3ra-375/16 — Anularea prescripţiei

prima instanţă: V.Gîrleanu dosarul nr.3ra-375/16 instanţa de apel: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursulului declarat de către Inspecția Financiară, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului împotriva Inspecției Financiare privind anularea pct.pct. 1 și 3 din prescripția cu privire la rezultatele inspectării tematice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 17 iulie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre, de admitere a acțiunii, c o n s t a t ă La 27 februarie 2015, reclamanta Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Inspecției Financiare solicitînd anularea pct.pct. 1 și 3 din prescripția cu privire la rezultatele inspectării tematice nr. 27-03-10/1538 din 21.11.2014.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, la data de 22 octombrie 2014 a fost iniţiată inspectarea corectitudinii repartizării de către Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului a biletelor gratuite de odihnă în taberele de odihnă pentru copii, care a fost finalizată la 13 noiembrie 2014. În urma realizării inspecţiei de către Inspecţia Financiară a fost remis la Cancelaria DMPDC Prescripţia cu privire la rezultatele inspectării tematice nr. 27- 03-10/1538 din 21 noiembrie 2014, prin care s-a cerut: 1) examinarea rezultatelor inspectării și de a întreprinde măsurile necesare în scopul înlăturării încălcărilor depistate și neadmiterii acestora pe viitor; 2) respectarea prevederilor Regulamentului de funcţionare a taberelor de odihnă şi întrenare nr. 334 din 23.04.2009; 3) efectuarea cercetării de seviciu cu tragerea la răspundere a persoanelor vinovate şi de a asigura încasarea sumei de 320400 lei, costul biletelor de odihnă repartizate neîntemeiat.

1 Solicită reclamanta Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului anularea punctului 1 şi 3 al Prescripţiei cu privire la rezultatele inspectării tematice la DMPDC nr.27- 03-10/1538 din 21 noiembrie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de către Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (vol.I,f.d.39). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 27 iulie 2015, Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului a declarat apel nemotivat, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea privind anularea pct. din prescripția cu privire la rezultatele inspectării tematice să fie admisă în sensul declarat (vol.I,f.d.42-43).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre, de admitere a acțiunii (vol.III,f.d.149). Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 22 decembrie 2015, Inspecția Financiară a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015 și hotărîrii Judecătorie Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2015 cu pronunțarea unei noi decizii sub formă de încheiere, prin care procesul să fie încetat. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel instanțe este ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat în mod eronat legea. În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîre ilegală și neîntemeiată de admitere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul lor la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.III,f.d.161-167). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunţată la 27 octombrie 2015 (vol.III,f.d.149), iar recursul a fost depus la 22 decembrie 2015 (vol.III,f.d.161). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Inspecția Financiară a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Inspecția Financiară, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. 2 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspecția Financiară, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Inspecția Financiară, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi 3 considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspecția Financiară, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Inspecția Financiară, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală Valentina Clevadî 4