2ra-542/16 — Restituirea împrumutului

Dosarul nr. 2ra-542/16 prima instanţă: V. Holban instanţa de apel: L. Bulgac, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Jessen Svetlana împotriva pîrîţilor Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila privind restituirea împrumutului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, prin care apelul declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Liudmila a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 21 noiembrie 2014, Jessen Svetlana a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila privind restituirea împrumutului. În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că, la 16 aprilie 2014, în baza contractului de împrumut nr. 763, a transmis pîrîţilor Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, cu titlu de împrumut, suma de 97 360 lei, cu termenul de rambursare, potrivit pct. 1 al contractului, pînă la 01 iulie 2017. Potrivit pct. 2 al contractului, părţile au stabilit că achitarea va avea loc în tranşe egale a cîte 2700 lei lunar, începînd cu luna iunie anului 2014, însă, contrar clauzelor contractuale pîrîţii nu au executat obligaţia de a restitui tranşele lunare.

La 30 octombrie 2014, pîrîţilor le-a fost înaintată pretenţie, recepţionată la 03 noiembrie 2014, prin care, li s-a solicitat restituirea împrumutului. Menţionează că la aceeaşi dată, reclamanta a recepţionat o adresare scrisă, semnată de Doncev Anatolii, prin care, ultimul îi solicită reclamantei să îi transmită o recipisă pentru sumele de bani care ar fi fost primite de către reclamantă începînd cu 1 luna iunie 2014. În acelaşi timp pîrîtul Doncev Anatolii i-a solicitat reclamantei să indice datele contului bancar la care acesta ar putea transfera mijloacele băneşti datorate. Drept răspuns la adresarea respectivă, reclamanta, la 30 octombrie 2014, a expediat o scrisoare, prin care a comunicat pîrîţilor despre faptul că, de către aceştia, mijloace financiare nu i-au fost transmise şi respectiv, eliberarea unei recipise (confirmări) în acest sens, nu poate fi scrisă.

Scrisoarea a fost recepţionată de către pîrîţi la 03 noiembrie 2014. Mai menţionează reclamanta că, la 10 noiembrie 2014, a recepţionat, prin intermediul oficiului poştal, răspunsul la pretenţia din 30 octombrie 2014, prin care pîrîţii indică asupra faptului că nu vor rambursa întreaga sumă a împrumutului, invocînd diverse motive. Solicită Jessen Svetlana, încasarea din contul pîrîţilor Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila a sumei oferite cu titlu de împrumut, în mărime de 97360 lei; a cheltuielilor pentru asistenţă juridică, în sumă de 9736 lei şi taxa de stat în mărime de 2982 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 aprilie 2015, acţiunea a fost admisă parţial.

S-a încasat, în mod solidar, din contul lui Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, în beneficiul Svetlanei Jessen, suma împrumutului în mărime de 97360 lei şi cheltuielile de judecată formate din taxa de stat achitată în mărime de 2920,80 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 2500 lei, în total suma de 102780,80 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, apelul declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 06 ianuarie 2016, Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 aprilie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiune a să fie respinsă integral. În motivarea recursului, a invocat recurenta că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 11 noiembrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 19 noiembrie 2015. (f.d.

128) Ţinînd cont de cele indicate, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. 2 La 09 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatei, copia recursului declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. (f.d. 136) Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, intimata nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă.

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept materiale şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare. 3 În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în modul corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului, care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Doncev Anatolii şi Doncev Ludmila, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 5