3ra-370/16 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Judecătoria Străşeni: T. Andronic dosarul nr. 3ra-370/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ungureanu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunei Lozova, raionul Străşeni, intervenient accesoriu Ungureanu Ion, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, casată hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 11 iunie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 11 noiembrie 2014, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunei Lozova, raionul Străşeni, intervenient accesoriu Ungureanu Ion, solicitînd anularea deciziei Consiliului comunei Lozova nr. 4/18 din 25 august 2014 „Cu privire la vînzarea- cumpărarea terenului agricol”.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, prin decizia Consiliului comunei Lozova nr. 4/18 din 25 august 2014 s-a decis de a vinde terenul agricol cu numărul cadastral 8022120374, cu suprafaţa de 3,29 ha, prin negocieri directe la preţul de 40 000 lei lui Ungureanu Ion, care arenda acest teren în baza contractului de arendă din 06 noiembrie 1996. Indică reclamantul că decizia dată a fost emisă cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. La 01 octombrie 2014, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat pîrîtului notificarea nr. 1304/OT -1639, prin care a solicitat 4 abrogarea deciziei, însă nu a primit nici un răspuns.

1 Consideră Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat că decizia Consiliului comunei Lozova nr. 4/18 din 25 august 2014 contravine prevederilor legislaţiei în vigoare, conform căreia înstrăinarea, concesionarea şi arendarea terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, fapt ignorat de către pîrît. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 11 iunie 2015, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, pe motiv că arendaşul Ungureanu Ion, potrivit prevederilor Legii cu privire la arenda în agricultură nr. 188 din 15 mai 2003, are dreptul să răscumpere terenul agricol arendat prin încheierea unui contract de vînzare-cumpărare prin negocieri directe.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, casată hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 11 iunie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, cu anularea deciziei Consiliului comunei Lozova nr. 4/18 din 25 august 2014 „Cu privire la vînzarea-cumpărarea terenului agricol”. Instanţa de apel a constatat că, terenurile agricole acordate în arendă nu pot fi înstrăinate prin răscumpărare, ci cu respectarea procedurii stabilite de lege, după caz, cu petrecerea licitaţiilor.

La 19 ianuarie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Ungureanu Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 11 iunie 2015. În susţinerea recursului Ungureanu Ion a invocat că, instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată – Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, deoarece a fost adoptată ulterior încheierii contractului de arendă din 06 noiembrie 1996 şi nu are putere retroactivă. Contractul de arendă conţine o clauză specială de vînzare a terenului prin negocieri directe şi există o hotărîre judecătorească definitivă privind legalitatea acestuia.

Indică recurentul că, art. 77 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală prevede existenţa excepţiilor stabilite expres prin lege şi în speţă, excepţia constituie dreptul arendaşului la răscumpărarea terenului arendat, prevăzută în art. 20 alin. (1) din Legea privind arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2003. Consideră Ungureanu Ion că are dreptul de a încheia contract direct de vînzare- cumpărare a terenului în temeiul art. 2 alin. (7) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, deoarece a construit sere pe terenul agricol arendat. La 02 februarie 2016, în adresa intimaţilor a fost expediată copia recursului declarat de către Ungureanu Ion, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs.

La 08 februarie 2016, intimatul Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de către Ungureanu Ion şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, pe care o consideră întemeiată şi legală. 2 Intimatul Consiliul comunei Lozova nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ungureanu Ion este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ungureanu Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că, are dreptul de a răscumpăra terenul agricol arendat în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea 3 privind arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2003, deoarece alin. (4) al acestui articol prevede expres că răscumpărarea terenurilor agricole arendate nu se admite. Mai mult ca atît, potrivit art. 2 din Legea menţionată, se permite răscumpărarea bunului agricol arendat, cu excepţia terenurilor, în temeiul legii sau contractului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie nu poate reţine nici argumentul recurentului Ungureanu Ion că beneficiază de dreptul de a încheia contract direct de vînzare-cumpărare a terenului fără organizarea licitaţiei, în temeiul art. 2 alin. (7) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, deoarece a construit sere pe terenul agricol arendat, din următoarele. Conform art. 2 alin. (7) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia. Analizînd prevederile normei legale citate, instanţa de recurs constată că pot fi încheiate contracte directe cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren, doar în cazul concesionării, arendării şi locaţiunii terenurilor, nu şi în cazul înstrăinării acestora prin vînzare-cumpărare. Neîntemeiată este şi afirmaţia recurentului precum că în speţă nu pot fi aplicate prevederile Legii privind administraţia publică locală, fiind adoptată ulterior încheierii contractului de arendă din 06 noiembrie 1996, deoarece vînzarea- cumpărarea terenului agricol prin decizia Consiliului comunei Lozova nr. 4/18 a avut loc la 25 august 2014, dată la care Legea respectivă era în vigoare.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ungureanu Ion ca inadmisibil. 4 În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ungureanu Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas 5