3ra-399/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-399/16 prima instanţă - V. Sandu, instanţa de apel –A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru, ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primăria municipiului Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun. Chişinău cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Franzeluţa” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Primăria municipiului Chişinău, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 mai 2015, c o n s t a t ă : La 20 februarie 2015 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al mun. Chişinău cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Franzeluţa” în care a solicitat anularea Dispoziţiei Primăriei municipiului Chişinău nr.1266-d din 10 decembrie 2014 cu privire la prelungirea autorizaţiilor de funcţionare a gheretelor de tip nou ale societăţii pe acţiuni „Franzeluţa” situate str. N. Zelinschi, 42, colţ cu bd. Dacia, bd. Traian, colţ cu Grenoble, şos. Hînceşti, 86 şi str. Vadul lui Vodă, 100, mun. Chişinău.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a efectuat controlul sub aspectul legal al dispoziţiei emise potrivit prevederilor art.64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi a constatat că dispoziţia Primăriei municipiului Chişinău nr.1266-d din 10 decembrie 2014 cu privire la prelungirea autorizaţiilor de funcţionare a gheretelor ale societăţii pe acţiuni „Franzeluţa”, potrivit căreia s-a permis ca excepţie societăţii pe acţiuni „Franzeluţa”, prelungirea autorizaţiilor de funcţionare a gheretelor de tip nou ale societăţii pe acţiuni „Franzeluţa” din mun. Chişinău, contravine prevederilor legale în vigoare şi este emisă cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege.

Susţine că la 14 ianuarie 2015 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a notificat Primarului General al municipiului Chişinău despre ilegalitatea dispoziţiei şi a 1 solicitat abrogarea actului administrativ vizat, însă Primăria municipiului Chişinău în termenul legal nu a dat răspuns notificării. Consideră că dispoziţia contestată este emisă contrar prevederilor legale şi cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege, deoarece potrivit art. 29 alin.1) lit. a) al Legii privind administraţia publică locală, primarul asigură executarea deciziilor consiliului local. Astfel, constată că prin decizia Primarului General nr.702-d din 06 iulie 2012 a fost stopată eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru gheretele amplasate sau reamplasate pe străzile mun.

Chişinău, iar actul adminsitrativ vizat nu stabileşte careva excepții în acest sens. Menţionează că unităţile comerciale, inclusiv şi gheretele se amplasează şi funcţionaeză în baza autorizaţiei de funcţionare şi nici de cum în baza dispoziţiei Primarului General. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 mai 2015, cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a fost admisă. S-a dispus anularea dispoziţiei Primăriei municipiului Chişinău nr.1266-d din 10 decembrie 2014 cu privire la prelungirea autorizaţiilor de funcţionare a gheretelor de tip nou ale societăţii pe acţiuni „Franzeluţa” în mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, s-a respins apelul declarat de către Primăria mun.

Chişinău şi s-a menţinut hotărîrea judecătorie Centru mun. Chişinău din 11 mai 2015. La 18 ianuarie 2016, Primăria municipiului Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Actul administrativ emis de către Primăria mun. Chişinău a fost emis în cadrul legal, iar careva încălcări nu au fost admise. La emiterea dispoziţiei nu a fost încălcat nici un temei prevăzut de Legea contenciosului adminsitrativ.

Susţine că procedura de eliberarea a autorizaţiilor de amplasare şi funcţionare a unităților de comerț este reglementată de Regulamentul privind eliberarea autorizaţiilor de funcţionare a unităților de comercializare şi prestare a serviciilor sociale pe teritoriul mun. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.13/4 din 27 decembrie 2007. Consideră că actul administrativ este emis legal de un organ competent, conform procedurii stabilite. În calitatea sa de autoritate publică locală executivă, Primarul a exercitat atribuţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi competenţele încredinţate de către Consiliul local.

Afirmă că conform competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege Primarul a fost în drept de a emite dispoziţia în cauză ținând cont de faptul că actul contestat a fost emis ca excepţie de la prevederile dispoziţiei Primarului general al municipiului Chişinău nr.702-d din 06 iulie 2012. Menţionează că instanţele investite cu judecarea fondului au dat o apreciere greşită circumstanţelor cauzei şi-a neglijat prevederile art.32 alin.1) din Legea privind administraţia publică locală nr.436 din 28 decembrie 2006, cauza fiind examinată superficial fără a fi analizate toate aspectele esenţiale ale pricinii. 2 Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referinţa depusă la 02 martie 2016, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a menţionat că recursul înaintat de Primăria mun. Chişinău este neîntemeiat şi pur declarativ. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.94), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 24 noiembrie 2015, însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 ianuarie 2016 este depus în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucru, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Primăria municipiului Chişinău în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Primăria municipiului Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4