3ra-359/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă, jud.: D. Şuşchevici dosarul nr. 3ra-359/2016 instanţa de apel, jud.: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vitalie Budăi împotriva Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Vitalie Budăi şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 mai 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii c o n s t a t ă La 25 februarie 2015 Vitalie Budăi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie a MAI al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 29 ianuarie 2015 a fost emis ordinul nr. 53 prin care a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din cadrul Poliţiei. Susţine reclamantul că conform ordinului a fost indicat, că la 13 ianuarie 2015, în jurul orelor 18:00 şeful Sectorului de poliţie nr. 4 (Zăbriceni) a efectuat o verificare a activităţii grupei operative la Sectorul de Poliţie nr. 4 (Zăbriceni), în cadrul căreia reclamantul a fost suspectat de consumarea băuturilor alcoolice în timpul serviciului, fapt despre care s-a raportat Şefului Inspectoratului de Poliţie Edineţ.

Conform indicației ultimului, reclamantul la 13 ianuarie 2015, ora 19:40 a fost supus testării alcoolscopice întru stabilirea gradului de ebrietate produsă de alcool, cu dispozitivul „Drager Alcotest 8510 RO”, iar ca rezultat s-a constatat că ultimul se află în stare de ebrietate alcoolică, concentrația în aerul expirat, constituind 1,15 mg/l, totodată reclamantul a refuzat prelevarea probelor de sânge.

Afirmă reclamantul că, astfel, pârâtul a considerat că a fost încălcat Codul de etică şi deontologie polițienească, adică consumul de băuturi alcoolice în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, fapt confirmat prin rezultatele testului alcoolscopic şi au fost încălcate prevederile art. 28 alin. (1) lit. g) al Legii nr. 320 1 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi Statutului poliţistului, art. 9, alin. (2), lit. d) al Codului muncii, pct. 6 lit. j) şi pct. 13 al Codului de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, acţiuni manifestate prin prezentarea la serviciu, la 13 ianuarie 2015 în stare de ebrietate alcoolică, fapt confirmat prin concluzia testării alcoolscopice întru stabilirea gradului de ebrietate produsă de alcool cu dispozitivul “Drager Alcotest 8510 RO”, fiind stabilit gradul de ebrietate alcoolică de 1,15 mg/l în aerul expirat.

Indică că, conform art. 76 lit. k) Codul Muncii starea de ebrietate alcoolică se constată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanți ai angajatorului şi ai salariaţilor, iar salariatul trebuie să fie suspendat din funcţie în circumstanţă ce nu depinde de voinţa părţilor. Consideră că starea de ebrietate, care a servit temei pentru atragerea la răspundere disciplinară, nu a fost stabilită în conformitate cu cerinţele legii, deoarece nu este confirmată nici prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă şi nici prin act al comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanți ai angajatorului şi ai salariaţilor.

Iar, în cazul în care reclamantul a refuzat să-i fie prelevate probe de sânge la Centrul de Medicină Legală, urma ca starea de ebrietate să fie confirmată prin actul comisiei formate în condiţiile art.76 lit. k) Codul Muncii şi prin prisma art. 20 şi art. 23 Codului Muncii, adică de către comisie formată dintr-un număr egal de reprezentanți al comitetului sindical şi reprezentanți al angajatorului. De asemenea consideră reclamantul că, stabilirea stării de ebrietate cu dispozitivul „Drager Alcotest 8510 RO” este ilegală şi nu poate fi considerată ca probă pentru aplicarea sancţiunii disciplinare, deoarece conform Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinarea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, în art. 5 este indicată lista categoriilor de persoane care se supun testării alcoolscopice şi, inclusiv, prin intermediul aparatului etilotest.

Prin urmare, legea nu prevede să fie constatată aflarea în stare de ebrietate alcoolică a salariatului la locul de muncă prin intermediul aparatului etilotest. Pe de altă parte, constată că a fost încălcată procedura de atragere la răspundere disciplinară prin concediere, prin aceia că nu a fost sesizat comitetul sindical „Demnitate”, membru al căruia a fost salariatul Vitalie Budăi şi nu a fost obţinut acordul comitetului sindical. Conform art. 16 alin. (4) din Legea sindicatelor nr. 1129 din 07 iulie 2000 desfacerea, din inițiativa patronului, a contractului individual de muncă cu lucrătorul membru de sindicat poate avea loc doar cu acordul organului sindical (organizatorului sindical).

Astfel consideră că pârâtul a ignorat norma menţionată şi a desfăcut contractul individual de muncă din propria inițiativă nu numai fără acordul comitetului sindical, dar şi fără de a iniția procedurile obligatorii de solicitare a acordului comitetului sindical şi fără de a fi petrecută şedinţa comitetului sindical cu prezenţa reclamantului şi cu posibilitatea de a pleda şi apăra. 2 Conform art. 387 alin. (1) Codul muncii este interzisă supunerea sancțiunilor disciplinare fără acordul preliminar scris al organului al cărui membru este salariatul. Mai susţine că, prin confirmarea nr. 1 din 02 februarie 2015, eliberată de preşedintele organizației sindicale primare a IP Edineţ al Sindicatului „Demnitate” se atestă faptul că reclamantul este membru ales al organizației sindicale primare a IP Edineţ al Sindicatului „Demnitate”.

Solicită reclamantul anularea ordinului nr. 53 din 29 ianuarie 2015 prin care a fost sancţionat disciplinar cu concediere din cadrul Poliţiei, restabilirea în funcţia de şef de post ofiţer superior de sector al postului de poliţie Cuconeştii- Noi al Serviciului de Poliţie nr. 4 (Zăbriceni) al IP Edineţ şi încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mica decât salariul mediu, în conformitate cu prevederile art. 90 Codul Muncii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19 mai 2015 s-a respins acţiunea înaintată de Vitalie Budăi. La 25 mai 2015 reprezentantul lui Budăi Vitalie, avocatul Turcanu Igor, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 mai 2015, iar ulterior apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015 s-a admis apelul declarat de Vitalie Budăi; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 mai 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care s-a admis acţiunea lui Vitalie Budăi; s-a anulat ordinul nr. 53 din 29 ianuarie 2015 a Inspectoratului General de Poliţie a MAI al RM cu privire la sancţionarea lui Vitalie Budăi; s-a restabilit Vitalie Budăi în funcţia anterior deţinută de şef de post, ofiţer superior de sector al postului de poliţie Cuconeştii-Noi al Sectorului de Poliţie nr. 4 (Zăbriceni) al Inspectoratului de Poliţie Edineţ; s-a încasat de la Inspectoratul General de Poliţie a MAI al RM în beneficiul lui Vitalie Budăi salariul pentru lipsă forțată de la serviciu pentru perioada 29 ianuarie 2015 – 08 octombrie 2015, în sumă de 57 187 lei; s-a dispus executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii la locul de muncă şi achitării unui salariu mediu lunar în sumă de 6 188,75 lei.

La 31 decembrie 2015 şi la 15 februarie 2015, Inspectoratul General de Poliţie a MAI al RM a declarat recurs şi respectiv recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a menționat că, consideră decizia instanţei de apel ca fiind neîntemeiate şi pasibile de a fi casate, deoarece instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 87 alin. (2) Codul muncii, prin extinderea acesteia dincolo de ipotezele la care se aplică.

A mai indicat recurentul că, instanţa de apel nu a aplicat în speţă prevederile pct. 54, pct. 71-71 al Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013. 3 Suplimentar recurentul a mai invocat că, Vitalie Budăi prin ordinul Inspectoratului General de Poliţie a MAI al RM nr. 7 din 26 octombrie 2015 a fost repus în toate drepturile deţinute anterior, însă la 19 ianuarie 2016 în privinţa acestuia a fost dispusă intentarea unei noi anchete de serviciu pe faptul consumului băuturilor alcoolice în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, fapt confirmat prin Raportul de constatare Medico-Legal nr. 29 din 01 februarie 2016. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Inspectoratul General de Poliţie a MAI al RM în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie a MAI al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau 4 de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie a MAI al RM ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat 5