2ra-313/16 — Redobindirea bunurilor personale

Dosarul nr. 2ra-313/16 Prima instanță: judecătoria Ialoveni (jud. A. Sandu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Vascan, V. Nagru, E. Fistican) DECIZIE 10 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Bîrcă Ludmila împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maţievschi Alexandr către Bîrcă Ludmila privind redobîndirea bunurilor personale, partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie, încasarea cheltuielilor de reparaţie a locuinţei şi încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 19 septembrie 2013, Maţievschi Alexandr s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Ludmilei Bîrcă privind redobîndirea bunurilor personale, partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie, inclusiv a automobilului şi a cheltuielilor de reparaţie a locuinţei, precum şi a datoriei bancare cu încasarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii reclamantul a indicat că, a încheiat căsătoria cu Bîrcă Ludimla la data de 04.06.2007. Înainte de căsătorie a efectuat cumpărături pentru nuntă, unul din obiecte procurate a fost inelul de căsătorie din aur pe care solicită să-i fie restituit, deoarece la momentul actual sunt în divorţ. Invocă că, pe parcursul vieţii de familie a reuşit să achiziţioneze obiecte de mobilă şi tehnică electronică şi anume: divan de producţie „Confort” în valoare de 4000 lei; camera video JVC „Everios GZ-HD5” în sumă de 6 000 lei; camera foto Canon EOS 350D în sumă de 5000 lei; notebook HP 530 în mărime de 5000 lei. Menţionează că, la începutul vieţii de familie au închiriat un apartament în mun.

Chişinău, unde s-a născut feciorul Maţievschi Timur. După o perioadă de timp din partea pîrîtei a venit propunerea să se transfere cu traiul în casa ei părintească din s. Costeşti, rl Ialoveni. Susţine că, în luna septembrie 2009 şi-a transferat bunurile sale personale, printre 1 care masa de calculator, fotoliu de lucru şi divanul pe care l-au procurat în comun. Din motiv că, casa nu avea condiţii pentru creşterea şi îngrijirea copilului, au efectuat reparaţie capitală la electricitate, în baie, în camera unde au locuit şi au instalat sistemul de încălzire autonomă. Afirmă că pîrîta în afară de indemnizaţia de îngrijire a copiluiui acordată în mărime de 150 lei, alte venituri nu a avut, din care motiv cheltuielile de reparaţie au fost suportate obţinînd un credit de la BC „Victoriabank” SA, pe care dînsul l-a achitat din veniturile sale salariale.

Declară că după atingerea de către copil a vîrstei de 1,5 ani, pîrîta a hotărît să plece peste hotarele ţării, cu scopul de a iniţia afaceri personale, iar copilul a fost lăsat la îngrijirea reclamantului. Deoarece, familia sa avea nevoie de surse materiale suplimentare, acesta a luat împrumuturi pe care le acoperea prin liniile de credit BC „Victoriabank” SA sau ÎM „Orange Moldova” SA pe care ulterior le achita personal.

Solicită reclamantul obligarea pîrîtei de a nu crea obstacole pentru dobîndirea bunurilor personale obţinute înainte de căsătorie şi anume: masa de calculator în valoare de 800 iei, inelul de căsătorie din aur în valoare de 2500 lei, fotoliu de lucru de producţie Belarus în valoare de 1200 lei; partajarea averii comune prin încasarea în beneficiul său a sumei de 10000 lei sau împărţirea în natura prin atribuirea obiectelor de aceeaşi valoare; averea supusă partajului constituie următoarele bunuri: divan de producţie „Confort” în valoare de 4000 lei, camera video JVC Eveiro GZ-HD5 în valoare de 6000 lei, camera foto Canon EOS 350D în valoare de 5000 lei, notebook HP 530 în valoare de 5000 lei, precum şi mijlocul de transport Skoda Felicia nr. ILAZ 067, ce le aparţine în proprietate comună în devălmăşie valoarea căreia este de circa 20000 lei; partajarea cheltuielilor de reparaţie capitală a casei unde au locuit în timpul căsătoriei şi în care pîrîta va locui în continuare în valoare de 35880,49 lei, prin încasarea în beneficiul său a sumei de 17940,25 lei sau în caz că nu are surse băneşti să fie considerată proprietate a pîrîtei bunul imobil ca o proprietate în devălmăşie şi să- i fie alocată cota-parte din proprietatea în devălmăşie în natură; împărţirea datoriei creditară acumulată pe parcursul vieţii comune faţă de BC „Victoriabank” SA în valoare de 28000 lei,

prin încasarea de la pîrîtă a sumei de 14000 lei, inclusiv a penalităţii de întîrziere pentru sumele datorate în valoare de 20 % anual din data depunerii cererii şi încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul examinării pricinii în prima instanţă, pîrîta Bîrcă Ludmila, asistată de avocatul Ciorbă Sergiu, au solicitat respingerea cererii, menţionînd că, probele prezentate de reclamant nu pot fi reţinute şi nu demonstrează cert faptul că buurile partajarea cărora se cere au regim juridic de bunuri proprietate comună în revălmăşie. A indicat că, la materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma pretinsa valoare a bunurilor împărţite. Mai mult ca atît, nu poate fi supusă împărţirii nici pretinsa datorie, deoarece creditul a fost contractat exclusiv de către reclamant, iar ultimul nu a demonstrat cum au fost cheltuiţi acei bani şi nu a indicat temeiul de drept ce ar permite împărţirea unui credit deja stins.

Prin hotărîrea din 23 februarie 2015 a judecătorieie Ialoveni, acţiunea înaintată de Maţievschi Alexandr a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 20 martie 2015 Maţievschi Alexandr a depus cerere de apel împotriva hotărîrii peimei instanţe.

Pe parcursul examinării pricinii în ordine de apel, Maţievschi Alexandr a înaintat 2 cerere de concretizare a pretenţiilor din acţiune, solicitînd casarea integrală a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care: să fie obligată intimata de a nu crea obstacole în procesul redobîndirii bunurilor personale obţinute înainte de căsătoriei şi anume: masa de calculator în valoare de 800 lei, inelul de căsătorie din aur în valoare de 2500 lei, fotoliul de lucru de producţie Belarus în valoare de 1200 lei; să fie partajată averea comună în litigiu prin atribuirea obiectelor în natură în felul urmăror: divanul de producţie „Confort” în valoare de 4000 lei, notebook în valoare de 5000 lei să-i fie atribuite Ludmilei Bîrcă, iar camera video JVC în valoare de 6000 lei şi camera foto Canon în valoare de 5000 lei să-i fie atribuite lui Alexandr Maţievschi; să fie partajat automobilul de model „Skoda Felicia” cu n/î ILAZ 067, prin declararea acestui bun ca fiind în proprietatea personală a lui Maţievschi Alexandr, pentru a egala valoarea bunurilor sus menţionate; să fi efectuat partajul cheltuielilor de reparaţie capitală în casa unde a locuit în timpul căsătoriei şi în care intimata va locui în continuare în valoare de 35880,49 lei, prin încasarea de la Bîrcă Ludmila în beneficiul sau a sumei de 6940,25 lei;

să fie împărţită datoria creditară de la BC „Victoriabank” SA acumulată pe parcursul vieţii comune în mărime de 28000 lei, prin încasarea de la intimată a sumei de 14000 lei şi aplicată penalitatea de întîrziere pentru sumele datorate în mărime de 5000 lei, precum şi restituirea cheltuielilor de judecată în mărime de 7175,05 lei.

Prin decizia din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, apelul depus de Maţievschi Alexandr a fost admis, casată parţial hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cererii privind partajarea averii comune şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care: s-a admis parţial acţiunea înaintată de Alexandr Maţievschi şi s-a partajat averea comună devălmaşă a foştilor soţi Maţievschi Alexandr şi Bîrcă Ludmila cu atribuirea în natură: Ludmilei Bîrcă – divan „Confort” în valoare de 2563 lei, laptopul HP Business Cel 530 în valoare de 3460 lei, iar lui Alexandr Maţievschi – camera video JVC Eveiro în valoare de 7359 lei, aparatul de fotografiat Canon în valoare de 3318 lei şi automobilul de model „Skoda Felicia” în valoare de 26202 lei; s-a partajat datoria creditară de la BC „Victoriabank” SA în sumă de 28000 lei, prin încasarea de la Bîrcă Ludmila în beneficiul lui Alexandr Maţievschi a sumei de 14000 lei şi de la Alexandr Maţievschi s-a încasat în beneficiu Ludmilei Bîrcă diferenţa dintre valoarea bunuilor partajate ce constituie suma de 16856 lei.

În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La fel, s-a încasat de la Ludmila Bîrcă în beneficiului lui Alexandr Maţievschi cheltuielile de judecată, proporţional pretenţiilor admise în sumă de 2480 lei. La data de 21 decembrie 2015 Bîrcă Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi încasarea de la Alexandr Maţievschi a tuturor cheltuielilor de judecată suportate. În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, pe motiv că la examinarea pricinii instanţa de apel nu a stabilit toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului, a aplicat eronat normele de drept material şi de drept procedural, s-a pronunţat asupra circumstanţelor ce nu au suport probatoriu.

Invocă că, instanţa de apel s-a pronunţat asupra circumstanţelor ce nu au fost probate de către intimat, fiind bazată doar pe afirmaţiile declarative şi nefondate ale lui Alexandr Maţievschi. 3 Susţine că probele prezentate întru susţinerea pretenţiilor înaintate de către intimat nu demonstrază temeinicia acestora, fapt constatat în instanţa de fond. Ori, fotogarfiile şi emailurile anexate la dosar nu confirmă că bunurile supuse partajării au un regim juridic de bunuri proprietate comună în devălmăşie şi respectiv, urmează a fi supuse partajului. Menţionează că instanţa de fond corect a respins pretenţia intimatului privind împărţirea creditului, or, din înscrisurile prezentate şi anexate la materialele pricinii nu confirmă faptul că acest credit a fost folosit exclusiv în interesul familiei.

Afirmă că la materialele dosarului sunt anexate rapoarte ce constată valoarea unor bunuri, dar nici de cum regimul lor juridic ca proprietatea comună în devălmăşie. Declară că actele prezentate şi examinate de către instanţa de apel nu demonstrază imposibilitatea prezentării acestora în instanţa de fond, motiv din care sunt aplicabile speţei date prevederile art. 372 alin. (11) CPC. Mai mult ca atît, interceptarea/înregistrarea convorbirilor telefonice reprezintă o ingerinţă în drepturile persoanei la secretul corespondenţei, iar ingerinţa urmează a fi efectuată într-un mod strict, conform normelor precesuale de către subieţii abilitaţi de Legea cu privire la activitatea specială de investigaţii şi să fie necesară într-o societate democratică.

Precizează că interceptarea/înregistrarea convorbirilor telefonice poate fi efectuată în baza unei încheieri ce urma a fi emisă de către judecătorul de instrucţie sau atunci cînd persoana care participă la convorbire îşi exprimă acordul cu privire la înregistrare acesteia. Astfel, recurenta consideră că intimatul, în cazul dat, a efectuat acţiuni infracţionale, obţinînd informaţii ilegale. Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 21 octombrie 2015, iar Bîrcă Ludmila a declarat recurs la data de 21 decembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445, alin.(1), lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art.432, alin. (4) CPC, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul constată că soluția instanței de apel nu conține o analiză şi argumentare clară a tuturor circumstanțelor cauzei. De altfel, aprecierea probelor a fost efectuată arbitrar, rezultînd din conţinutul deciziei contestate.

4 În conformitate cu art. 118 alin.(1), (3), (5) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

În contextul dat, Colegiul relevă că instanța de apel în argumentarea concluzei sale indică că nu au fost prezentate careva probe care ar confirma solicitarea anterioară de revendicare a bunurilor. De asemenea, în poziţia sa, invocă că bunurile s-ar fi aflat în casa părinţilor pîrîtei, însă careva probe în acest sens nu au fost prezentate. Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de apel nu a redat decît poziţia apelantului fără a fi confirmată prin careva înscrisuri sau probe în acest sens. Cu referire la argumentul instanţei de apel, precum că apelantul Maţievschi Alexandr ar fi rambursat creditul în sumă de 28000 lei din surse proprii, iar careva probe care să ateste contrariul nu au fost prezentate şi pîrîta nu ar fi obiectat, Colegiul îl consideră nefondat, deoarece însăşi Bîrcă Ludmila nu a participat la examinarea pricinii în ordine de apel, fapt constatat de însăşi instanţa de apel, prin urmare era în imposibilitate de a obiecta.

Mai mult ca atît, din materialele pricinii instanţa de recurs constată că poziţia pîrîtei este de a respinge acţiunea integral, ceea ce atestă că pîrîta nu este de acord cu modalitatea de partajare solicitată de către Maţievschi Alexandr. Referitor la cerinţa de partajare a automobilului de model „Skoda Felicia” cu n/î IL AZ 067, care constituie obiect al litigiului, Colegiul reţine că conform deciziei instanţei de apel, automobilul a fost atribuit lui Maţievschi Alexandr în schimbul unei sulte băneşti pentru cota-parte ce aparţie Ludmilei Bîrcă, însă la examinarea pricinii nu s-a stabilit locul aflării automobilului, starea actuală a acestuia, rezultînd din uzura acestuia. Ori, la materialele pricinii lipseşte un raport de expertiză automerciologică în acest sens, instanţa de apel bazîndu-se doar pe o constatare tehnico-ştiinţifică.

În speţă, Colegiul reţine şi argumentul recurentei, precum că probele prezentate întru susţinerea pretenţiilor înaintate de către intimat nu demonstrază temeinicia acestora. De asemenea, Colegiul remarcă că fotogarfiile anexate la dosar, în calitate de probe, nu confirmă că bunurile supuse partajării au un regim juridic de bunuri proprietate comună în devălmăşie. Tot aici, este de menţionat că, instanţa de apel, urma a da o apreciere, rezultînd din prevederile art. 122 CPC – admisibilitatea probelor, şi descifrărilor convorbirilor telefonice, prezentate cu titlu de probe, argument invocat şi de către recurenta Bîrcă Ludmila. În asemenea împrejurări, Colegiul constată că, de fapt, instanţa ierarhic inferioară incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei, limitîndu-se doar la poziţia reclamantului.

5 În contextul dat, Colegiul menţionează că obligaţia instanţei de apel este de a verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei, independent de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă. Totodată, Colegiul reiterează că norma procedurală enunţată supra obligă instanţa de apel de a verifica legalitatea soluţiei adoptate de prima instanţa în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele de fapt şi de drept invocate, precum şi obiecţiile formulate de pîrîtă asupra pretenţiilor înaintate. Instanţa de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată.

Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare. Conform unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi, ceea ce în speţă lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Astfel, Colegiul reiterează că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele enunţate supra, rezultînd atît din pretenţiile înaintate de Maţievschi Alexandr, cît şi obiecţiile pîrîtei Bîrcă Ludmila şi înscrisurile prezentate cu calitate de probe în susţinerea poziţiei acestora, apreciindu-le în conformitate cu art. art.120-122, 130 Cod de procedură civilă, în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele stabilite şi normele de drept material.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina cu încălcarea normelor de drept procedural, iar aceste erori nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a remite pricina spre rejudecare. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Bîrcă Ludmila.

Se casează decizia din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maţievschi Alexandr către Bîrcă Ludmila privind redobîndirea bunurilor personale, partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşi, încasarea cheltuielilor de reparaţie a locuinţei şi încasarea cheltuielilor de judecatăși se remite cauza în Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală 7