- Dosarul nr.
- 2r-252/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 10 martie 2016
- Părțile
- SA Livservcom vs Şargov Ion
- Pe scurt
- Restituirea cererii de apel
2r-252/16 — Încasarea datoriei
prima instanţă: L. Pruteanu 2r-252/16 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican DECIZIE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând recursul declarat de Ion Şargov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Livservcom” împotriva lui Ion Şargov cu privire la încasarea datoriei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2015 prin care a fost respinsă cererea lui Ion Şargov cu privire la repunerea cererii de apel în termen şi restituit apelul declarat de Ion Şargov, ca fiind depus în afara termenului legal de declarare a apelului constată: La 04 august 2014, SA „Livservcom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Şargov cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acţiunii a invocat că potrivit statutului întreprinderii, genul de activitate al SA „Liveservcom” constă în asigurarea locatarilor blocurilor locative gestionate de societate cu toate genurile de servicii comunale. Menţionează că potrivit actului de primire-predare nr. 1356/08 din 03 iulie 2001 încheiat între SA „Termocom” şi SA „Livservcom”, au fost transmise SA „Livservcom” în gestiune 10 blocuri locative, inclusiv şi cel în care locuieşte pârâtul. Afirmă că potrivit contractelor încheiate între SA „Livservcom” şi SA Regia „Autosalubritate”, SA „Termocom”, SA „Lifeservice”, RE Chişinău, furnizorii se obligă să livreze apă rece, energie termică, energie electrică, să presteze serviciile de transportare a deşeurilor, de deservire a ascensoarelor, iar SA „Livservcom” şi-a asumat angajamentul să achite plăţile pentru serviciile prestate din sumele acumulate de la locatarii caselor care se află în gestiunea sa şi cărora le livrează unităţile menţionate.
Indică că pârâtul a acumulat faţă de SA „Livservcom” o datorie în mărime de 55947,03 lei conform bonului de plată pentru serviciile comunale calculate de 1 SA „Liveservcom” pentru luna iunie 2014 şi chitanţei de plată pentru energia termică pentru luna iunie 2014. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 58 – 60 Cod cu privire la locuinţe, art. 5, 7, 63, 166, 167, 174 CPC, art. 518 Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, din Regulamentul cu privire la modul de achitare de către populaţie a plăţii pentru serviciile comunale. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la pârât a datoriei în mărime de 55947,03 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chişinău din 09 decembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Ivan Şargov în beneficiul SA „Levservcom” suma datoriei în mărime de 55947,03 lei. A fost încasat de la Ivan Şargov în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1678,41 lei. La 26 iunie 2015, Ion Şargos a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărârii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2015 a fost respinsă cererea lui Ion Şargov cu privire la repunerea cererii de apel în termen şi restituit apelul declarat de Ion Şargov, ca fiind depus în afara termenului legal de declarare a apelului.
La 12 ianuarie 2016, Ion Şargov a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, instanţa de apel nu a examinat complet, obiectiv şi sub toate aspectele cauza civilă, încălcând normele de drept procedural şi dreptul lui la un proces echitabil. Menţionează că a devenit proprietarul a ½ cotă – parte din apartamentul nr. 93 situat în mun.
Chişinău, str. Unirii Principatelor, 1, în baza încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 februarie 2003, ca urmare a urmăririi cotei-părţi din apartamentul lui Iurii Statchevici pentru neplata datoriilor. Remarcă că în apartamentul menţionat dânsul nu a avut acces şi nu a lucuit nicio zi, deoarece fiul lui Iurii Statchevici, Denis Statchevici, nu-i permitea accesul în apartament. Relatează că urmare a celor relatate, în baza hotărârii judecătoreşti a fost dispusă vânzarea la licitaţie a bunului imobil litigios, fiind împărţită suma obţinută în mod proporţional între el şi celălalt coproprietar Denis Statchevici. Afirmă că în procesul executării hotărârii instanţei de judecată, Iurii Statchevici a răscumpărat cota – parte din bunul imobil litigios în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2826 din 06 iulie 2011. 2 Consideră că SA „Liveservcom” eronat l-a indicat în cererea de chemare în judecată în calitate de pârât.
Indică că domiciliază în mun. Chişinău, str. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 159, apartamentul 19 din 17 noiembrie 1992, prin urmare, având în vedere prevederile art. 100, 102, 105 CPC, instanţa de judecată trebuia să-l înştiinţeze pe adresa de domiciliu sau la locul de muncă. Afirmă că instanţa de judecată a publicat în ziarul „Timpul” anunţul cu indicarea adresei greşite, mai mult ca atât, la materialele pricinii lipsesc probe care ar demonstra că locul lui de aflare nu era cunoscut. Remarcă că instanţa de judecată, la cercetarea înscrisurilor, nu s-a expus asupra menţiunii din adeverinţa ÎS „Poşta Moldovei” care indică că dânsul nu locuieşte în apartamentul 93 situat pe str. Unirii Principatelor, 1, mun.
Chişinău. Susţine că la materialele cauzei sunt informaţii confirmative precum că dânsul domiciliază în mun. Chişinău, str. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 159, apartamentul 19 şi anume, cererea de apel, contractul de vânzare-cumpărare, scrisoarea de însoţire. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 09 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 73), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2015, în termenul legal.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului şi temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.
În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluționând prin decizie problema în fond. După cum rezultă din materialele dosarului prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Ion 3 Şargov cu privire la repunerea cererii de apel în termen şi restituit apelul declarat de Ion Şargov, ca fiind depus în afara termenului legal de declarare a apelului. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Instanţa de recurs reţine că instanţa de apel neîntemeiat a respins cererea apelantului Ion Şargov cu privire la repunere în termen a apelului. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Raportând la caz prevederile legale enunţate, se constată că într-adevăr, Ion Şargov a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2014, la 26 iunie 2015, respectiv, cu încălcarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. În acelaşi timp instanţa de recurs reţine că pricina în instanţa de fond a fost examinată în lipsa lui Ion Şargov, care avea calitatea de pârât. Deşi actele pricinii indică că Ion Şargov a fost citat pentru şedinţa de judecată din 13 noiembrie 2014, citaţia nu a fost înmânată destinatarului pe adresa mun.
Chişinău, str. Piaţa Unirii, 1, ap. 93, dar a fost restituită cu menţiunea că adresatul nu locuieşte pe adresa indicată (f. d. 39). Instanţa de recurs remarcă şi faptul că nici citarea publică, prin intermediul ziarului „Timpul” din 21 noiembrie 2014, pentru şedinţa de judecată din 09 decembrie 2014, nu atestă că Ion Şargov a fost legal citat pentru şedinţa de judecată în prima instanţă, precum şi faptul că acesta a cunoscut despre examinarea prezentei pricini. Or, la materialele cauzei nu se regăsesc probe care ar demonstra că SA „Livservcom”, care are calitatea de reclamant, a făcut tot posibilul în vederea aflării domiciliul pârâtului Ion Şargov, pentru a fi temei de aplicare a prevederilor art. 108 alin. (1) CPC.
Pe când, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (1) CPC, preşedintele instanţei va dispune citarea pârâtului prin publicitate, dacă locul de aflare a acestuia nu este cunoscut şi reclamantul dă asigurări că deşi a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia. Astfel fiind, este cert că Ion Şargov nu a participat în cadrul şedinţelor de judecată în prima instanţă, iar probe care ar demonstra citarea legală a acestuia la materialele pricinii lipsesc. 4 La fel, nu se regăsesc la actele dosarului nici date care ar confirma recepţionarea de către Ion Şargov a dispozitivului hotărârii contestate, mai mult că conform scrisorii de însoţire dispozitivul hotărârii din 09 decembrie 2014 a fost expediat pe numele ultimului pe aceeași adresă, mun.
Chişinău, str. Piaţa Unirii, 1, ap. 93. Ca urmare, instanţa de recurs constată că circumstanţele sus indicate confirmă în mod cert imposibilitatea recurentului Ion Şargov de a contesta hotărârea primei instanţe în termen, astfel că cererea lui Ion Şargov cu privire la repunerea cererii de apel în termen este întemeiată. Or, materialele pricinii nu denotă cu certitudine că Ion Şargov a cunoscut despre existenţa şi examinarea prezentei pricini în instanţa de judecată, precum şi despre adoptarea hotărârii contestate cu apel, fapt ce indică la ilegalitatea încheierii instanţei de apel din 03 decembrie 2015 cu privire la respingerea cererii de repunere a apelului în termen, fiind categoric că termenul de declarare a apelului a fost omis nu din vina lui Ion Şargov.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de recurs găsește necesar de a admite cererea lui Ion Şargov de repunere în termen a apelului. În susținerea acestei opinii se va remarca și faptul că dreptul la o cale de atac este consfinţit şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă Înalta Curte a reiterat că articolul 6 §1 din Convenţie nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie.
Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2015 şi de a pronunţa o nouă încheiere prin care a admite cererea de repunere a apelului în termen cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de la faza primirii cererii de apel. În conformitate cu art. 427 lit. b), c), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Ion Şargov. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Livservcom” împotriva lui Ion Şargov cu privire la încasarea datoriei.
Se pronunţă o nouă încheiere prin care se admite cererea lui Ion Şargov cu privire la repunerea în termen a cererii de apel. Se repune în termen cererea de apel depusă de Ion Şargov împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2014. 5 Se remite cauza la Curtea de Apel Chişinău de la faza primirii cererii de apel. Decizia în partea remiterii pricinii la rejudecare nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 6