3ra-447/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Munteanu nr. 3ra-447/16 instanţa de apel: N. Traciuc, I. Cotruţă, A. Stratan ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grigore Ghereg în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Ghereg împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale cu privire la anularea ordinului împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 23 martie 2015 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii constată: La 02 martie 2015, Grigore Ghereg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al MAI cu privire la anularea ordinului.

În motivarea acţiunii a invocat că prin Ordinul SPC şi SEI al MAI nr. 14ef din 30 ianuarie 2015 a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră, în temeiul art. 48 lit. c) din Legea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93-XVI din 05 aprilie 2007, pentru încălcarea ordinii publice ce a prejudiciat imaginea SPC şi SE şi pentru ignorarea cerinţelor ordinului MAI nr. 436 din 07 decembrie 2005 şi nr. 387 din 24 decembrie 2014, fapt ce reprezintă o încălcare a disciplinei şi obligaţiilor de serviciu stipulate la art. 43 şi 44 din Legea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93-XVI din 05 aprilie 2007. Consideră că actul de sancţionare este ilegal în fond, emis contrar prevederilor legii, deoarece în partea dispozitivă a actului de sancţionare nu este indicat termenul şi organul în care sancţiunea poate fi contestată, actul cuprinde afirmaţii declarative şi nu careva concluzii ce confirmă vinovăţia în săvârşirea celor imputate.

1 Relatează că în actul de sancţionare nu a fost indicat concret prin ce s-a manifestat încălcarea ordinii publice şi care au fost acţiunile sale prin care a prejudiciat imaginea Serviciului. Mai indică că în actul de sancţionare au fost relatate nişte fapte examinate deja sub aspect contravenţional, nefiind clare în acest sens care ar fi acţiunile ce constituie abatere disciplinară pentru încălcarea disciplinei muncii. Susţine că pentru a-i fi imputată încălcarea ordinii publice, în privinţa lui urma a fi întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie cu aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, ceea ce de fapt nu a avut loc, iar o dată ce o astfel de procedură contravenţională nu a fost pornită, reiese că vinovăţia sa imputată prin actul de sancţionare este neîntemeiată.

Menţionează că în partea motivată a actului de sancţionare, nu au fost reflectate care sunt circumstanţele constatate de persoana care a efectuat ancheta de serviciu, probele pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanţe, fiind menţionat doar faptul că există conflict între el şi soţia sa. Mai menţionează că ordinele MAI nr. 387 din 24 decembrie 2014 şi nr. 436 din 07 decembrie 2005, nu i-au fost aduse la cunoştinţă şi respectiv nu avea cum să cunoască despre faptul că era obligat să comunice în serviciul resurse umane despre faptul modificării datelor biografice, unele fiind cu caracter personal.

Indică şi faptul că în partea dispozitivă a actului de sancţionare nu au fost indicate care acţiuni sau inacţiuni concrete sau pretins a fi încălcate conform art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 93-XV din 05 aprilie 2007. Suplimentar adăugând că nu i-a fost asigurat dreptul de a face cunoştinţă cu materialele anchetei de serviciu în termen de 5 zile de la finalizarea acesteia, şi respectiv despre aplicarea sancţiunii disciplinare a aflat când i-a fost adus la cunoştinţă ordinul contestat. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. 3, 16 alin. (2), 17 alin. (1) lit. c), 25 alin. (1) lit. b), 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, art. 166 – 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii şi anularea Ordinului SPC şi SE al MAI nr. 14ef din 30 ianuarie 2015. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 23 martie 2015 a fost admisă acţiunea, declarat ilegal şi anulat ordinul nr. 14ef din 30 ianuarie 2015 cu privire la sancţionarea disciplinară a pompierului SSE Anenii Noi a DSE mun. Chişinău, sergent major al s/s Grigore Ghereg. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 martie 2015 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. La 29 decembrie 2015, Grigore Ghereg a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a aplicat o lege greşită. 2 Susţine că conflictul familial nu poate fi calificat ca încălcare gravă a disciplinei de serviciu, deoarece nu constituie încălcarea obligaţiunilor de serviciu prevăzute de art. 47 din Legea cu privire la Serviciu Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale. Indică că în 2013 a înregistrat căsătoria cu Doina Ghereg, iar la 27 ianuarie 2014 s-a născut fiica Evemina, despre acest fapt fosta sa soţie a anunţat Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi a solicitat acordarea plăţii pentru concediul de maternitate, solicitare care a fost respinsă. La 25 februarie 2016, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 decembrie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Grigore Ghereg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Grigore Ghereg, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Grigore Ghereg ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Grigore Ghereg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4