3ra-362/16 — Anularea ordinului cu privire la sancţionarea disciplinară, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată, repararea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-362/16 Judecător: D. Chistol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Poalelungi Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Poalelungi Dumitru împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale cu privire la anularea ordinului cu privire la sancţionarea disciplinară, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 iulie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 15 august 2014, Poalelungi Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale cu privire la anularea ordinului cu privire la sancţionarea disciplinară, obligarea emiterii unui act administrativ de restabilire şi numire în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din conţinutul ordinului nr. 96 ef din 16 iulie 2014, emis de şeful Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nu poate stabili precis pentru ce a fost eliberat din serviciu.

Astfel, în partea descriptivă a ordinului a fost indicat că el a încălcat legislaţia cu privire la circulaţia ilegală a substanţelor narcotice cu folosirea situaţiei de serviciu şi neraportarea imediată conducerii nemijlocite despre incidentul în cauză, cît şi lipsa de la serviciu, fapt care a denigrat imaginea Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, iar în partea dispozitivă au fost invocate alte motive şi aplicate alte articole ale diferitor legi, adică sînt contradicţii, motiv din care consideră reclamantul că ordinul menţionat este ilegal şi neîntemeiat. Susţine că într-adevăr la 27 iunie 2014, el a fost reţinut de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne din Direcţia securitate internă, fiind bănuit de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) din Codul penal, i-au fost luate toate lucrurile şi i-a fost interzis orice contact, cu excepţia unui singur sunet rudelor apropiate.

Afirmă că, el totuşi a ridicat faţă de colaboratorii Direcţiei securitate internă întrebarea despre prevenirea şefilor săi nemijlociţi despre reţinere şi motivul reţinerii şi că la 28 iunie 2014 nu se va putea prezenta la serviciu, însă colaboratorii Direcţiei securitate internă, care 1-au reţinut, au spus că şefilor săi nemijlociţi li s-a raportat despre cele întîmplate şi nu este necesară reamintire. Mai indică reclamantul că, la 30 iulie 2014, cînd a fost eliberat de procuratură, a stabilit că pe lîngă şefi despre cele întîmplate cunoştea şi mass-media.

Astfel, indică reclamantul, în dimineaţa zilei de 28 iunie 2014, avocatul său s-a dus la serviciu să ceară caracteristică pentru el şi a primit refuz, iar locţiitorul şefului Victor Străjescu, prin intermediul contabilului, i-a spus că pentru faptele care a fost reţinut nici nu doreşte să audă despre el şi a refuzat eliberarea caracteristicii, cu toate că pînă la acel moment era apreciat de colectiv şi de şefi din punct de vedere pozitiv. Menţionează că, acest fapt încă o dată demonstrează că şefilor săi nemijlociţi încă de la data de 27 iunie 2014 prin intermediul colaboratorilor Direcţiei securitate internă a Ministerului Afacerilor Interne li s-a raportat că este reţinut şi care sînt motivele reţinerii, precum şi că nu se va putea prezenta la serviciu la 28 iunie 2014 şi că la momentul reţinerii nu avea posibilitatea de a le raporta nemijlocit despre cele întîmplate.

Consideră că, imputarea faptului neraportării conducerii despre cele întîmplate şi lipsa nemotivată de la serviciu este lipsită de just temei. Susţine că pe parcursul activităţii în cadrul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale încălcări de disciplină nu a avut. Menţionează că, nu are atribuţii la droguri şi cele scrise în ordinul pîrîtului precum că dosarul a fost pornit împotriva sa ca fiind unul din grupul criminal, care a comis infracţiunea prevăzută de art. 217/1 din Codul penal. Menţionează reclamantul şi faptul că prin ordonanţa procurorului din 08 mai 2014 se stabileşte că cauza penală nr. 2014928195 a fost pornită pe fapt şi nu împotriva persoanei, de aceea nu se consideră vinovat şi nu avea nici un motiv să comunice administraţiei despre ceea ce nu a săvîrşit, iar expunerea asupra unor asemenea fapte nu ţine de competenţa pîrîtului.

Mai indică reclamantul că în perioada lunii iunie 2014, a trecut comisia medicală, inclusiv medicul narcolog şi a fost recunoscut sănătos fără abateri sau suspecţii în domeniul substanţelor narcotice şi băuturilor alcoolice. Aceasta demonstrează încă o dată că nu a avut motiv să raporteze imediat conducerii despre faptul că are careva atribuţii la substanţe narcotice. Solicită, anularea ordinului pîrîtului nr. 96 ef din 16 iulie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinarea ca fiind ilegal şi neîntemeiat, obligarea pîrîtului de a emite un act administrativ de restabilire şi numire a sa în funcţia deţinută pînă la concediere, încasarea de la pîrît a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

La 10 septembrie 2014 şi 23 iunie 2015 (f.d. 9-12, 103), reclamantul a depus cereri de concretizare şi de completare a cererii de chemare în judecată, în final solicitînd, repunerea în termen de prescripţie conform art. 116 CPC, din motiv că el a fost în imposibilitate din motive materiale de a beneficia de asistenţă juridică calificată, emiterea unei decizii de anulare a ordinului pîrîtului nr. 96 ef din 16 iulie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară ca fiind ilegal şi neîntemeiat, obligarea pîrîtului de a emite actul administrativ de restabilire şi numirea a sa în funcţia deţinută pînă la concediere şi încasarea de la pîrît a salariului cu toate adaosurile prevăzute de lege pentru absenţa forţată de la serviciu, a sumei de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iulie 2015, a fost repusă în termen cererea înaintată de Poalelungi Dumitru, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de Poalelungi Dumitru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iulie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 ianuarie 2016, în termenul prevăzut de lege, Poalelungi Dumitru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că nu s-au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, s-au aplicat eronat normele de drept material.

La 25 februarie 2016, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Poalelungi Dumitru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Poalelungi Dumitru ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Poalelungi Dumitru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă