OSMAN c. TURQUIE

Comunicată la 18 noiembrie 2020 Publicată la 7 decembrie 2020 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS n 23782/20 Abdulmenaf OSMAN împotriva Turciei introdusă la 3 iunie 2020 FOARTE DE L Administrația a considerat că exemplarele în discuție ale ziarului "Hebdomadar" aveau conținut care punea în pericol siguranța instituției Õ din cauza faptului că anumite articole, care raportau grevele de foame care aveau loc în alte unități din afara orașului, puteau cauza răspândirea grevelor de foame și că în unele articole existau expresii neincluse de administrație - care înlăturau o organizație teroristă. Invocând art. 10 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a primi informații sau idei din cauza măsurii de introducere în litigiu.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a primi informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție din cauza măsurii de introducere în discuție În cadrul procedurii, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, 29 martie 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 18 novembre 2020 Publié le 7 décembre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 23782/20 Abdulmenaf OSMAN contre la Turquie introduite le 3 juin 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire de quatre éditions d’un hebdomadaire, intitulé « Nouvelle Démocratie », envoyées au requérant, détenu dans une prison. L’administration pénitentiaire considéra que les exemplaires en question de l’hebdomadaire avaient des contenus mettant en péril la sécurité de l’établissement pénitentiaire au motif que certains articles, rapportant les grèves de faim ayant lieu dans d’autres établissements pénitentiaires, pouvaient provoquer la propagation des grèves de faim et que dans certains articles il y avait des expressions –non-précisées par l’administration- faisant l’éloge d’une organisation terroriste. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit de recevoir des informations ou des idées en raison de la mesure de saisie litigieuse.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la mesure de saisie en question ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? 3. En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, 29 mars 2016, Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?