2ra-1753/18 — Determinarea cotelor-părti din proprietatea comună în devălmăsie

Dosarul nr. 2ra-1753/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Sandu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anton Mateșa, prin

intermediul avocatului Alexandru Grosu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ala Mateșa

împotriva lui Anton Mateșa cu privire la determinarea cotelor-părți din proprietatea

comună în devălmășie,

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Anton Mateșa, fiind menținută hotărârea din 11 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 ianuarie 2017, Ala Mateșa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anton Mateșa cu privire la determinarea cotelor-părți din proprietatea

comună în devălmășie.

În motivarea acțiunii a indicat că, a încheiat căsătoria cu Anton Mateșa la 13

aprilie 1991, fiind înregistrată în Registrul actelor de stare civilă cu nr. XX de către

OSC Chișinău. La 27 ianuarie 2015, căsătoria între părți a fost desfăcută, divorțul

fiind înregistrat la OSC Botanica, mun. Chișinău. La momentul desfacerii

căsătoriei, n-au fost invocate pretenții materiale, mizându-se pe soluționarea

amiabilă a acestei chestiuni, în baza unui acord privind partajarea bunurilor, însă

părțile n-au ajuns la un compromis în acest sens.

Potrivit reclamantei, în perioada căsătoriei împreună cu pârâtul au fondat o

întreprindere, iar toate mijloacele financiare comune au servit drept investiții în

activitatea acestei întreprinderi. Astfel, la moment, pârâtul este unicul fondator al

acestei întreprinderi și controlează toată activitatea ei, iar reclamanta nefiind

admisă în activitatea întreprinderii, nu beneficiază de venituri.

Reclamanta a invocat, că întreprinderea fondată în timpul căsătoriei reprezintă

avere comună în devălmășie și urmează a-i fi recunoscut dreptul de proprietate

asupra ½ cotă-parte din capitalul social al SRL „XXX XXX”.

Ulterior, la 15 mai 2017, reclamanta Ala Mateșa și-a concretizat pretențiile,

solicitând recunoașterea SRL „XXX XXX” ca fiind proprietate comună în

1

devălmășie a foștilor soți Ala Matesa si Anton Matesa, precum și determinarea

cotei-părți ideale din SRL „XXX XXX” a cîte ½ cotă-parte după Ala Mateșa și

Anton Mateșa, precum și restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice în mărime de 7 000 lei.

Prin hotărârea din 11 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Ala Mateșa împotriva lui Anton Mateșa cu

privire la determinarea cotelor-părți din proprietatea comună în devălmășie, a fost

admisă.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Anton Matesa a fost respins, fiind menținută hotărârea din 11 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, SRL „XXX XXX” a fost

creată în timpul căsătoriei încheiate dintre părți, din surse financiare comune,

aceasta reprezentând proprietate comună în devălmășie a acestora. Or, conform

art.150 alin. (1) din Codul civil, asupra părții sociale a soților în societatea cu

răspundere limitată dobândite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al

proprietății comune în devălmășie.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului,

potrivit căruia partea socială nu poate fi împărțită între coproprietari, soți,

moștenitori precum și între societățile succesorale în caz de reorganizare prin

dezmembrare a asociatului persoana juridică. Argumentul dat se combate însuși

prin pretențiile formulate de către reclamantă, care nu solicită partajarea părții-

sociale, ci determinarea cotei-părți a câte ½ pentru fiecare din 100%. Or, conform

art. 20 alin. (3) din Codul familiei, sunt proprietate în devălmășie a soților bunurile

mobile și imobile, valorile mobiliare, depunerile și cotele de participație în

capitalul social din instituțiile financiare sau societățile comerciale, care au fost

construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum

și alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe

numele unuia dintre soți.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic și argumentul apelantului

precum că, reieșind din prevederile art. 24 al Legii privind societățile cu

răspundere limitată nr.135 din 14 iunie 2007, partea socială este indivizibilă. Or, în

speță nu se împarte partea socială și nu se divizează, ci se determina cota-parte din

partea socială, iar reieșind din prevederile art. 25 alin. (3) din Codul familiei, în caz

de neînțelegere, determinarea cotei-părți a fiecărui soț din proprietatea în

devălmășie, precum și împărțirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.

Cu referire la neatragerea în proces a SRL „XXX XXX”, Curtea de Apel

Chișinău a conchis că o eventuală hotărâre privind determinarea cotei-părți din

partea socială a acesteia între foștii soți nu lezează drepturile întreprinderii.

La 25 mai 2018, Anton Mateșa, prin intermediul avocatului Alexandru Grosu,

a contestat cu recurs decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii din 11 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu pronunțarea unei decizii prin care acțiunea înaintată de Ala Mateșa

împotriva lui Anton Mateșa cu privire la determinarea cotelor-părți din proprietatea

comună în devălmășie, să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

2

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat argumente similare celor din cererea

de apel.

La 22 august 2018, Anton Mateșa, prin intermediul avocatului Alexandru

Grosu, a depus un recurs suplimentar. În motivarea acestuia, s-a invocat necitarea

pârâtului de către prima instanță, încălcarea principiului contradictorialității,

elucidarea insuficientă a circumstanțelor cauzei, precum și aplicarea eronată a

normelor materiale.

La 12 octombrie 2018, Ala Mateșa a depus o referință la cererea de recurs prin

care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

La 16 octombrie 2018, Anton Mateșa a înregistrat o cerere de recurs

suplimentară, solicitând casarea deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărârii din 11 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu remiterea

pricinii la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. În motivarea

acestei cereri, Anton Mateșa s-a referit în mod repetat la încălcările de procedură

enumerate în cererile de recurs depuse anterior, și anume la necitarea sa de către

prima instanță și neatragerea în proces a SRL „XXX XXX”.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs și cererile de recurs

suplimentare, în raport referința și materialele pricinii, precum și prevederile

legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Anton Mateșa, prin

intermediul avocatului Alexandru Grosu, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 23 mai 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 11 iulie 2018

(f.d. 171), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să confirme momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a

fost înregistrat la 25 mai 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

3

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Anton Mateșa, prin intermediul

avocatului Alexandru Grosu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Anton Mateșa, prin intermediul

avocatului Alexandru Grosu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

4