde de capi de acuzare de omor și tentativă de omor.

5.

În cursul dezbaterilor, cei doi acuzați declaraseră că se adusesera la domiciliul lui S.M., vitez de profesie, cu singurului scop de a rezolva un conflict intrafamilial care era deja la originea mai multor agresiuni fizice comise de S.M. și alți membri ai familiei sale. Explicaseră că adusesera cu ei o bară de fier, pe care o plasasera în portbagaj mașinii lor, în caz că S.M. s-ar arăta violent.

6.

Văzând pe cei doi frați, S.M. și-a scos pistolul și a tras în reclamant, rănind-ul la nivelul umărului. F.T. atacă atunci S.M. cu bara de fier în timp ce reclamantul se aruncase pe el lovind-ul pentru a-l dezarma. Urmă un violent conflict între cei trei. În acel moment sosea pe teren un carabinier, A.G. Acesta încercă, fără succes, a imobiliza S.M. care se îndrepta spre reclamant amenință-ndu-l. Temând pentru viață, reclamantul s-apucă de pistol și tras doi focuri în direcția solului. După, susținut de fratele lui, se duse la mașină și se îndrepta spre spital.

7.

Conform rapoartelor expertise balistice, al doilea tir ucise S.M. și rănise L.B.R., care sosise între-timp pentru apăra fiul și se ținea după el, ascunsă la vedere celor doi frați.

8.

Curtea de asized auzi o douăzecime de martori, inclusiv L.B.R. și A.G. Acesta afirmă că sosise pe teren alertat de zgomot focuri și văzuse reclamantul și victima, cu fața sângerosă, în timp ce se confruntau. Declarase că încercase să-i separe, în zadar, și că fusese violent lovit în față de S.M. În acel moment reclamantul ar fi împușcat S.M., apoi ar fi ajuns mașina, plecând teren la viteză mare cu alt bărbat.

9.

L.B.R., pentru parte sa, declarase că se găsea acasă când fiica o preveni de confruntarea în curs. Ar fi ieșit deci și ar fi văzut reclamantul arătând pistolul în direcția solului. Ar fi săltat pe fiul, grav rănit și ținut îndoit în față, și l-ar fi apăsat pe pământ pentru evita de a fi lovit de gloanțe.

10.

Curtea de asized auzi de altfel sora victimei, care declarase că văzuse fratele ei lovit violent de F.T. și alt bărbat, și altă martor, A.F., care declarase că auzise zgomot foc, văzuse apoi S.M., pe pământ, primind lovituri din mâini doi bărbați, și decise în sfârșit a se depărta teren.

11.

Prin hotărâre din 29 ianuarie 2009, curtea de asized achitase doi frați: judecase că reclamantul acționase în stat de legitim apărare și F.T. nu comisese infracțiune.

12.

Considerând că nu dispunea nicio piesă de dovadă proprie a le răfuta, judecase credibile acuzațiile celor doi privind absența intenției de a ucide S.M. și desfășurarea fazei inițiale confruntării. Considerase că doi frați se apropiaseră victimei cu scopul de a angaja confruntare verbală, și nu comportamentul lor provocase reacția armată. Spusese că în aceste condiții, trebuia concluzionat că doi acuzați acționaseră în stat de legitim apărare față poziție periculoasă și determinată victimă, atât când F.T. folosise bara fier cât când reclamantul folosise pistolul.

13.

Curtea de asized observase că rapoartele balistice determinaseră că în momentul în care fusese lovită de glontele mortal, victima ori avea torsul îndoit în față cu o înclinare mai mare 45°, ori se găsea în poziție recroșată. Considerase că deși imprecis, mărturie L.B.R. coroba ipoteza conform căreia victima se găsea în poziție în moment tir. Constatase că oricum, S.M. nu se ținea sigur în picioare, contrar declaraț A.G., carabinerul. Adăugase că considera că acest martor lipsea credibilitate pentru că era în interesul lui deforma faptele și nu admite că om ucidese în prezență fără putut împiedica asemenea act.

Cât pentru alți martori, considerase că niciunu nu furnizase elemente utile reconstitutie faptelor.

14.

Curtea de asized considerase că la vedere circumstanțe, versiune acuzați conform căreia victima era în curs ridicare pentru agresa reclamantul părea plauzibilă, și reacție armată reclamantul, care deci era situație de legitim apărare, se justificase. Privitor la F.T., estimase că nu contribuise, prin acționări, la moarte S.M. Achitase deci doi acuzați.

15.

Parchetul și părțile civile apelaseră. Acestea din urmă cerureșa curții de asized de apel auzi din nou F.T. Argumentaseră în sprijin că declarații F.T. făcute în cursul investigațiilor preliminare privind început evenimente difereau de acelea făcute debaterilor, și fusesera declarate inutilizabile curte de asized. La 21 aprilie 2010, curtea de asized de apel admisesera cerere și ordonase nouă audiere F.T.

16.

La audiere din 22 aprilie 2010, curtea de asized de apel auzi F.T. și versă dosar declarații acestuia făcute devant judecătorul investigații preliminare. Rezultă din declarații că F.T. începuse indicate, înainte a se retrage parțial debaterilor prima instanță, că lovise S.M. bara fier imediat după ieșire mașinii, înainte S.M. tras reclamant. F.T. explica de altfel că reclamantul și el se adusesera domiciliul victimă cu scopul de a „-i da o lecție".

17.

Prin hotărâre din 27 noiembrie 2012, curtea de asized de apel renversase judecată prima instanță și condamnase doi acuzați.

18.

Considerase că trebuia reexamina ansamblul declarații lor – calificate credibile curtea de asized – la lumina depuneri făcute debaterilor prima instanță. În privință, considerase că marturie A.G. era decisiv deoarece A.G. era singur văzuse sfârșit scenă și văzuse reclamantul apucă pistol și tras fără viza direcția victimă distanță aproximativ doi metri. Conform curții de asized de apel, nu era nicio rație a dubita credibilitate acestui martor, care declarase de altfel că victima era deja grav rănit moment tir, ținea picioare ușor pliat în față și nu se aruncase cu adevărat reclamant amenință-ndu-l, ceea ce coroba marturie L.B.R.

19.

Curtea de asized de apel estimase că dovezi culese curs proces arătau că doi frați decideseser confrunta S.M. știind că era violent și armat, și deci pusesera propria inițiativă situație pericol. Referind principii jurisprudență materie, concluzionase că nu puteau deci invoca legitim apărare. Considerase de altfel că rezultă clar din diferite mărturii că doi acuzați nu mai găseau situație pericol moment reclamantul tras S.M., dat fiind că acesta era rănit și dezarmat.

20.

Rezulta din declarații L.B.R. că victima era recroșată pentru că grave răniri ocazionate lovituri, bara fier în special, pe care fusese când curs rixă mâini doi frați o împiedicau ține în picioare. Curtea de asized de apel relevă că deși rănit și el, reclamantul nu suferise fracturi nici leziuni interne, deci era în pericol mers și putut ușor ajunge mașina și pleca teren. Pentru aprecia gravitate răniri recepute victimă și reclamant, curtea de asized de apel rezemase pe concluzii expertise medico-legală încredințată experți numiți parchet. Decise deci a reține acelea experți apărare care constau a spune că S.M. era încă în măsură bate și agresa reclamantul în pofida lovituri primise.

21.

Curtea de asized de apel judecase că doi frați vinovați având provocat intenționat moarte S.M. și rănit L.B.R., și F.T. concurs omor comis reclamant. Dincolo reparație octroi părților civile, condamnase reclamantul pedeapsă douăzeci trei ani închisoare și F.T. pedeapsă douăzeci unu ani închisoare.

22.

Reclamantul și F.T. puseseră în casație. Invocaseră printre alte că curtea de asized de apel acționase mepris exigență art. 6 Convenție când reevaluase credibilitate martor la acuzare A.G., fără ordona nouă audiere. F.T. contestase condamnare complicitate omor.

23.

Prin hotărâre pe care o rendu 21 mai 2014, Curtea de Casație admisese parțial recurs. Pe presupunere încălcare art. 6 Convenție, observase mai întâi că curtea de asized de apel evaluase elemente dovadă dispunea manieră logică și corespunzătoare, și largă și valabil motivat raționament ajunsese condamnare acuzații. Notase că printre elemente figura marturie A.G., pe care judecători prima instanță respingeseser pe motiv judecase credibil, și pe care curtea de asized de apel reevaluase valoare probantă modo aprofundat.

24.

Curtea de Casație concluzionase cu toate acestea că curtea de asized de apel efectiv violat art. 6 Convenție, așa cum este interpretat Curte Europeană Drepturilor Omului hotărâre Dan c. Moldova (nr. 8999/07, 5 iulie 2011), deoarece reevaluase credibilitate marturie decisiv fără auzi direct martor. Relevă că A.G. era singur martor capabil descrie comportament și poziții doi acuzați și victimă moment comitere crime, și considerase că judecători de apel ar trebuit auzi din nou înainte concluzionat invers jurisdicție prima instanță privind credibilitate.

25.

Zis altfel, Curtea de Casație precizase că concluzie valori doar F.T., fost condamnat curtea de asized de apel complicitate omor, și nu pentru reclamant, era indiscutabil responsabil moarte S.M. deoarece manifestamente tras foc mortal. Confirmase deci condamnare reclamantul, care achitase autoritate chestiune judecată. În sfârșit, considerase că curtea de asized de apel gresise nu octroia circumstanțe atenuante doi acuzați.

26.

Curtea de Casație anulase deci hotărâre curtea de asized de apel parte relativă la condamnare F.T. și calcul pedepse doi acuzați, și remiț cauza altă curt de asized de apel.

27.

Prin hotărâre din 21 august 2015, după auzi A.G. și judeca credibil, curtea de asized de apel Tarente condamnase F.T. pedeapsă doisprezece ani închisoare și fixase pedeapsă reclamantul nouăsprezece ani închisoare după acordare circumstanțe atenuante.

28.

Cadrul juridic intern pertinent în speța de față este descris hotărâre Lorefice c. Italia, nr. 63446/13, §§ 26-28, 29 iunie 2017.

29.

Reclamantul susține că curtea de asized de apel Lecce l-a declarat vinovat fără auzi direct un martor la acuzare cheie care fost judecat credibil judecători prima instanță.

Invocă art. 6 Convenție, redactat deci în părți relevante:

"Orice persoană are dreptul a cauza să fie audiție în mod echitabil (...) de tribunal (...) care va decide (...) asupra temeiurilor o acuzație materie penală îndreptată împotriva."

30.

Guvernul se opune acestei teze.

Asupra admisibilității

31.

Constatând că grievul nu este în mod evident neîntemeiată nici inadmisibil alt motiv vizat art. 35 Convenție, Curtea îl declară admisibil.

Asupra fondului

32.

Reclamantul reproșa curții de asized de apel a fi revenit faptele stabilite prima instanță și esențial fondat constat culpabilitate pe depunere A.G., martor judecat credibil curtea de asized, fără a-l auzi direct din nou.

33.

El susține că această marturie crucială pentru reconstitutie fază finală evenimente, mai precis moment precedase foc mortal, și deci era element determinant exercitarea apreciere element psihologic crime.

34.

Consideră deci că condamnare a fost decidit încălcare drepturi apărare garantate art. 6 § 1 Convenție.

35.

Guvernul pledează neîncălcare art. 6 Convenție. Susține că curtea de asized de apel nu fondat condamnare reclamantul pe declarații A.G., dar examinase modo aprofundat toate dovezi fost versate dosar lumina element nouă dovadă, nouă depunere F.T., și mai bună luat în calcul concluzii expertise ordonată parchet.

36.

După Guvern, Curtea de Casație bazase pe marturie decisiv A.G. pentru anula condamnare F.T., și deci acționase privitor la el aplicare principii enunțate jurisprudență Curte Strasbourg materie. Ar fi fondat condamnare reclamantul circumstanțe factice cauză și rol pe care acesta ar fi manifestement jucat atât autor material omor. Dincolo marturie A.G., ar fi bazase alte elemente dovadă, și anume nouă depunere F.T., mărturii L.B.R., sora victimă și A.F. pe care judecători prim grad ar fi ignorat, și rezultate expertise ordonată parchet. În circumstanțe, marturie A.G., departe a fi decisiv, ar fi doar confirmat ce alte elemente dovadă ar fi deja permis demonstra. Curtea de Casație ar fi calificat declarații A.G. decisiv doar caz F.T.

37.

Curtea de asized de apel ar fi corectat erori logice și factice judecători prima instanță, cari ar fi ignorat anumite dovezi și omis evalua corespunzător ansamblul elemente culese, mai cu seamă privitor la existență speța de față o situație de legitim apărare. Guvernul estimă că reclamantul cerut la Curte efectueze nouă apreciere cauză, ceea ce reveni pentru ea eriga în judecător "a patra instanță".

38.

Curtea reamintește că modalități aplicare art. 6 Convenție proceduri de apel depind de caracteristici procedură în cauză; se cuvine ține seama de ansamblul procedură internă și rol devolut jurisdicție de apel ordinea juridică națională (Botten c. Norvegia, 19 februarie 1996, § 39, Colecția hotărârilor și deciziilor 1996-I). În special, atunci când o instanță de recurs chemată cunoaște o cauză fapt și drept și studia ansamblul în întregime chestiune culpabilitate sau nevinovăție, nu poate, motive echitate procedură, decide aceste chestiuni fără apreciere direct mărturii prezentate persoană ori acuzat care susține că nu comisese act ținut pentru infracțiune penală (a se vedea, printre alții, Ekbatani c. Suedia, 26 mai 1988, § 32, seria A nr. 134, Constantinescu c. România, nr. 28871/95, § 55, CEDH 2000-VIII, Dondarini c. San Marino, nr. 50545/99, § 27, 6 iulie 2004, și Igual Coll c. Spania, nr. 37496/04, § 27, 10 martie 2009) ori de martori depus período procedură și ale căror declarații doreșa da nouă interpretare (a se vedea, de exemplu, Lorefice, sus-citat, § 36). Într-adevăr, chiar dacă revine în principiu judecătorului național decide necesitate sau oportunitate citare martor, circumstanțe excepționale pot aduce Curtea conclude incompatibilitate art. 6 Convenție neaudiere unei persoane martor (a se vedea, printre mulți alții, Bricmont c. Belgia, 7 iulie 1989, § 89, seria A nr. 158, și Lazu c. Republica Moldova, nr. 46182/08, § 34, 5 iulie 2016).

39.

În contrast, Curtea a judecat în anumite cauze că condamnare reclamanți jurisdicție de recurs intervenit doar după interpretare o chestiune drept și interesații nu adusesera elemente ar fi permis gândi nouă audiere martori ar fi fost utilă. În aceste cauze, reclamanți aveau posibilitate a fi auziți și expune argumente lor devant jurisdicție de recurs (Leș c. România (dec.), nr. 28841/09, §§ 18-22, 13 septembrie 2016, Mujea c. România (dec.), nr. 68964/13, §§ 22-25, 28 noiembrie 2017, și Pătuleanu și alții c. România (dec.), nr. 22941/13, 9 octombrie 2018).

40.

Întornând spre faptele speța de față, Curtea observă la început că curtea de asized Lecce achitase reclamantul după auzi mai mulți martori. Judecători prima instanță considerase că cuprinse ansamblul, piese dosar nu permiteau exclude că reclamantul acționase stat de legitim apărare. Estimând nu dispuneau nicio piesă permitând reafuta, decidesera accepta versiune faptelor dată acuzați. În privință, concluzionaseră că declarații singur martor asista omor, A.G., nu erau credibile, și nu compatibile concluzii experți, în particular privitor poziții în care victimă și acuzat găseau moment foc mortal.

41.

Curtea observă apoi că judecători de apel aveau posibilitate ori confirma achitare reclamantul ori declara vinovat după livrează apreciere chestiune răspundere interesatului. Pentru face, ordonase nouă audiere coaccuzat reclamantul, F.T. Nu auziseră alți martori nici reclamantul, deși acesta asistase debaterilor.

42.

Curtea observă de altfel că judecători de apel infirmat hotărâre prima instanță și declarat reclamantul vinovat după exclus existență o situație de legitim apărare proprie funda constat nerespundere penală interesatului. Pentru ajunge această concluzie, considerase necesar ține seama declarații toți martori, inclusiv pe cari curtea de asized judecase irrelevante, calificând de "decisiv" depunere A.G. și abatând opinia judecători prim grad privitor credibilitate acestui martor și interpretare declarații sale.

43.

Curtea estimează la vedere aceste elemente că jurisdicție de apel nu limitat proceda nouă apreciere elemente natură pur juridică, dar pronunțase o chestiune factică, și anume credibilitate unui martor la acuzare cheie, modificând deci faptele reținut judecători prima instanță (a se vedea, a contrario, Leș și Pătuleanu și alții, decizii sus-citate). Ea reamintește că evaluare credibilitate unui martor este o sarcină complexă, care, în general, nu poate a fi realizată prin intermediul unei simple lecturi conținut declarații acestuia, astazi consacrat procese-verbale audieri (Lorefice, sus-citat, § 43).

44.

Cum Guvernul, Curtea observă că Curtea de Casație, sesizată reclamant, a aplicat principiu jurisprudență și a ordonat judecătorului renvoi auzi din nou A.G. calitate singur martor direct omor. Ea nu vede deci de ce Curtea de Casație considerase că principiu aplică doar caz F.T., fost acuzat complicitate omor, și nu caz reclamantul. Dacă nu făcea sigur niciun dubiu că victimă succumbase sub focuri reclamantul, rămânea cu toate acestea adevărat că judecători de apel apreciaseră culpabilitate interesatului fondând pe o versiune diferită faptelor care derulaseră faza finală confruntării, în special privitor poziție în care victimă găsea moment tir și pericol pe care victimă putea reprezenta pentru reclamant. Or aceste elemente comandau apreciere direct mărturii relevante.

În context, Curtea nu împărtășește teză Guvernului constă spune că declarații A.G. erau determinante scopuri aprecierii culpabilitate F.T. și nu scopuri aceea reclamantul.

45.

Curtea consideră că neprocedeând nouă audiere A.G. sau alți martori înainte a infirma verdictul achitare pe care beneficiase prima instanță, curtea de asized de apel substanțial restrânse drepturi apărare reclamantul.

46.

În sfârșit, Curtea observă că judecători declarat vinovat nu auziț reclamantul ­­ care cu toate acestea asistase debaterilor, privând deci de posibilitate expune propriile argumente pe chestiuni faptele determinante pentru apreciere culpabilitate (Lacadena Calero c. Spania, nr. 23002/07, § 48, 22 noiembrie 2011, și, a contrario, Mujea, decizie sus-citat, §§ 22-25).

47.

Dată la vedere ansamblul circumstanțe speța de față, Curtea concluzionează că reclamantul fost privat dreptul un proces echitabil. De aici, existat o încălcare art. 6 § 1 Convenție.

48.

Conform art. 41 Convenție:

"Dacă Curtea constată că existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți contractante nu permite reparare doar incomplet consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

Daune

49.

Reclamantul cere suma 500 000 euro (EUR) pentru prejudiciu moral. În reparație prejudiciu material estimează a fi suferit, cere Curte anuleza efecte izvorât din decizia jurisdicții interne declara cul condamna-l a indemniza părți civile.

50.

Guvernul se opune.

51.

Curtea nu distinge nicio legătură cauzalitate între încălcare constatată și prejudiciu material pretins. Respinge deci cerere formulată titlu. În schimb, octroyă reclamantul 6 500 EUR pentru prejudiciu moral.

Cheltuieli și speze

52.

Reclamantul cere 16 450 EUR – suma calculată pe baza baremului național – titlu cheltuielilor și spezelor pe care le-a angajat cadrul procedurii menite devant Curte.

53.

Guvernul se opune.

54.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursare cheltuielilor și spezelor că măsura în care se stabilesc realitate, necesitate și caracter rezonabil rată. În speța de față, reclamantul neavând produs nicio factură nici notă onorarii, Curtea respinge cerere formulată titlu.

Dobânzi moratorii

55.

Curtea estimă de cuviință a calcheze rata dobânzilor moratenii pe rata dobândă ușurinei creditare marginale Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

Declară cererea admisibilă;

Spune că existat o încălcare art. 6 § 1 Convenție;

Spune

a)

că statul pârât trebuie a versa reclamantul, într-un termen trei luni, 6 500 EUR (șase mii cinci sute euro), plus orice sumă putând fi datorată pe această sumă titlu de impozit, pentru prejudiciu moral;

b)

că de la expirare acestui termen și până a versare, acest montant va fi majorat cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a ușurinei de creditare marginale Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

Respinge surplus cererii de satisfacție echitabilă.

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 octombrie 2020, în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Renata Degener

Aleš Pejchal

Grefieriță adjunctă

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-03-19
0,93
AFFAIRE FABRIS ET PARZIALE c. ITALIE
empêché l’accomplissement d’actes d’investigation essentiels ou la possible condamnation des responsables STRASBOURG 19 mars 2020 DÉFINITIF 12/10/2020 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2018-05-15
0,93
TONNO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 45542/11 Raffaele TONNO contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 15 mai 2018 en un comité composé de : Kristina Pardalos, présidente, Ksenija Turković, Ti
CtEDO 2020-06-04
0,93
AFFAIRE CITRARO ET MOLINO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CITRARO ET MOLINO c. ITALIE (Requête n o 50988/13) ARRÊT STRASBOURG 4 juin 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Citraro et Molino c. Italie, La Cour européenne des droits
CtEDO 2019-06-06
0,93
AFFAIRE MIDEO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MIDEO c. ITALIE (Requête n o 19169/02) ARRÉT STRASBOURG 6 juin 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mideo c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (première sec
CtEDO 2020-01-09
0,93
AFFAIRE JEDDI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE JEDDI c. ITALIE (Requête n o 42086/14) ARRÊT Art 5 § 1 • Voies légales • Détention d’un étranger en vue de son expulsion • Intéressé ayant négligé de signaler l’existence d’un jugement lui conférant le droit d’obten
Sursă