2ac-158/26 — Cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate

La 28 octombrie 2024, Ghenadie Catlabuga a depus în instanța de insolvabilitate cerere introductivă, prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Liupas-Imobil” SRL.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a admis spre examinare cererea introductivă înaintată de reprezentantul creditorului Ghenadie Catlabuga, avocat Radu-Ștefan Patrașanu cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului ÎM „Liupas - Imobil” SRL.

Prin încheierea din 05 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a admis cererea depusă de reprezentantul Vlădeanu Lenuța-Daniela privind înlocuirea părții în cadrul procesului civil și anume a lui Catlabuga Ghenadie cu succesorul în dreptul Vlădeanu Lenuța-Daniela. În procesul civil la cererea introductivă depusă de Ghenadie Catlabuga privind intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Liupas-Imobil” SRL, s-a substituit creditorul Ghenadie Catlabuga cu succesorul în drepturi Vlădeanu Lenuța- Daniela în partea creanței de 817 000 euro. S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea reprezentantului debitorului ÎM „Liupas-Imobil” SRL, administrator Artiom Gheneralov privind încetarea procesului civil la cererea introductivă înaintată de creditorul Ghenadie Catlabuga (succesor Vlădeanu Lenuța- Daniela) cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului ÎM „Liupas-Imobil” SRL.

Prin încheierea din 05 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a respins cererea înaintată de administratorul provizoriu al ÎM „Liupas-Imobil” SRL, Vitalii Mamaliga cu privire la ridicarea dreptului de administrare al administratorului ÎM „Liupas-Imobil” SRL, Artiom Gheneralov de la gestionarea întreprinderii, ca fiind neîntemeiată. S-a respins cererea 1 înaintată de administratorul ÎM „Liupas-Imobil” SRL, Artiom Gheneralov cu privire la ridicarea măsurilor de asigurare aplicate prin încheierea din 06 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, ca fiind neîntemeiată.

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-au respins cererile depuse de Ghenadie Catlabuga și administratorul provizoriu Vitalie Mamaliga cu privire la reluarea dezbaterilor judiciare. S-a respins cererea introductivă depusă de reprezentantul lui Ghenadie Catlabuga, avocatul Radu-Ștefan Patrașanu la care s-a alăturat Vlădeanu Lenuța-Daniela împotriva ÎM „Liupas - Imobil” SRL. S-a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎM „Liupas - Imobil” SRL. S-a anulat măsurile de asigurare a acțiunii aplicate prin încheierea din 06 noiembrie 2024 a Judecătoria Chișinău, sediul Central, în privința ÎM „Liupas - Imobil” SRL.

La 19 noiembrie 2025, administratorul provizoriu Vitalii Mamaliga a depus apel împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 24 noiembrie 2025, Vlădeanu Lenuța-Daniela a declarat apel împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 25 noiembrie 2025, Ghenadie Catlabuga a declarat apel împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 20 septembrie 2026, prin intermediul poștei electronice, Ghenadie Catlabuga, a depus cerere, solicitând strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată pentru judecarea acesteia în ordine de apel.

În susținerea cererii de strămutare, cu trimitere la prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) alin. (4) din Codul de procedură civilă, Ghenadie Catlabuga a invocat că există bănuieli, care derivă din elemente obiective că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces. LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Articolul 32 alin.(1) din Codul de procedură civilă statuează că: „(1) Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.”

Articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că: „ (1) Cauza pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.” 2

Articolul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă statuează că: „ (2) Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă: f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces.”

Articolul art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă indică că: „(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanţei ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Articolul 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă remarcă că: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Articolul 61 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă relevă că: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. (2) În caz de folosire cu rea-credinţă a drepturilor procedurale, instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. (3) Participanţii la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancţionează de către instanţa de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unităţi convenţionale.” MOTIVAREA INSTANȚEI:

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că cererea de strămutare poate fi înaintată în temeiuri strict determinate de legislația procesual-civilă, bazată pe argumente plauzibile, probe ce confirmă temeinicia cererii formulate, iar lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt, ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

Temeiul de strămutare a cauzei reglementat la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. Cât privește calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii. 3

Completul de judecată constată că argumentele invocate de către Ghenadie Catlabuga, drept temei de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad pentru judecarea acesteia în ordine de apel, precum că există bănuieli care derivă din elemente obiective că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei și sau de calitatea participanților la proces, nu constituie temei de strămutare a cauzei, ori acest argument nu relevă existența unor împrejurări concrete care să permită concluzia că nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, în sensul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare, însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate, ce ar justifica strămutarea examinării cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad pentru soluționarea cererii de apel.

Mai mult ca atât, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că, în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora.

În acest sens, articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale cere instanței să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză şi o abordare obiectivă, determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens.

În situația în care într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparţial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparţial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că temeiurile de strămutare a cauzei invocate de Ghenadie Catlabuga nu se încadrează în prevederile de drept indicate la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul 4 de procedură civilă la care face referire ultimul, respectiv cererea este neîntemeiată. Or, lipsa probelor incontestabile în acest sens, ce ar demonstra direct că nepărtinirea magistraților din cadrul Curții de Apel Centru, în special a judecătorilor care fac parte din completul de judecată implicați nemijlocit la judecarea prezentei cauzei în ordine de apel, ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, servește temei de respingere a cererii lui Ghenadie Catlabuga.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție rezumă că, de altfel, scopul strămutării cauzei, urmărit de Ghenadie Catlabuga este unul deghizat de tergiversare nejustificată a procesului și îngreunarea sarcinii de lucru a instanțelor judecătorești.

Din considerentele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge cererea depusă de Ghenadie Catlabuga cu privire la strămurarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, cu remiterea cauzei Curții de Apel Centru pentru judecarea acesteia în ordine de apel.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,