2ra-1466/15 — Cu privire la încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-1466/15 prima instanţă – V. Belous instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Sprinci Serghei și Sprinci Angela adoptată în pricina civila la cererea de chemare în judecată formulată de Papîmeri Mihail împotriva lui Sprinci Serghei şi Sprinci Angela cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 27 ianuarie 2015 prin care s-a admis apelul declarat de Papîmeri Mihail, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din 16 septembrie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de admitere parțială a pretențiilor, c o n s t a t ă: La 20 ianuarie 2014 reclamantul Papîmeri Mihail a formulat cerere de chemare în judecată către pîrîţii Sprinci Serghei şi Sprinci Angela cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la 26 august 2012 printr-un contract simplu a acordat pîrîţilor 5000 euro împrumut, cu condiţia ca în termen pînă la 26 ianuarie 2013 vor fi restituţi banii. La 26 ianuarie 2013 împrumutul n-a fost restituit. La 02 ianuarie 2014 dînsul a notificat pîrîţii, solicitînd ca în termen de 5 zile să-i întoarcă datoria, însă pînă în prezent obligaţia n-a fost onorată. Susţine reclamantul că aceştea sunt de rea-credinţă şi tergiversează intenţionat executarea obligaţiei. Ei mai au datorii la alţi creditori şi în prezent bunurile lor sunt sechestrate de executorul judecătoresc A.Repeşcu.

Cere reclamantul Papîmeri Mihail încasarea de la Sprinci Serghei şi Sprinci Angela în mod solidar a datoriei în mărime de 5000 euro sau echivalentul în lei la data executării hotărîrii şi dobînda de întîrziere la data emiterii hotărîrii, a încasa de la pîrîţi cheltuielile de judecată, a aplica sechestru pe bunurile lui Sprinci Serghei şi Sprinci Angela. 1 În drept, își întemeiază pretențiile pe prevederile art.5,166-167 Codul de procedură civilă, art. 514, 572, 867 alin. (1) Codul civil. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 16 septembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial.

S-a încasat în mod solidar de la Sprinci Serghei şi Sprinci Angela în beneficiul lui Papîmeri Mihail datoria în sumă de 2000 euro sau echivalentul lor în valuta naţională la momentul executării hotărârii, dobânda pe perioada întârzierii de 18 luni de 4 362,84 lei, cheltuielile de judecată proporţional pretenţiilor admise de 1 157,48 lei, serviciile poştale de 5,75 lei şi asistenţa juridică de 5000 lei, iar în total suma de 10 526,07 lei.

S-a declarat din oficiu nulitatea clauzei din recipisa eliberată de Sprinci Serghei şi Sprinci Angela la 26 august 2012, cu privire la obligaţia de plată a sumei de 3000 euro, ca fiind în contradicţie cu bunele moravuri, fiindcă poartă caracter de îmbogăţire fără justă cauză, în legătură cu ce acţiunea în partea dată s-a respins (f.d.79-81) . La 16 octombrie 2014 Papîmeri Mihail a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca din 16 septembrie 2014, solicitând casarea integrală a hotărîrii cu adoptarea unei noi decizii prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 27 ianuarie 2015 s-a admis cererea de apel depusă de Papîmeri Mihail, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Soroca din 16 septembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri după cum urmează; s-a admis parțial acțiunea formulată de Papîmeri Mihail; s-a încasat în mod solidar de la Sprinci Serghei și Sprinci Angela a datoriei în sumă de 5000 euro, a dobînzii de întîrziere în sumă de 275,50 euro, a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei. În rest acțiunea s-a respins (f.d.110-114). La 23 aprilie 2015 Sprinci Serghei și Sprinci Angela au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 27 ianuarie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menținerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului recurenții au indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. Au indicat că, instanța de apel eronat a interpretat circumstanțele faptice și a ajuns la concluzia că, recurenții au împrumutat de la Papîmeri Mihail suma de 5000 euro, pe cînd în realitate au împrumutat doar suma de 2000 euro și în această bază a emis o decizie inechitabilă și greșită, deoarece a încasat sume pe care niciodată nu le-au primit. Au mai indicat, că nu au fost citați legal pentru ședința de judecată în care a fost examinat în fond cererea de apel, fiind astfel încălcate drepturile sale de a prezenta probe și argumente, și ca rezultat instanța s-a bazat doar pe argumentele apelantului.

Au mai menționat, că pentru împrumutul anterior în sumă de 5000 euro recurenții au achitat o dobîndă îm mărime de 9500 euro și din aceste considerente instanța de fond corect a concluzionat că, prevederile din recipisa din 26 august 2012 în partea sumei de 3000 euro poartă un caracter de îmbogățire fără justă cauză, depășind considerabil suma refinanțării prevăzută de BNM, aplicabilă în conformitate cu legislația în vigoare pentru astfel de cazuri.

La data de 05 iunie 2015 intimatul Papîmeri Mihail a depus referință la recursul declarat de Sprinci Serghei și Sprinci Angela, pledînd pentru declararea acestuia ca 2 inadmisibil, invocînd că argumentele recurenților sînt lipsite de logică, ei fiind de rea- credință, deoarece recurenții au prezentat ca probă în instanța de fond o recipisă prin care intimatul Papîmeri Mihail a semnat că nu are careva datorii față de Sprinci Serghei și Sprinci Angela, însă recipisa dată a fost eliberată cu o jumătate de an pînă la acordarea împrumutului din 26 august 2012. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform avizelor de recepție anexate la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 27 ianuarie 2015 a fost expediată în adresa participanților și recepționată la 24 februarie 2015 (f.d.116-118), astfel recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 23 aprilie 2015, în termen.

Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Colegiul apreciază critic argumentul recurenților privind nerespectarea procedurii de citare legală, deoarece conform art.100 alin.(3) și 102 alin.(1,41) Codul de procedură civilă, care stipulează că participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei, precum și participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Conform avizelor de recepție anexate la materialele cauzei se atestă că, pentru ședința de judecată din 16 decembrie 2014 orele 10 00 participanții la proces au fost înștiințati legal, fapt confirmat prin semnăturile aplicate (f.d.98-99).

La data de 15 decembrie 2014 prin intermediului fax-ului, intimatul Sprinci Serghei a depus o cerere de amînare pentru motiv de boală, precum și avocatul apelantului V. Ciuhrii, în legătură cu antrenarea sa în alte cauze civile (f.d.100,104). Conform mențiunilor din procesul verbal al ședinței de judecată din 16 decembrie 2014, au fost admise demersurile de amînare, fiind fixată ședința de judecată pentru 20 ianuarie 2015. La ședințele de judecată fixate pentru data de 20 ianuarie 2015 și 27 ianuarie 2015 recurenții nu s-au prezentat. Astfel fiind, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra temeinicia recursului declarat, argumentele aduse în susţinerea acestuia se vor aprecia ca declarative.

3 Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenților cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Sprinci Serghei și Sprinci Angela poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Sprinci Serghei și Sprinci Angela în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios 4 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Sprinci Serghei și Sprinci Angela se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5