2ra-531/16 — Identificarea şi selectarea cotei ideale

prima instanţă: L. Brînza nr. 2ra-531/16 instanţa de apel: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza împotriva lui Victor Oleinic şi Ludmilei Oleinic cu privire la identificarea şi alocarea cotei de proprietate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Tatiana Slavinscaia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 iulie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă integral constată: La 05 noiembrie 2014, Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Oleinic şi Ludmilei Oleinic, intervenient accesoriu Oxana Oleinic cu privire la identificarea şi alocarea cotei de proprietate. În motivarea acţiunii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2009 a fost încasat de la Ludmila Oleinic în beneficiul ei suma în baza contractului de împrumut şi în baza căreia a fost intentată procedura de executare, fiind aplicat sechestru pe bunurile ce aparţin cu drept de proprietate Ludmilei Oleinic şi lui Victor Oleinic, a căror căsătorie a fost desfăcută potrivit certificatului de divorţ AM nr. 027231 eliberat la 08 mai 1998. Având în vedere prevederile art. 88 alin. (2), 95 Cod de executare, art. 353 Cod civil, menţionează că executorul judecătoresc nu poate urmări bunurile, deoarece acestea sunt înregistrate pe numele lui Victor Oleinic. Consideră că este nevoie de a identifica şi a stabili cota-parte ce-i aparţine Ludmilei Oleinic, deoarece partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie nu a avut loc.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 77, 95, 88 Cod de executare, art. 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, identificarea şi selectarea cotei ideale a Ludmilei Oleinic din apartamentul situat în mun. Chişinău, str. Korolenco, 57, ap. 21, din bunul imobil nr. cadastral 0100214117 situat în mun. Chişinău, str. Korolenco, 6, ap. 83 ce aparţin cu drept de proprietate comună împreună cu Victor Oleinic, din automobilul de model Mercedes 230 n/î CVO 077 înmatriculat după Victor Oleinic, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 iulie 2015 a fost respinsă integral acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Tatiana Slavinscaia şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 11 ianuarie 2016, Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de stabilirea a cotei părţi ce-i revine asupra bunului imobil nr. cadastral 0100213109 situat în mun. Chişinău, str. Korolenco, 21. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, deoarece certificatul de proprietate pe apartamentul nr. cadastral 0100213109 situat în mun. Chişinău, str. Korolenco, 57 a fost eliberat la 19 iulie 1995, iar contractul de donaţie încheiat între Ludmila Oleinic şi Oxana Oleinic a fost încheiat la 17 august 1995, adică când Ludmila Oleinic şi Victor Oleinic erau în relaţii de căsnicie.

Afirmă că în contractul de donaţie nu este indicat nr. cadastral al apartamentului, fiind menţionat că apartamentul nr. 21 aparţine Ludmilei Oleinic. La 10 martie 2016, Victor Oleinic şi Ludmila Oleinic, reprezentaţi de avocatul Ion Balan au depus referinţă, prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Tatiana Slavinscaia, reprezentată de avocatul Constantin Brînza se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă