Piloyan împotriva Armeniei

A doua secțiune DECIZIE nr. 112/11 Tigran PILOYAN împotriva Armenia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 19 noiembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Jolien Schukking, președinte, Armen Harutyan, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 21 decembrie 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Tigran Piloyan a fost un național armenian. El s-a născut în 1962 și a trăit în Erevan. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Hayrapetyan, un avocat care practică în Erevan. Plainele reclamantului în temeiul art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind refuzul autorităților de a-și recunoaște proprietatea de construcții neautorizate construite și deținute de el și lungimea excesivă a procedurilor interne care au urmat au fost comunicate guvernului armenian („Guvernul”).

La 2 octombrie 2017, soția reclamantului și două fiice au informat Registrul că reclamantul a murit la 21 decembrie 2013, exprimând dorința ca fiica cea mai mică a reclamantului, dna Irina Piloyan, să continue procedura în numele său. Dna Piloyan a semnat, de asemenea, formularul de autoritate pentru dl T. Hayrapetyan. Guvernul susține că soția și fiicele reclamantei nu au reușit să-și justifice statutul în cadrul procedurii dinainte de Curte, în măsura în care nu au reușit să prezinte un certificat de moștenire sau orice alt document care să confirme că au acceptat moștenirea reclamantului.

Curtea reiterează că, în cazul în care reclamantul a murit după depunerea unei cereri, a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca el sau ea să aibă un interes suficient în cazul (a se vedea Centrul de Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDO 2014]. Curtea a stabilit, de asemenea, ca moștenitorul care dorește să continue procedura în fața Curții să justifice acest lucru (a se vedea, de exemplu, Belskiy c. Rusia (dec.), nr. 23593/03, 26 noiembrie 2009). Curtea observă că reclamantul a murit la 21 decembrie 2013. Curtea nu a fost informată cu privire la aceasta. Numai în 2017, după ce au fost invitați să răspundă observațiilor guvernului în răspunsul la cererea reclamantului întârziat, soția sa și două fiice au informat Curtea decesului reclamantului și au exprimat dorința ca dna Irina Piloyan să continue procedura în fața Curții.

Cu toate acestea, Curtea remarcă că, după ce a susținut că este moștenitorul reclamantului, dna Piloyan nu a furnizat niciun document, cum ar fi un certificat de succesiune, pentru a confirma acceptarea succesiunii reclamantului întârziat (a se vedea Rista și alții c. Albania [Comitetul], nr. 5207/10 și altele 6, 17 martie 2016) sau orice declarație care confirmă că a acceptat succesiune după decesul tatălui său (contract) Romankevič c. Lituania , nr. 25747/07, § 15, 2 decembrie 2014) sau orice alte documente sau informații detaliate care ar putea fi relevante în cazul ei particular (contrast Andreyeva c. Rusia (dec.), nr. 76737/01, 16 octombrie 2003). Ea nu a reușit să facă acest lucru chiar și după ce guvernul a formulat expres acest lucru în alte observații după ce au aflat de moartea reclamantului.

În acest context, Curtea constată că cererea de urmărire a procedurii a fost depusă de o persoană care nu a furnizat nici o dovadă a statutului ei de moștenitor (a se vedea mutatis mutandis Léger c. Franța (striking off) [GC], nr. 19324/02, § 50, 30 martie 2009). Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu articolul (c) Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu consideră că „respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolele” necesită examinarea cererii în ciuda decesului reclamantului. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 10 decembrie 2020. Liv Tigerstedt Jolien Schukking Președintele adjunct al grefierului interimar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 112/11 Tigran PILOYAN against Armenia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19 November 2020 as a Committee composed of: Jolien Schukking, President, Armen Harutyunyan, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 21 December 2010, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Tigran Piloyan, was an Armenian national. He was born in 1962 and lived in Yerevan. The applicant was represented before the Court by Mr T. Hayrapetyan, a lawyer practising in Yerevan. The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the authorities’ refusal to recognise his ownership of unauthorised constructions built and owned by him and the excessive length of the ensuing domestic proceedings were communicated to the Armenian Government (“the Government”). On 2 October 2017 the applicant’s wife and two daughters informed the Registry that the applicant had died on 21 December 2013, expressing their wish that the applicant’s younger daughter, Ms Irina Piloyan, pursue the proceedings on his behalf.

Ms Piloyan also signed the authority form for Mr T. Hayrapetyan. THE LAW The Government argued that the applicant’s wife and daughters had failed to substantiate their standing in the proceedings before the Court in so far as they had failed to submit an inheritance certificate or any other document confirming that they had accepted the applicant’s inheritance.

The Court reiterates that, where the applicant has died after lodging an application, it has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014). The Court has also established that it is for the heir who wishes to pursue the proceedings before the Court to substantiate his or her standing to do so (see, for example, Belskiy v. Russia (dec.), no. 23593/03, 26 November 2009). The Court observes that the applicant died on 21 December 2013. The Court was not informed thereof. It was only in 2017, after they had been invited to respond to the Government’s observations in reply to the late applicant’s application, that his wife and two daughters informed the Court of the applicant’s death and expressed the wish that Ms Irina Piloyan continue the proceedings before the Court.

The Court notes, however, that, having claimed to be the applicant’s heir, Ms Piloyan did not provide any document, such as a succession certificate, to confirm acceptance of the late applicant’s succession (see Rista and Others v. Albania [Committee], nos. 5207/10 and 6 others, 17 March 2016) or any statement confirming that she had accepted succession after her deceased father (contrast Romankevič v. Lithuania , no. 25747/07, § 15, 2 December 2014) or any other documents or detailed information which could be of relevance in her particular case (contrast Andreyeva v. Russia (dec.), no. 76737/01, 16 October 2003). She failed to do so even after the Government expressly raised this in their further submissions after having learnt of the applicant’s death.

Against this background, the Court finds that the request to pursue the proceedings was submitted by a person who has provided no evidence of her status as an heir (see, mutatis mutandis , Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 50, 30 March 2009). In the light of the foregoing, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, it does not consider that “respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols” requires the examination of the application despite the applicant’s death. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 10 December 2020. Liv Tigerstedt Jolien Schukking Acting Deputy Registrar President