M.A.M. c. SUISSE

Comunicat la 5 noiembrie 2020 Publicat la 23 noiembrie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere n 29836/20 M.A.M. împotriva Elveției introdusă la 22 iulie 2020 FOARTE DE L Cererea de azil a reclamantului a fost respinsă de autoritățile elvețiene, deoarece declarațiile sale nu au îndeplinit condițiile necesare pentru recunoașterea statutului de refugiat. Cu toate acestea, în momentul în care a examinat legalitatea trimiterii sale în Pakistan, Tribunalul Administrativ Federal a reținut că reclamantul era acum un creștin practicant, care se convertise la creștinism din convingere înainte de a primi decizia negativă cu privire la cererea sa de azil. Cu toate acestea, instanța a considerat că nu există nici un motiv de a crede că ar risca să fie persecutat într-un viitor previzibil din cauza noii sale religii de întoarcere în țara sa de origine.

În fața Curții, reclamantul susține că trimiterea la Pakistan la un risc de a fi supus unor tratamente contrare articolelor 2 și 3 din convenție. Prevalând de la art. 9, susține, de asemenea, că va fi împiedicat în practica credinței sale creștine la întoarcerea sa în țara sa de origine. La 5 august 2020, art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții a fost aplicat în raport cu recurentul. Având în vedere circumstanțele menționate de solicitant, în special convertirea sa de la l .Islam la creștinism, ar trebui să se considere că trimiterea sa la Pakistan ar risca în mod real să fie supusă unor tratamente contrare articolelor 2 și 3 din Convenție? La expulzarea reclamantului din Pakistan, unde afirmă că libertatea sa religioasă va fi afectată în mod considerabil, este aceasta contrară articolului 9 din Convenție?

Communiquée le 5 novembre 2020 Publié le 23 novembre 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 29836/20 M.A.M. contre la Suisse introduite le 22 juillet 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le renvoi au Pakistan du requérant, ressortissant de ce pays s’étant converti de l’islam au christianisme en Suisse. La demande d’asile du requérant fut rejetée par les autorités suisses, au motif que ses déclarations ne remplissaient pas les conditions requises pour lui reconnaître le statut de réfugié. Cela étant, au moment d’examiner la licéité de son renvoi au Pakistan, le Tribunal administratif fédéral retint que le requérant était désormais un chrétien pratiquant, qui s’était converti au christianisme par conviction avant de recevoir la décision négative sur sa demande d’asile. Le tribunal considéra néanmoins qu’il n’y avait pas de raison de croire qu’il risquerait de faire l’objet de persécutions dans un avenir prévisible en raison de sa nouvelle religion de retour dans son pays d’origine.

Devant la Cour, le requérant soutient que son renvoi au Pakistan l’expose à un risque de subir des traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention. Se prévalant de l’article 9, il prétend également qu’il sera entravé dans la pratique de sa foi chrétienne à son retour dans son pays d’origine. Le 5 août 2020, l’article 39 du règlement de la Cour fut appliqué à l’égard du requérant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard aux circonstances évoquées par le requérant, en particulier à sa conversion de l’islam au christianisme, doit-on considérer que son renvoi au Pakistan lui ferait courir un risque réel d’être soumis à des traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention ? 2. L’expulsion du requérant au Pakistan, où il allègue que sa liberté de religion sera considérablement entravée, est-elle contraire à l’article 9 de la Convention ?